46,534 matches
-
că el este nemuritor. În profețiile lui David (Cap. XXII 2), se // citește: "Toată mulțimea acelora care dorm în țărâna pământului se vor deștepta, unii pentru viața veșnică, alții pentru rușinea veșnică". Rabinii spun Evreilor de astăzi: Noi, toți suntem compuși dintr-un suflet și dintr-un corp; corpul este alcătuit din pământ și se va întoarce într-însul, pentru că tot ce este compus se dizolvă cu timpul. Departe de a crede că acest corp este omul, căci el nu este
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deștepta, unii pentru viața veșnică, alții pentru rușinea veșnică". Rabinii spun Evreilor de astăzi: Noi, toți suntem compuși dintr-un suflet și dintr-un corp; corpul este alcătuit din pământ și se va întoarce într-însul, pentru că tot ce este compus se dizolvă cu timpul. Departe de a crede că acest corp este omul, căci el nu este decât un acoperiș al lui și instrumentul lui, pentru a împlini voința sufletului, care singur are principiul mișcării, al simțirii, al inteligenței și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
MOARTE. Mahomedanii pun lângă morții lor tămâie aprinsă pentru a goni diavolul, care dă ocol cadavrelor. Înfășură pe mort într-un lințoliu necusut, ca să poată zic ei a sta mai lesne în genunchi, la ziua judecății de apoi. Convoiul este compus din imami (preoți), care merg pe drum, rugându-se. După ei vin rudele și prietenii mortului, iar pe urmă femeile, bocindu-se. Când ajung cu coșciugul la locul de înmormântare, îl coboară în groapă, iar asistenții se-ntorc la casele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
unire și poartă numele de Sfânta Scriptură sau Biblia. 218 Învățații evrei au simțit și ei necesitatea unui cod explicativ al Legii Vechi (a Vechiului Așezământ), pe care l-au numit Talmud (carte de-nvățătură) și care, la-nceput, se compunea din două părți Mișna (repetire) și Ghemera (îndeplinire, întregire). Mai târziu s-au mai făcut explicații și de alți învățați și rabini. 219 Acest fapt îmi amintește o întâmplare petrecută acum trei ani, la mănăstirea Cozia. Ea dă nota exactă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mare și mai tare dintre ei ? Ș-așa... nu strică să te pui bine cu ei și să-i împaci pe amândoi, că nu știi de care ai parte pe lume-aialaltă!... ?! 220 Sinod e cuvânt grecesc, înseamnă adunare. El se compune din arhierei (episcop fără eparhie), episcop plini; mitropoliți și patriarhi 221 Ecumenic e cuvânt grecesc și înseamnă universal, general. 222 Sobor, cuvânt slav, cu aceiași însemnare ca și sinodul. Sinoadele ecumenice sunt compuse din ierarhii uneia sau a două țări
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
e cuvânt grecesc, înseamnă adunare. El se compune din arhierei (episcop fără eparhie), episcop plini; mitropoliți și patriarhi 221 Ecumenic e cuvânt grecesc și înseamnă universal, general. 222 Sobor, cuvânt slav, cu aceiași însemnare ca și sinodul. Sinoadele ecumenice sunt compuse din ierarhii uneia sau a două țări de aceiași credință și rezolvă chestiuni bisericești de interes local, fără caracter general. Sinoadele locale sunt compuse din ierarhii uneia sau a două țări de aceiași credință și rezolvă chestiuni de interes local
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înseamnă universal, general. 222 Sobor, cuvânt slav, cu aceiași însemnare ca și sinodul. Sinoadele ecumenice sunt compuse din ierarhii uneia sau a două țări de aceiași credință și rezolvă chestiuni bisericești de interes local, fără caracter general. Sinoadele locale sunt compuse din ierarhii uneia sau a două țări de aceiași credință și rezolvă chestiuni de interes local, fără caracter general. 223 În concepția bisericii ortodoxe, dogmele odată fixate, sunt eterne și nu li se pot aduce modificări sau adăugiri, fie chiar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
esența artei. Însă dacă, în calitate de auto-afectare a ek-stazei Ființei, opera de artă are același statut ca și lumea sensibilă, prin ce anume se deosebește de aceasta? Prin aceea că ea este o lume aranjată, ale cărei elemente sunt dispuse și compuse în așa manieră încât să producă sentimente mai intense și determinate acelea chiar, așa cum tocmai am văzut, pe care vrea să le exprime artistul. Sau, dacă vreți, natura este o operă supradimensionată, al cărei efect, adică percepere, nu este frumos
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
