2,881 matches
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Noul-Caragaci a fost fondat în anul 1830 de către coloniști bulgari. Mai târziu, în sat s-au stabilit țărani moldoveni fără pământ din Basarabia și țărani ucraineni iobagi din Rusia. La începutul secolului al XIX-lea a fost construită în sat o biserică de lemn. În urma Tratatului de la Paris din
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
noua colonie Sărata. Satul Sărata a fost întemeiat în 1822 ca urmare a faptului că țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren din Basarabia de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) pentru înființarea unui sat de coloniști germani basarabeni. Colonia a fost întemeiată propriu-zis de către cele aproximativ 70 de familii de emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul lor, preotul . După religie, familiile de emigranți erau atât catolici, cât și evanghelico-luterani. Coloniștii au mers cu căruțele
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
înființarea unui sat de coloniști germani basarabeni. Colonia a fost întemeiată propriu-zis de către cele aproximativ 70 de familii de emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul lor, preotul . După religie, familiile de emigranți erau atât catolici, cât și evanghelico-luterani. Coloniștii au mers cu căruțele de-a lungul râului Sărata și s-au stabilit la 19 martie 1822 pe teritoriul viitorului sat Sărata, unde au început să-și construiască locuințe. Lindl cu carisma sa și cu numărul mare de credincioși - în
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
a pus capăt regimului comunității de bunuri (devălmășiei), inițiate de Lindl, și a împărțit terenurile familiilor de emigranți. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental.
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a coloniștilor de diverse etnii. Fiecare familie a primit de la stat 60 ha teren cu drept de transmitere către moștenitori, fiind scutiți pe 50 de ani de toate impozitele și de serviciul militar obligatoriu și fiindu-le garantată libertatea religiei. Țarul rus
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
ani de toate impozitele și de serviciul militar obligatoriu și fiindu-le garantată libertatea religiei. Țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) din Basarabia pentru înființarea de sate de coloniști germani basarabeni. La 19 martie 1822, au sosit în sudul Basarabiei primii imigranți germani (63 de familii și 9 persoane necăsătorite care proveneau din Bavaria și Württemberg și erau conduse de preotul Ignaz Lindl), care au mers cu căruțele cu
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
de preotul Ignaz Lindl), care au mers cu căruțele cu coviltir de-a lungul râului Sărata. Ei s-au oprit în jurul unei fântâni de pe malul drept al râului și au format colonia Sărata, denumită după râul care curgea pe acolo. Coloniștii erau atât de religie catolică, cât și de religie protestantă. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. Satul
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
denumită după râul care curgea pe acolo. Coloniștii erau atât de religie catolică, cât și de religie protestantă. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. Satul Lichtental a fost fondat de către coloniștii germani în anul 1835. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
cât și de religie protestantă. Pe lotul inițial de teren de la Sărata de 16.000 desetine au apărut, de asemenea, în jurul anului 1830, și alte sate de coloniști germani din Basarabia: Gnadental și Lichtental. Satul Lichtental a fost fondat de către coloniștii germani în anul 1835. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Lichtental a rămas în continuare
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
brigăzi de artilerie, în gubernia Moghilev - 6 regimente de infanteriei, în gubernia Slobodsko-Ucraina, Herson și Ekaterinoslav - 16 regimente de cavalerie, în gubernia Petersburg - 2 companii ale arsenalului armatei. Autoritățile militare au hotărât ca, pentru a evita conflictele dintre săteni și coloniștii militari, să interzică trecerea pământurilor așezărilor militare în proprietate privată. Ministerul de finanțe a ajuns la un acord cu proprietarii de terenuri agricole pentru concesiunea pământurilor în favoarea coloniilor militare. În cazurile în care proprietarii nu au fost de acord cu
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
