2,313 matches
-
pe parcursul anilor următori, au transformat nu numai liturghia și limba creștinătății catolice (mai exact, latina a Încetat să mai fie folosită În ritualurile zilnice, spre furia perplexă a unei minorități tradiționaliste), ci și răspunsul Bisericii la dilemele vieții moderne. Decretele conciliului arătau clar că Biserica nu se mai teme de schimbare și nu se opune liberal-democrației, economiei mixte, științei moderne, gândirii raționale - nici măcar politicii seculare. S-au făcut primii pași - foarte timizi - spre reconcilierea cu celelalte confesiuni creștine și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai era un suporter al regimurilor autoritare; dimpotrivă: În Asia, Africa și mai ales America Latină, ea era mai degrabă de partea oponenților dictaturii. Aceste schimbări nu au fost apreciate de toată lumea și nici măcar de toți reformatorii: unul dintre delegații la Conciliu, un tânăr preot din Cracovia, Își va propune, odată devenit papă, să redea deplina influență și autoritate morală unei ierarhii catolice de neclintit. Conciliul nu a reușit nici să inverseze tendința de diminuare a practicii religioase În rândul catolicilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbări nu au fost apreciate de toată lumea și nici măcar de toți reformatorii: unul dintre delegații la Conciliu, un tânăr preot din Cracovia, Își va propune, odată devenit papă, să redea deplina influență și autoritate morală unei ierarhii catolice de neclintit. Conciliul nu a reușit nici să inverseze tendința de diminuare a practicii religioase În rândul catolicilor din Europa: chiar și În Italia, procentul participanților la mesă a scăzut de la 69% dintre credincioși În 1956 la 48% doisprezece ani mai târziu. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și În Italia, procentul participanților la mesă a scăzut de la 69% dintre credincioși În 1956 la 48% doisprezece ani mai târziu. Dar, cum declinul religiei În Europa nu se limita la catolicism, evoluția era probabil inevitabilă. Un lucru pe care Conciliul Vatican II l-a realizat - sau cel puțin l-a facilitat și autorizat - a fost divorțul final, În Europa continentală, Între politică și religie. După moartea lui Pius al XII-lea, nici un papă sau episcop nu a mai Îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legătura dintre autoritățile bisericești și partidele catolice sau creștin-democrate din Olanda, Belgia, RFG, Austria și Italia a Încetat să mai fie foarte strânsă 8. Chiar În Spania lui Franco, unde ierarhia catolică locală se bucurase de puteri și privilegii neobișnuite, Conciliul Vatican II a provocat schimbări dramatice. Până la jumătatea anilor ’60, conducătorul spaniol condamnase orice manifestare care contravenea fățiș credinței sau practicii religioase catolice. Dar În 1966 el s-a simțit constrâns să promulge o lege care le permitea și altor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
i s-a zis În Belgia și nu numai, Între religie și politică, precum și Între Biserica Catolică și trecutul său recent e definitorie pentru spiritul „șaizecist”. Reformismul Vaticanului avea, bineînțeles, limitele lui: pentru mulți dintre participanți, impulsul strategic al acestui conciliu nu era să Îmbrățișeze schimbarea radicală, ci să o stăvilească. Când legalizarea avortului și liberalizarea divorțului au fost supuse la vot câțiva ani mai tâziu, autoritățile ecleziastice s-au opus viguros (deși inutil) În țările predominant catolice precum Italia, Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politică explicită era interzisă, tot din interiorul acestor cercuri conducătoare - și nu din rândul intelighenției, ale cărei vârfuri se aflau În exil - au apărut ideile reformiste și presiunea schimbării, incitate de frustrarea În fața ineficienței locale, criticile din străinătate sau exemplul Conciliului Vatican II. Franco a murit În sfârșit pe 20 noiembrie 1975, la 82 de ani. Refuzând până la capăt să ia În calcul orice transfer de autoritate sau liberalizare mai serioasă, Franco nu mai era util nici măcar propriilor susținători: mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precedent În epoca modernă. Unii ierarhi ai Bisericii Catolice vedeau În el un posibil radical: era tânăr (a fost ales papă la numai 58 de ani; devenise arhiepiscopul Cracoviei Înainte de a Împlini 40 de ani), dar deja un veteran al Conciliului Vatican II. Energic și charismatic, el urma să continue opera pontifilor Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea, conducând Biserica Într-o eră nouă: un pastor, nu un birocrat curial. Catolicii conservatori, pe de altă parte, se consolau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
484; țările sărace 483-485 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) 214, 226, 280, 668; Franța și Î 153-155; Marea Britanie și Î 155, 159 Comunitatea Europeană a Energiei Atomice 280 Comunitatea Statelor Independente (CSI) 600 conceptul „Manifestul Gherilei Urbane” 432 Conciliul Vatican II 348 Conferința de la Bretton Woods 110; sfârșitul sistemului monetar adoptat 418 Conferința de la Messina 280 Conferința de la Moscova (1947) 125 Conferința de la Potsdam 116, 123 Conferința pentru Securitate și Cooperare În Europa 460, 518 conflictul dintre generații 327
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
448, 678 Poulidor, Raymond 713 Powers, Gary 234 Pozsgay, Imre 559, 575 prăpastia atlantică 716-719 PRE - vezi Programul de Reconstrucție Europeană (PRE) Presser, Jacob 741 Priestley, J.B. 157, 325 Primăvara de la Praga 405, 519, 545, 566, 603, 635, 750 Primul Conciliu Vatican 347 primul război mondial, probleme nerezolvate 17 privatizări 723; condiție esențială pentru a deveni membru al Uniunii Europene 723; În fostele state din blocul sovietic 627-629; sectorul public francez 507-508; sectorul public vest-european 508-509; vânzarea bunurilor naționale (Marea Britanie) 497-499
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ascultarea lui) păstrând din propriul păr doar o fâșie asemeni unei coroane care simbolizează soarele și este îmbrăcat cu un veșmânt care îl izolează de lumea exterioară, prevăzut cu o glugă care îi este ca o mică chilie. Urmând dispozițiile Conciliului de la Aix-la-Chapelle din anul 816, care încurajau viticultura ecleziastică, podgoriile franceze sunt de obicei rezultatul unei alăturări între o reședință episcopală (uneori aleasă în funcție de calitatea terenului) și un curs de apă navigabil (cum este cazul celor de la Bordeaux, Lyon și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pentru că, așa cum bine se spune într-un proverb viticol francez, "podgoria trebuie să cunoască fluviul 26". Extinderea podgoriilor a fost cu atât mai rapidă cu cât în anumite regiuni franceze numărul preoților reprezenta a cincea parte din populația adultă. Înainte de Conciliul de la Constanz din anul 1414, taina Euharistiei a fost împărtășită laicilor în cele două feluri. După ce s-a renunțat la vin pentru împărtășania credincioșilor, principalul său rol va fi acela de a întâmpina oaspeții. Toate marile ordine monastice, benedictin, cistercian
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Greenfeld reperează definitivarea acestei prime permutări semantice: trecerea de la sensul I ("comunitate de origine") la sensul II ("comunitate de opinie"). Consacrarea noului înțeles poate fi datată cu exactitate ca intrându-și în drepturi semantice depline în anul 1274, cu ocazia Conciliului de la Lyon, în contextul căreia "națiune" ajunge să semnifice o "comunitate de opinie". Sensul secund se configurează în contextul dezbaterilor teologice medievale, unde "națiune" a început să desemneze "facțiunile din cadrul republicii ecleziale" (Greenfeld, 1992, pp. 4-5). Un al treilea sens
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]