află obiectele, ea nu se înfățișează niciodată ca unul dintre acestea. Imanența radicală a vieții și a tot ceea ce-i aparține, a modalităților vii ale activității științifice mai cu seamă, care nu apar niciodată în orizontul nici unei transcendențe și nu compun niciodată nici o obiectivitate, este cea care le sustrage reflecției științifice atunci când nu le sustrage reflecției filozofiei înseși. În calitate de modalități vii ale subiectivității absolute, prestațiile științifice nu îi aparțin doar ca unele dintre determinările sale, cu titlu de efectuări incontestabile; acestea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
membrii ei, în sensul că apare inevitabil o proeminență ierarhică, determinată de statutul de susținător și ocrotitor al părintelui și acela de dependent și, în mare măsură, de neajutorat al copilului. Din punct de vedere cantitativ, familia monoparentală poate fi compusă din părinte și unul sau mai mulți copii. Aceștia pot constitui un menaj autonom sau pot coabita cu alte rude: bunici, unchi, mătuși, verișori etc. În ultimul caz, vorbim de o familie extinsă. Din punct de vedere calitativ, adică legat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
care societatea nu se simte responsabilă și nu intervine. 6. Sugestii privind politicile publice pentru familia monoparentalătc "6. Sugestii privind politicile publice pentru familia monoparentală" Având în vedere că familia monoparentală ilustrează un profil aparte de familie (persoanele care o compun, în forma standard, fiind părintele și unul sau mai mulți copii ai săi), am remarcat, pentru o stare de lucruri normală (în care nu există, de pildă, situații grave în privința stării de sănătate), că principalele probleme cu care se confruntă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se poate deduce că feminismul poate fi o altă paradigmă de a înțelege ordinea socială. Dacă în abordarea de tip funcționalist contează stabilitatea și echilibrul familiei, văzute din întreg spre parte (familia este mai mult decât suma indivizilor care o compun), din perspectiva feministă, nu vor fi neglijate individualitățile. O autentică armonie a familiei se bazează pe o stare de echilibru a relațiilor între persoanele care o alcătuiesc (nu se mai admite, de exemplu, că efortul mai mare al femeilor va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și cultural de către oameni care trăiesc și creează lumile lor sociale psihologice și culturale 9. În funcție de modelul de familie căruia i se subordonează, mai mult sau mai puțin conștient, familia monoparentală cunoaște o configurare specifică, raporturile dintre persoanele care o compun putând fi asimilate raporturilor de dominație (în cazul de față, între adult și copii) sau, dimpotrivă, unor raporturi de tip suportiv, astfel încât să fie susținută dezvoltarea fiecăruia. Conform unei perspective larg acceptate în cadrul familiei, fiecare membru deține o serie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
modestă atât pentru mame, cât și pentru tați, în strânsă legătură cu specificul comunității căreia îi aparțin. În anumite situații, comunitatea are un rol reglator în articularea raporturilor de responsabilitate în familie, alteori chiar suplinește absența unora dintre persoanele care compun familia, compensează într-o măsură oarecare deficitul relațional al acesteia. Capitalul social poate fi privit și din punctul de vedere al integrării comunitare a familiei. În primul rând, sunt vizate relațiile interumane directe, însoțite de afectivitate și bunăvoință, relații care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în general), apelul cu dificultate la autorități, reținerile privind reglementarea conflictelor în afara etniei sunt argumente împotriva recurgerii la divorț. În cazul unor conflicte în cuplu, forma cea mai probabilă este separarea membrilor acestuia. Familiile monoparentale în comunitățile rome tradiționale se compun, în cele mai frecvente cazuri, din mama singură și mai mulți copii. Aceștia sunt crescuți cu sprijinul familiei lărgite. Din cauza absenței actelor, se fac simțite mai multe forme de excluziune socială. De pildă, dacă familia nu-și poate dovedi statutul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în art. 152: Femeile gravide și cele care alăptează nu pot fi folosite la locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase. Art. 154 reglementează munca de noapte. Art. 155 prevede dreptul la concediu de maternitate plătit, care se compune din concediu prenatal de 52 de zile și un concediu postnatal de 60 de zile. Art. 156 prevede acordarea unor pauze în programul de lucru pentru alimentarea și îngrijirea copilului și reducerea programului la cerere. Art. 157: Femeilor care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
