3,537 matches
-
mai puțin, Îl lăsase pentru un căpitan din marina comercială, cu nume și aer de tenor italian, pe numele lui Eugenio Agacino. Când l-a descoperit pe doctorul Atl, Faulques ignora toate acestea, dar a stat foarte liniștit În fața tabloului, contemplând cu sufletul la gură, Înspăimântat, trunchiul de piramidă al vulcanului, licărul roșiatic al lavei care curgea pe povârniș, pământul devastat de reflexele de foc și argint, care confereau adâncime scenei, efectul extraordinar al luminii pe copacii golași, vâlvătăile și panașul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și ranchiună. Ne face să fim și mai abitir ceea ce suntem. A tăcut, iar croatul n-a zis nimic. Își pusese iar ochelarii. S-a uitat o clipă la Faulques Înainte de a se Întoarce spre mol și a rămas așa, contemplând peisajul. - Eu pescuiam Înainte de război, a spus deodată. Îmi plăcea să mă duc În zorii zilei pe câmp, cu câte un vecin. Să merg dis-de-dimineață, știi dumneata, cu flinta. Bum, bum. Continua să privească marea, cu ochii mijiți În fața luminii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
turistică. Poate că-i ea, a gândit. Ghida de pe șalupă, care vorbea despre pictorul vestit din turn. Fata s-a dus mai departe. - Memoria, poate. Într-un fel, e o formă de demnitate stoică. Luciditatea la ora când trebuie să contemple liniile principale ale chestiunii. Și să-și asume regulile jocului. L-a văzut pe Markovic zâmbind, ca și cum de data asta ar fi fost În stare să Înțeleagă aluziile pictorului. - Simetriile, a subliniat croatul, satisfăcut. - Asta-i. Un poet englez a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca să se odihnească doar câteva minute și s-o ia de la capăt, Înfruntându-se În penumbra fără altă lumină decât cea venită de-afară, suficientă pentru ca Olvido, Întorcându-și fața către peretele pe care li se proiectau umbrele, să se contemple cu coada ochiului Împreună cu el. O singură dată ea se ridicase, se apropiase de fereastră și, cu ochii pironiți pe fațada neîmpodobită de la San Frediano În Cestello, pronunțase singurele unsprezece vorbe legate pe care Faulques le auzise În noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
recunoascătoare războaielor tale. Îmi scapă privirile de toate astea. E licența ideală ca să mă duc unde vreau: acțiune, adrenalină, artă efemeră. Mă scapă de răspunderi și mă face turist de elită. Pot să privesc, În sfârșit. Cu ochii mei. Să contemplu lumea prin singurele două sisteme posibile: logica și războiul. Nici În chestia asta nu-i prea mare diferență Între noi doi. Nici unul dintre noi nu face fotojurnalism etic. Dar cine face? Olvido luase decizia de a-l Întovărăși pe când priveau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe care el Însuși Îl evoca. În fața unei pânze din 1958, care reproducea mănușa roșie pictată cu patruzeci și patru de ani În urmă, În Enigma fatalității (deși timpul era suspect la un artist care falsifica uneori data propriilor opere), contemplând gânditoare pictura, Olvido murmurase În italiană acel taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Al vieții tale. Al vechiului bocet. Apoi Îl privise pe Faulques cu ochi nespus de triști și, În lumina romană, albă și fantomatică ce Înviora
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acestea. Nu era deloc o capodoperă. Ivo Markovic și Carmen Elsken spuseseră că pictura era stranie. Toate unghiurile acelea etcetera. Surâzând Îngândurat, Faulques s-a Întrebat ce-ar fi spus Olvido Ferrara. Ce-aveau să creadă cei care Îi vor contempla fresca În viitor, atâta vreme cât turnul rămânea În picioare. Nu era o pictură bună, a conchis. Dar era perfectă. 19. A Încuiat ușa cu cheia și s-a Îndreptat spre siluetele negre ale pinilor, pe care licăririle farului din depărtare le
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ăsta ar putea afla că sunt nefericit” (p. 348), spune el, neștiind că tocmai „omul” acela se află în spatele ușii și îl supraveghează cu încuviințarea lui. De acolo, diabolicul Gustav ascultă laudele implicite aduse de Tekla virilității lui și își contemplă satisfăcut opera de distrugere a familiei, pe care o pusese la cale cu atâta perfidie vicleană. Gustav stă pe margine, îi privește de sus pe nefericiții soți, îi manevrează cum vrea el și le pregătește pieirea. Creditorii atestă cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să vă văd și să vă supraveghez!” Gata cu atâta defulare: se cere revenirea la starea de dinainte, „reîntoarcerea refulării”. Refularea spectatorului supraveghetor al scenei, voyeur ilicit și conștient de asta, ființă singuratică uitată de toți ceilalți și lăsată să contemple în tăcere acest univers straniu care o absoarbe cu desăvârșire. El e cel care pândește, care spionează scena. Iar scena - scena occidentală, căci despre destinul ei este vorba - nu are decât de câștigat de pe urma acestei supravegheri. Supravegherea spectatorului. Veghetor de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de apoi. Toate izvoarele confirmă că așa-numitul Frashegird, combustia lumii, va dura 1468 de ani, timp În care restul de Lumină Întemnițată va ajunge În Lună și În Soare, iar apoi În Împărăția Luminii. Din pridvorul Raiului, zeii vor contempla Focul Negru care consumă Materia 92. Alt fragment În limba pahlavi menționează că Roshnshahr Îi poruncește Creatorului-Lumii-Noi să clădească În Sudul Îndepărtat o Închisoare În care demonii să fie Întemnițați pe veci, după Frashegird 93. Psalmul maniheist copt 233 ne