1837, au fost formate noi așezări militare pe pământurile confiscate ale rebelilor polonezi din guberniile Kiev și Podolsk. Au fost organizate ferme pentru obținerea proviziilor pentru armată. Pentru a evita apariția unor crize ale terenurilor agricole, peste 14.000 de coloniști militari au fost mutat în regiunile așezărilor militare din Novorosiiks. Din rândul celor mai săraci coloniști au fost formate patru companii temporare de muncă. Militarii erau obligați în cadrul serviciului militar să participe în mod regulat la aplicații militare, să lucreze
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
și Podolsk. Au fost organizate ferme pentru obținerea proviziilor pentru armată. Pentru a evita apariția unor crize ale terenurilor agricole, peste 14.000 de coloniști militari au fost mutat în regiunile așezărilor militare din Novorosiiks. Din rândul celor mai săraci coloniști au fost formate patru companii temporare de muncă. Militarii erau obligați în cadrul serviciului militar să participe în mod regulat la aplicații militare, să lucreze trei zile în serviciul public și să asigure provizii pentru unitățile încartiruite în regiune. În regiunea
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
timp de 5 ani aproximativ 3.000 de familii. Militarii de rang inferiror care aveau cel puțin 15 ani de serviciu au fost colonizați în aceste ășezări militare, unde ei și-au contruit case și au început cultivarea pământului. Fiecărui colonist cap de familie i-a fost repartizat un lot de 20 deseatine în regiunea Caucazului de nord și de 15 deseatine în Transcaucazia. În primii ani după colonizare, autoritățile centrale au aprovizionat noile așezări militare cu alimente și furaje și
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
Caucazului de nord și de 15 deseatine în Transcaucazia. În primii ani după colonizare, autoritățile centrale au aprovizionat noile așezări militare cu alimente și furaje și le-au asigurat arme și muniție pentru a face față atacurile triburilor montane răsculate. Coloniștii ruși trebuiau să se ocupe cu agricultura, mașteșugurile și comerțul cu locuitorii pașnici din regiune. Fii coloniștilor nu au fost înrolați în efectivele așezărilor militare, dar, la împlinirea vârstei de 20 de ani au fost înrolați în regimentele regulate ale
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
aprovizionat noile așezări militare cu alimente și furaje și le-au asigurat arme și muniție pentru a face față atacurile triburilor montane răsculate. Coloniștii ruși trebuiau să se ocupe cu agricultura, mașteșugurile și comerțul cu locuitorii pașnici din regiune. Fii coloniștilor nu au fost înrolați în efectivele așezărilor militare, dar, la împlinirea vârstei de 20 de ani au fost înrolați în regimentele regulate ale armatei din Caucaz, unde au trebuit să efectueze un stagiu de 15 ani. Crearea așezărilor militare din
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
Dacia înainte de cucerirea romană nu este susținută de istoriografia actuală. Chemarea evreilor de către Decebal după distrugerea celui de-al doilea Templu s-a dovedit a fi o legendă.. Probabil, primii evrei au ajuns în Dacia odată cu instalarea puterii romane. Ponderea coloniștilor evrei pe teritoriul Daciei rămâne și în acest caz, discutabilă. Studiul demografic al lui Solin din 1983 nu pomenește nici un izvor arheologic cu privire la prezența unor astfel de populații pe teritoriul Daciei romane, dar există unele mărturii, mai ales monede, care
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
a suferit dominația autorităților poloneze, iar conflictele interetnice au cunoscut o escaladare deosebită în deceniul al patrulea, în mare parte datorită acțiunilor teroriste ale Organizației Naționaliștilor Ucraineni. Tensiunile au fost sporite și de sosirea în regiune a mii de „osadniki” (coloniști polonezi), care au fost împropietăriți în special în zonele rurale ale Volâniei. Administrația poloneză din aceste provincii a încetat în 1939, când, după succesul atacului german împotriva Poloniei, unitățile Armatei Roșii au ocupat fără împotrivire Galiția răsăriteană și Volânia, inclusiv
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
slab populate ale Câmpiilor Sălbatice de la granița de sud a Țaratului Moscovei au fost folosite de tătari pentru lansarea raidurilor anuale de jaf în ținuturile rusești. După o serie de războaie cu Hanatul Crimeii, monarhii ruși au început să încurajeze coloniștii cazaci să se așeze în regiune, care a ajuns să aibă un rol de zonă tampon. În afară de cazaci, în regiune s-au mai așezat și țărani și orășeni din Ucraina răsăriteană și cea apuseană, divizată după semnarea Tratatului de la Andrusovo