atunci contraataca don Francisco cu cea mai grea artilerie a lui: Piscul acesta de viciu și insultă, ăsta la care pârțurile sunt sirene, e curul de Góngora, găoaza cultă de care pân’și-un poponar se teme. Sau se distra compunând celelalte versuri, pe cât de cunoscute, pe atât de feroce, care s-au răspândit ca focul prin oraș, făcându-l pe Góngora troacă de porci: Omul acesta e-o asemenea scursură (lăsându-i Însă originea În pace), că niciodată, nu știu cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a cărui imperfecțiune fizică - era cocoșat - Își bătea joc În fel și chip: Cine-i scrofulosul care are-n față și-n spinare câte-o gâlcă deloc mică? Gheboșică. Versurile acestea circulau pasămite anonim, dar toată lumea știa perfect cine le compunea cu cea mai rea intenție din lume. Bineînțeles, atacații ripostau la rândul lor, așa că ploua cu sonete și terține; Încântat, don Francisco, la largul lui, Își citea producțiile În locurile de clacă, ascuțindu-și pana și muind-o În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută pe piept, sub capa scurtă, tot neagră, care pe atunci se numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai le făcusem niște mici comisioane la Ștafetă; restul grupului era compus din Licențiatul Calzas, Vicuña, Dómine Pérez și câțiva cunoscuți, sporovăind lângă balustrada treptelor dând În Strada Mare. Comentau de zor ultima impertinență a lui Buckingham, care, lucru știut din surse sigure, Îndrăznea să-i facă curte soției contelui de Olivares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ne rămâne decât să ne batem! Și se bătea, Într-adevăr, ca diavolul care era, cu toledana În mână, fără ca șchiopătatul lui să-l Împiedice câtuși de puțin, gândindu-se fără doar și poate la strofa pe care o va compune dacă ieșea basma curată din primejdia aceea. Ochelarii Îi căzuseră pe piept și atârnau de șnurul lor, alături de roșia cruce de Santiago; și ataca feroce, asudat, cu toată țâfna lui teribilă pe care și-o rezerva de obicei pentru versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Și tu ai putea face la fel, zic. M-am gândit la asta, spune Manfred. Dar articolele mele nu sunt așa. Ele sunt unice și pline de seriozitate. Nu trebuie să se ascundă în romane. Dar eu l-am văzut compunând, spun eu. Pe Strittmatter. Era măreț. A fost președintele Uniunii Scriitorilor Comuniști, zice Manfred. Care încălca libertatea cuvântului. Și a luat măsuri ca alți scriitori să fie interziși. N-am știut, spun eu. Călătoria noastră de studii la Strittmatter nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de buruieni câmpul de sfeclă, străini frumos îmbrăcați, care puneau, curioși, întrebări despre una sau alta și, da, noi înșine deveneam personaje într-unul din romanele lui. în cele din urmă l-am întâlnit și pe Strittmatter. Și el a compus pentru noi. Lucrurile s-au petrecut așa: Ne-a primit în gospodăria lui. Imediat m-a izbit faptul că semăna cu apostolul Petru când Sfântul Duh se revarsă peste apostoli. Barba îi era retezată strâmb, în dreptul omușorului. Ce a considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la poștă, i-am zis. La autobuzul de seară, cu care eu merg oricum. Nu, mi-a răspuns Manfred. O să-mi ia câteva zile. Vreau să cântăresc fiecare cuvânt. De fapt greșesc când spun că „scriu“ această scrisoare. Eu o compun. Poate o voi pune la poștă eu însumi când mă voi reface. Și când voi fi compus totul până la sfârșit. Eva avea ceva pe plită. Aburii și mirosul urcau pe scară până la noi, ca niște adieri slabe de vânt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
răspuns Manfred. O să-mi ia câteva zile. Vreau să cântăresc fiecare cuvânt. De fapt greșesc când spun că „scriu“ această scrisoare. Eu o compun. Poate o voi pune la poștă eu însumi când mă voi reface. Și când voi fi compus totul până la sfârșit. Eva avea ceva pe plită. Aburii și mirosul urcau pe scară până la noi, ca niște adieri slabe de vânt. Nu mă puteam înfrâna să nu-mi întorc fața spre arome și cred că-mi vibrau un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
făcut un Ierusalim mult mai măreț. înmormântarea lui Doré e descrisă în xilogravurile lui Pisan și Bertrand: enormele mulțimi de oameni, risipa de flori din Notre Dame, membrii Adunării Naționale și hainele solemne, cu toate decorațiile pe ele. Debussy a compus Recviemul său, Jean Moréas a scris o odă tragică, Jules Massenet a creat în uvertura la opera Herodiada o linie melodică ce redă cuvântul g d o r é exact așa cum s-ar pronunța, accentul de pe ultima literă fiind marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]