2,394 matches
-
alegeri ca o consacrare), cultului strămoșilor (comemorările sanctifică persoane, acțiuni și locuri, considerate a avea puterea unor momente de Întemeiere, analoge creației mitice) și sărbătorilor (marile kermeze populare sunt acum asociate mai puțin vieții comunitare și mai mult evenimentelor politice - comemorări, Învestituri, vizite politice, inaugurări, victorii În bătălii politice precum alegerile sau În confruntări simbolice precum cele sportive). Majoritatea antropologilor care au studiat riturile politice consideră că acestea reprezintă instrumente de asigurare a ordinii sociale și, implicit, de impunere a mecanismelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
esență, modelului riturilor de trecere (atât ale vieții individuale, cât și ale vieții colective): sărbătorile politice (fie legate de un calendar local, național ori internațional, fie prilejuite de evenimente speciale, precum victoriile consacratoare - Într-un război, Într-o confruntare sportivă), comemorările (marcând celebrarea solemnă a unui moment trecut considerat drept referință identitară pentru o colectivitate), vizitele politice (contactul dintre mase și liderii politici confirmă, Întărește reprezentările simbolice ale Puterii), instaurările, având forme variate, de la Încoronările din societățile medievale până la Învestirile unui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
artistic etc.), demonstrațiile și mitingul politic. În aceeași categorie intră și riturile de trecere asociate cu viața liderilor politici (căsătorii, nașteri ale urmașilor legitimi, ceremonii funerare) sau cu viața sistemelor politice (alegerile ca rit de trecere). Deși sărbătorile politice și comemorările sunt strâns legate (sărbătorile politice includ referirea la un moment fondator, evocat sau chiar În Întregime comemorat), din rațiuni didactice le vom aborda separat. Sărbătorile politicetc "Sărbătorile politice" Aceste manifestări rituale se dezvoltă Între doi poli, cel al politicului, implicând
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
limitele comportamentelor impuse de norme protocolului politic. Dintr-o perspectivă diferită, O. Ihl (1996, p. 76) identifică alte două axe constitutive pentru sărbătorile politice: axa laică și axa religioasă. Ambele dimensiuni sunt concentrate asupra solemnității sărbătorii. Prima scoate În evidență comemorarea cetățenească și dezvoltarea culturii patriotice, În timp ce a doua accentuează elementele de liturghie, de solemnitate religioasă, specifice acestor manifestări. Riturile celebratorii permit sesizarea dimensiunilor Puterii prin etalarea excesivă a unor obiecte care funcționează ca nuclee de semnificații condensate: steagurile, stemele, uniformele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
naționale și italienești, precum și cântările la fluier și trompetă ale haiducilor, astfel că această zi a fost petrecută cu diferite lucruri plăcute până la ora nouă seara, când fiecare s-a Întors la ai lui (M.P. Willcocks, 2007, p. 28). Comemorăriletc "Comemorările" „Dacă aruncăm o privire În agenda unui lider politic, constatăm că o parte deloc neglijabilă din activitatea lui ține de domeniul ritului. Și, În primul rând, de două dintre formele sale distincte, care sunt inaugurările și comemorările, versiuni moderne ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 28). Comemorăriletc "Comemorările" „Dacă aruncăm o privire În agenda unui lider politic, constatăm că o parte deloc neglijabilă din activitatea lui ține de domeniul ritului. Și, În primul rând, de două dintre formele sale distincte, care sunt inaugurările și comemorările, versiuni moderne ale riturilor de propițiere și de expiere” (M. Abélès, 1989, p. 130). Sublinierea rolului jucat de sistemul ceremonial, prin calendarul fix al comemorărilor și ritmul, adeseori imprevizibil, al inaugurărilor, În ansamblul manifestărilor obligatorii pentru programul unui politician este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritului. Și, În primul rând, de două dintre formele sale distincte, care sunt inaugurările și comemorările, versiuni moderne ale riturilor de propițiere și de expiere” (M. Abélès, 1989, p. 130). Sublinierea rolului jucat de sistemul ceremonial, prin calendarul fix al comemorărilor și ritmul, adeseori imprevizibil, al inaugurărilor, În ansamblul manifestărilor obligatorii pentru programul unui politician este binevenită, mai ales când se face prin vocea unuia dintre cei mai reputați specialiști În antropologia politică. Pe de altă parte, este greu de crezut
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