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
slav, "sloboda" tradus prin „libertate”, care definea și un anumit tip de așezare umană - „slobozie”. Locuitorii unei „slobozii” primiseră din partea țarului dreptul de a nu plăti taxe și impozite o anumită perioadă de timp, scutire care era foarte atrăgătoare pentru coloniști. În regiunea existatu 523 slobozii la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În perioada 1650 - 1765, regiunea cunoscută ca Slobidska Ukraina a început să fie organizată tretat în conformitate cu obiceiurile militare ale cazacilor, similare cu cele existente în Armata Zaporijiană sau în
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
se concretizase deja într-o (cunoscută ca "Rebeliunea Pontiac"), britanicii au emis , care interzicea fondarea oricăror așezări ale la vest de , până la viitoare negocieri pe care britanicii sperau să le finalizeze cu indienii americani. Acest act a provocat furie printre coloniștii care doreau să se stabilească în afara coloniilor clar delimitate teritorial ale Marii Britanii, care coincideau cu viitoarele colonii ce urmau să constituie nucleul Statelor Unite ale Americii de mai târziu. Arthur St. Clair a fost guvernatorul teritorial până în noiembrie 1802, când președintele Thomas Jefferson
Teritoriul de Nord-Vest () [Corola-website/Science/316057_a_317386]
-
oraș din țară, precum și un important port la Oceanul Atlantic. are o populație de 1.010.970 locuitori, care reprezintă 29% din populația țării. Monrovia este centrul cultural, politic și financiar al țării. Orașul Monrovia a fost înființat în 1822 de coloniști afroamericani și denumit astfel în onoarea președintelui american James Monroe. Monrovia și Washington, D.C. sunt singurele capitale naționale numite după președinți americani. Monrovia a fost fondată la treizeci de ani după Freetown, Sierra Leone, care a fost prima așezare permanentă de
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
țigle, mobilier și produse chimice. Situat în apropiere de confluența râurilor Mesurado și Saint Paul, portul are, de asemenea, facilități pentru depozitarea și repararea navelor. Zona era deja locuită atunci când marinarii portughezi au botezat Capul Mesurado, în anii 1560. Primii coloniști din Statele Unite au ajuns în Africa în 1821, sub auspiciile Societății American de Colonizare. Ei doreau să întemeieze o colonie pentru foștii sclavi americani, ceea ce deja se reușise la Freetown. Au debarcat în Insula Sherbro, în Sierra Leone de astăzi. Acțiunea
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
în 1821, sub auspiciile Societății American de Colonizare. Ei doreau să întemeieze o colonie pentru foștii sclavi americani, ceea ce deja se reușise la Freetown. Au debarcat în Insula Sherbro, în Sierra Leone de astăzi. Acțiunea a fost un dezastru și mulți coloniști au murit. În 1822, un al doilea vas a salvat coloniștii și i-a dus la Capul Mesurado, stabilind așezarea "Christopolis". În 1824, orașul a fost redenumit Monrovia, după James Monroe, președintele de atunci al Statelor Unite. Acesta era un susținător
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
întemeieze o colonie pentru foștii sclavi americani, ceea ce deja se reușise la Freetown. Au debarcat în Insula Sherbro, în Sierra Leone de astăzi. Acțiunea a fost un dezastru și mulți coloniști au murit. În 1822, un al doilea vas a salvat coloniștii și i-a dus la Capul Mesurado, stabilind așezarea "Christopolis". În 1824, orașul a fost redenumit Monrovia, după James Monroe, președintele de atunci al Statelor Unite. Acesta era un susținător de seamă al coloniei, trimițând sclavi negri eliberați în Liberia, soluție
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
Artillery, Meredith comandând doi soldați înarmați cu două mitraliere grele Lewis și 10.000 role de muniție. Confruntarea a fost întârziată de o perioadă de ploi care au făcut ca păsările emu să se împrăștie pe o zonă mai largă. Coloniștii au recomandat ca acțiunea să fie amânată, lucru care s-a și întâmplat, până la 2 noiembrie 1932, când trupele au fost desfășurate cu ordin de a acorda suport fermierilor și, conform unui ziar, sa adune 100 de piei de emu
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]