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu face bine; de bine; nu a bine; binefacere; bîrfe; bogați; a bucura; bucurie fără justificare; cap; caracter; caracteristică; caracteriza; casa; casă; cazan; ceva; cinste; cîndva; cînta; cîntăreț; clară; cocoș; colectiv; coleg; a complimenta; a face concluzii; concurs; condiment; conștiincios; contempla; convinge; pe copii; copiii; copilul; corect; culegi; cunoaște; cuvenită; cuvînt; defect; demn; desigur; deștept; dezamăgire; dezmierda; dispreț; divin; divinitate; domnul; drum; dulce; ea; egoist; elev; elogia; a elogia; elogiu; enervant; erou; explorare; fabulos; face reclamă; falsă; falsitate; faptă; fapte; faptele
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); a urmări (2); urmărire (2); ușor (2); veghea (2); absent; aburi; admirație, atenție; afară; agale; aiurea; amuzant; analize; aprobare; atingere; auzi; bănuială; beli ochii; binecuvîntare; blînd; bogat; bucuros; ceai; chiorî; ciment; cita; cîmp; clarifica; compătimi; conexiune; confuz; constelație; a contempla; contemplare; creier; crunt; cuceri; a cugeta; cunoaște; cunoștințe; curat; curios; dar; deasupra; deochea; deosebit; în depărtare; descoperire; în deșert; drum; dureros; energie; a examina; în față; femei frumoase; femeie; fereastră; după fete; fete; film; fix; fixa; flori; fluturi; frumosul; furios
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în picioare(2); ridica(2); sedentar(2); șezut(2); singur(2); sta(2); timpul(2); acolo; adînc; alerga; amintire; amorțire; ascunsă; înbancă; pebancă; bere; a sebloca; calm; calmă; canapea; caniculă; casă; cărți; cer; pecer; certe; cîntă; colea; comod; conferință; confortabil; contempla; corect; covor; cu familia; cuget; cumpănit; cur; încușcă; degeaba; degradare; departe; a nu sedezvolta; dormea; îndrum; dus; a nimica nuface; facultate; filme; fotbal; fotoliu; frumos; gară; gîndesc; agîndi; gîndire; gînditor; gînduri; pegînduri; iarbă; imobil; inactivitate; indiferență; inutil; irosire; încetini; întins
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
admiri; ager; aglomerație; albastru; amintire; a analiza; ansamblu; arăta; asculta; asigura; atenție; aude; auriu; a auzi; auz; binecuvîntare; binele; bucurii; calitate; camarad; carne; case; cataractă; ca prin ceață; cere; ceva frumos; chiorî; chip; cîmp; cineva; citi; a citi; claritate; color; contempla; convinge; copac; un copac; copil; culoare; curcubeu; curiozitate; datorie; demult; deschis; dezamăgiri; discernămînt; a distinge; a dori; dorință; dragostea; dreptatea; drumul; pe el; eu; evalua; femeie; fericire; fete; frig; frunză; fum; geam; geantă; greșit; greu; greutăți; hulub; iarbă; imagina; imaginare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
desolidifice materialitatea și, astfel, să evite delimitarea obiectelor de spațiu, să defamiliarizeze și să resensibilizeze percepția receptorului realității virtuale (vezi Davies și Harrison, 1996Ă. Această tehnică a sugestiei mediază experiența fenomenologică a utilizatorului de a fi în lume, de a contempla și de a se integra perceptiv spațiului virtual, mai degrabă decât de a acționa și de a manipula obiectele sau spațiul însuși: Un alt aspect-cheie al spațiului virtual imersiv este imaterialitatea lui, adică capacitatea lui de a conține reprezentări tridimensionale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
atunci când o conversație începe să devină prea aprinsă sau când sunt insultat personal, spun: «Pauză! Hai să ne liniștim amândoi pentru un minut și apoi să continuăm». Dacă spun acest lucru cu destulă convingere, mă va asculta. Stăm puțin și contemplăm podeaua sau pereții. Dar când reluăm conversația, lucrurile sunt mult mai relaxate”. Tehnica 13. „Am mers la departamentul de resurse umane și i-am rugat fie să dezvolte propriul seminar despre agresiunea verbală, fie să aducă pe cineva din afară
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