face prin vocea unuia dintre cei mai reputați specialiști În antropologia politică. Pe de altă parte, este greu de crezut că sistemul comemorativ se poate reduce la un simplu ecou al riturilor de expiere, cu atât mai mult cu cât comemorarea nu este decât rareori limitată la recunoașterea unei greșeli și purificarea simbolică de o vinovăție individuală sau colectivă (Gettysburg, Katin, Auschwitz). În economia simbolică a comemorării, tot atât de importante sunt și riturile funerare și cele de cult al strămoșilor, ofrandele (lumânările
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la un simplu ecou al riturilor de expiere, cu atât mai mult cu cât comemorarea nu este decât rareori limitată la recunoașterea unei greșeli și purificarea simbolică de o vinovăție individuală sau colectivă (Gettysburg, Katin, Auschwitz). În economia simbolică a comemorării, tot atât de importante sunt și riturile funerare și cele de cult al strămoșilor, ofrandele (lumânările aprinse sau coroanele de flori depuse la monumentele comemorative), de purificare (reculegerea la monumentul respectiv și punerea Între paranteze a conflictelor), de propițiere (evocarea trecutului glorios
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
glorios este utilizată pentru a afirma simbolic prelungirea acestuia Într-un viitor plin de speranțe) sau procesiunile și pelerinajele (cortegiul care defilează În spațiul comemorat sau deplasarea grupului către „centrul” unde s-a petrecut cândva evenimentul de referință). De asemenea, comemorarea se Împletește cu sărbătoarea, momentele solemne de evocare a trecutului fiind Întotdeauna urmate de momente de veselie populară. Tipologia variată a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În spațiul comemorat sau deplasarea grupului către „centrul” unde s-a petrecut cândva evenimentul de referință). De asemenea, comemorarea se Împletește cu sărbătoarea, momentele solemne de evocare a trecutului fiind Întotdeauna urmate de momente de veselie populară. Tipologia variată a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unde s-a petrecut cândva evenimentul de referință). De asemenea, comemorarea se Împletește cu sărbătoarea, momentele solemne de evocare a trecutului fiind Întotdeauna urmate de momente de veselie populară. Tipologia variată a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de nevoia de a retrezi conștiința unei anumite identități
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cândva evenimentul de referință). De asemenea, comemorarea se Împletește cu sărbătoarea, momentele solemne de evocare a trecutului fiind Întotdeauna urmate de momente de veselie populară. Tipologia variată a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de nevoia de a retrezi conștiința unei anumite identități prin evocarea unui eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de nevoia de a retrezi conștiința unei anumite identități prin evocarea unui eveniment sau a unei personalități considerate exemplare. În esență, riturile de comemorare pot avea mai multe caracteristici: Comemorarea este acea mișcare simbolică amplă prin care o comunitate se asigură și reasigură de identitatea ei, Întorcându-se către evenimente-cheie, adică evenimente (fie reale, fie imaginare, ele sunt oricum mitologizate) pe care le consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de nevoia de a retrezi conștiința unei anumite identități prin evocarea unui eveniment sau a unei personalități considerate exemplare. În esență, riturile de comemorare pot avea mai multe caracteristici: Comemorarea este acea mișcare simbolică amplă prin care o comunitate se asigură și reasigură de identitatea ei, Întorcându-se către evenimente-cheie, adică evenimente (fie reale, fie imaginare, ele sunt oricum mitologizate) pe care le consideră drept elementele sale definitorii (P. Ory
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolică amplă prin care o comunitate se asigură și reasigură de identitatea ei, Întorcându-se către evenimente-cheie, adică evenimente (fie reale, fie imaginare, ele sunt oricum mitologizate) pe care le consideră drept elementele sale definitorii (P. Ory, 1992, p. 9). Comemorările Împărtășesc două trăsături comune: formalismul și performanța. Dar ele se deosebesc de alte rituri prin faptul că se referă la persoane și evenimente cu valoare de model, indiferent dacă acestea sunt considerate a avea o rădăcină istorică sau mitologică și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rădăcină istorică sau mitologică și prin faptul că mai au o caracteristică proprie, pe care aș defini-o drept reconstituire rituală -, iar aceasta este o calitate esențială În procesul de formare a unei memorii comune. (P. Connerton, 1995, p. 61) Comemorările au, la fel ca și nașterile, căsătoriile, Înmormântările, Crăciunul sau Anul Nou, o trăsătură aparte. Toate implică acțiunea de a te gândi și de a avea anumite sentimente față de o persoană, mai multe persoane sau un eveniment, Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