cele ce sunt Închipuite și inventate de imaginație. Și chiar acești termeni: Închipuire și imaginare, mă avertizează despre greșeala mea: căci aș Închipui cu adevărat dacă mi-aș imagina că sunt ceva, deoarece a imagina nu e altceva decât a contempla forma sau imaginea lucrului corporal. Or, știu deja cu certitudine că sunt și că În ansamblu se poate Întâmpla ca toate aceste imagini, și În general toate lucrurile care se raportează la natura corpului, să nu fie decât vise sau
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
deliciile nimicului. Îi scrie lui Noica: „Nu mai știu unde și când, dar oricum înainte de război, scriam că mănăstirile noastre minuscule sunt imaginea unui popor neînsemnat și nefericit. (Desigur, totul se poate spune mai bine în românește decât în franțuzește.) Contemplând proporțiile delicate ale acestui minunat Voroneț, m-au cuprins remușcările: te poți realiza la fel de bine prin minuscul, ca și prin grandios. Și totuși, deși am acceptat această concesie, retractare mai bine zis, mă simt mai străin ca niciodată de spațiul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este că toți oamenii mi se par naivi, inclusiv marile spirite. Sunt uluit să constat în ce măsură Nietzsche îmi apare ș...ț de o ardoare juvenilă care te face să zâmbești” (I, 362). Spre deosebire de el, Cioran se retrage din sine, se contemplă cu scepticism, eventual cu ironie, își asumă absența. Totul i se arată însă de o irealitate coșmarescă: „Când mă plimb și privesc trecătorii, mă simt așa departe de ei încât parcă mi-aș aminti de un coșmar avut într-o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un loc că fericirea pentru el este să umble la țară și să privească: „atât, să mă istovesc în percepția pură” (I, 360). Or, o astfel de istovire înseamnă și „indiferența față de mântuire” (II, 176), a cărei revelație o are contemplând un munte. Rupt de lume, postura aceasta ar vrea Cioran să o întruchipeze; ea i-ar da senzația că nu mai este un exclus, că nu mai trăiește în afara paradisului. Pur și simplu, ar fi dincolo de ruptura Paradis-Infern. Iată: „Să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zi, dar care în oraș durează mai puțin decât în mijlocul unui peisaj: sunt o insectă ce are foarte puțin de trăit și nu pricep de ce, știind asta, mă bucur de tot ce văd, de ce sunt încântat să privesc arborii, să contemplu norii, un râu sau o floare” (III, 162-163). Această topire în obiect e, de fapt, o topire în Dumnezeu. Se întâmplă rareori ca sentimentul acesta al Vidului, al Abisului să înspăimânte. Dar se întâmplă, totuși. Într-o zi „splendidă” de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar dori o viață în afara materiei, dar atunci când ajunge să o separe de corporalitatea-i fizică, sentimentul de fragilitate e și mai puternic. Așa căzut, corpul e, totuși, o temelie a ființei. Iată: „Când separi viața de materie și o contempli, ca să spun așa, în stare pură, îi observi și mai bine extrema fragilitate: o «construcție» himerică, în echilibru instabil, fără nici un punct de spijin, fără nici o urmă de realitate. / Iar pentru că prea des, ca să o pot privi în față, am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sau zborul extatic al șamanului. În mitologia occidentală, ca și în India, păsările se așează ierarhic pe crengile Arborelui Lumii: de exemplu, în Upanișade apar două tipuri de păsări, una care mănâncă fructul pomului, fiind simbolul sufletului individual (jīvătmă), cealaltă contemplă, ca simbol al spiritului universal (Atmă). "Limbajul păsărilor", despre care vorbește Coranul, este un limbaj al îngerilor, al cunoașterii spirituale, pasărea însemnând "destin". În China, Haosul este simbolizat printr-o pasăre galbenă și roșie, ca o minge de foc fără
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înmărmurind/ la ce-a fost călătorind." La Marin Tarangul formula este folclorică, când vorbește despre descălecatul țării, dar când invocă "Rugăciunea lui Brâncoveanu" și odihna ciobanului revine la versificația cultă, fără să ne mai convingă. Poetul rămâne undeva în exterior, contemplând fapte, date și oameni. Ciclul "Învățăturile lui Neagoe către fiii țării sale" încearcă inefabilul despre suflet și gând, despre tinerețe și bătrânețe, despre moarte: "Tremură viața ființei pentru/ multul ei dor de noapte și poate/ că ziua nu va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În volumul "Umbra faptei" poezia devine discursivă; poeta meditează asupra unor sentimente ca singurătatea, destinul, cumpătarea, liniștea, precum și asupra impresiei că "umbra faptei" o urmărește și devine obsesie. Doina Sălăjan a obosit, emoția a secătuit, comentariul este rece, poeta își contemplă parcă trăirile de la distanță, concretizându-le epic, ca în această "Teamă nezisă", din care ar fi trebuit să lipsească comentariul. Solul unui tragic rege care-i oferea totul, subjugând-o pentru totdeauna, spune destul, simbolistic, pentru ca explicațiile să nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]