persoane sau un eveniment, Într-o zi anume, consacrată În mod public, zi care se află Într-o legătură specifică cu momentul În care s-a petrecut evenimentul comemorat sau cu un anumit moment din viața persoanei comemorate. ș...ț Comemorările au rolul de a defini poziția cuiva În raport cu o anumită continuitate temporală. (N. Frijda, 1997, p. 108) Comemorarea se definește ca o mișcare colectivă prin care o comunitate, fie locală, fie națională, Își reafirmă identitatea Întorcându-se către elementele ei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
legătură specifică cu momentul În care s-a petrecut evenimentul comemorat sau cu un anumit moment din viața persoanei comemorate. ș...ț Comemorările au rolul de a defini poziția cuiva În raport cu o anumită continuitate temporală. (N. Frijda, 1997, p. 108) Comemorarea se definește ca o mișcare colectivă prin care o comunitate, fie locală, fie națională, Își reafirmă identitatea Întorcându-se către elementele ei Întemeietoare - bătălii, conversiuni religioase, declarații oficiale, eroi. (M. Crivello, 1999, p. 8) Antropologii, istoricii, sociologii și politologii care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
colectivă prin care o comunitate, fie locală, fie națională, Își reafirmă identitatea Întorcându-se către elementele ei Întemeietoare - bătălii, conversiuni religioase, declarații oficiale, eroi. (M. Crivello, 1999, p. 8) Antropologii, istoricii, sociologii și politologii care s-au ocupat de „anatomia” comemorărilor identifică mai multe unități componente. Astfel, după Ph. Dujardin (1993, p. 228), acest tip de ritual implică un act voluntar, care operează selectiv și trimite către o anumită realitate din trecut. Acțiunea de identificare a obiectului comemorării conduce la o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ocupat de „anatomia” comemorărilor identifică mai multe unități componente. Astfel, după Ph. Dujardin (1993, p. 228), acest tip de ritual implică un act voluntar, care operează selectiv și trimite către o anumită realitate din trecut. Acțiunea de identificare a obiectului comemorării conduce la o atitudine de devoțiune față de acesta. Raporturile de devoțiune se desfășoară pe axa unei anumite temporalități: ea implică o Întoarcere În timp și o repetare ciclică a acestui act de revenire la un moment din trecut. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și valorile comune (teritoriul național, cultura, prosperitatea etc.). Într-o lucrare frecvent citată, P. Connerton (1995, p. 65) consideră că reconstituirea comemorativă se Întemeiază pe o articulare calendaristică, pe una verbală și pe una gestuală. Din punctul meu de vedere, comemorarea poate fi definită prin spațiul de referință (instituirea locului consacrat al ceremoniei comemorative), decupajul asupra timpului (crearea memoriei comemorative), actorii și acțiunile lor. Dimensiunea spațială Comemorările creează spații de referință, fie prin evocarea și sacralizarea locului unde s-a desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
articulare calendaristică, pe una verbală și pe una gestuală. Din punctul meu de vedere, comemorarea poate fi definită prin spațiul de referință (instituirea locului consacrat al ceremoniei comemorative), decupajul asupra timpului (crearea memoriei comemorative), actorii și acțiunile lor. Dimensiunea spațială Comemorările creează spații de referință, fie prin evocarea și sacralizarea locului unde s-a desfășurat evenimentul primordial, fie prin ridicarea unui monument care evocă momentul, locul și faptele de instituire. Uneori, cele două mișcări se suprapun: pe locurile marilor bătălii, considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
A. Brossat, 1990; C. Lane, 1981; R. Stites, 1991; N. Turmakin, 1994; Van Geldern, 1993; pentru alte țări comuniste și postcomuniste, vezi G. Evans, 1998; R. Watson, 1994; K. Verdery, 1999) au urmărit etapele și formele acestor transformări. În planul comemorărilor, sunt demne de amintit monumente generalizate la scara Întregului teritoriu, precum Monumentul Soldatului Necunoscut ridicat În toate marile orașe, cimitirele eroilor (precum cele din Leningrad sau Volgograd), Muzeul și monumentele din Kiev ori Institutul Smolnâi din Moscova sau chiar ipostazierea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din Leningrad sau Volgograd), Muzeul și monumentele din Kiev ori Institutul Smolnâi din Moscova sau chiar ipostazierea unui Întreg oraș În momument - Stalingrad, orașul-erou. Între acestea, un loc aparte ocupă Mausoleul lui Lenin din Moscova și ansamblul manifestărilor ceremoniale de comemorare a vieții și realizărilor sale: Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie ocupă un loc special În societatea sovietică. El este centrul ei simbolic, „altarul sfânt” În care principiile (transcendente) ale marxism-leninismului, cele mai Înalte semnificații ideologice ale sistemului societății sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]