2,697 matches
-
gândit o clipă s-o iau, dar am renunțat, nu-mi trebuia. Am urcat scara. Lumina și întunericul nu mai existau, vreau să spun că totul se petrecea într-un ciudat crepuscul, vreau să spun că întunericul și lumina se contopiseră într-o iradiere de neînțeles și de nedescris. În odaia de sus am dat cu ochii de Dragoș (îl vedeam prin pleoapele închise), dormea cu fața spre ușă, ghemuit pe o masă albastră, sub fereastra care dădea spre mlaștini. Părea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ei atât de plăpând acest incident însemna prea mult, marcând întreaga ființă atât de profund. Ea ducea o viață pașnică, liniștită și monotonă în preajma copiilor a căror profesoară era, se simțea în largul ei, puritatea și inocența ei se contopea cu cea a elevilor ei. Dealtminteri, era foarte iubită în școală, elevii considerând-o ca pe o soră mai mare. Ea având totdeauna timpul necesar pentru a le asculta doleanțele, chiar vizitându-i acasă pe cei mai necăjiți, stând de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tu -Da... dar vezi tu, iubirea este ca o adiere înmiresmată și dulce, care atunci când te învelește în poalele ei, ea devine un balsam. Puritatea ei absolută, tămăduiește orice rană, unind două suflete care până atunci s-au căutat, contopindu-le în fericirea și seninul ei. Andrei fiind puțin mai în vârstă decât Radu trecuse deja prin toate acestea și îi înțelegea bine șovăirea. La un moment dat, Radu fu chemat la telefon de către bătrânul în a cărui casă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
femeie, zise ea, mângâindu-l pe fruntea, pe care acum apăruseră două cute. Radu zâmbi melancolic și îndrăzni să o sărute pe față. Când Ramona se pregăti de plecare era deja ziuă. O zi cenușie, în care sufletele lor își contopeau durerea. Ea se urcă la volanul trabantului, făcându-i un semn cu mâna și porni. Radu mulțumi în gând că nu-l invitase să o conducă. Simțea nevoia unui moment de singurătate. Se așeză pe canapea, cu gândul și convingerea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lumi paralele în credința populară: lumea viilor și cea a morților. Cultul morților este poate unul dintre cele mai pregnante în tradiția noastră spirituală: momentul morții se sărbătorește cu aproape la fel de mult fast ca și Nașterea sau Botezul. Unde se contopesc Credința și Superstiția? Poate atunci când vine vorba de cultivarea unei cazuistici de ordin divin pentru toate întâmplările din viața noastră. Bucuriile sunt fie mila fie răsplata cerească, în timp ce necazurile sunt fie pedepse fie încercări la care ne supune Divinitatea. Orice
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
mei În ’32, iar eu atribuiam parțial biletul meu de dus În viață farmecului acelei vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei de gaz Înghețau timpul și amintirile. Înăuntru, oamenii se contopeau cu ecourile altor epoci. Contabili, visători și ucenici de geniu stăteau la masă cu mirajele unor Pablo Picasso, Isaac Albéniz, Federico García Lorca ori Salvador Dalí. Acolo, orice coate-goale se putea simți, pentru cîteva momente, o figură istorică, la prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să ne însingurăm în propriul nostru trup, căutarea firelor care leagă cele două ființe-trupuri în una singură, atingerea fiecărui milimetru de piele, descoperirea senzațiilor cu uluire și bucurie, înaintarea treptată spre voia și așteptarea celuilalt, până când cele două trupuri se contopesc unul în altul, până când auzi cum sângele tău curge în trupul celuilalt, până când cele două trupuri ard într-un rug de plăcere și bucurie. Cu Alex? Au făcut doar sex. El, cu sete, cu mare grijă să-i fie lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
comprimările extrem de rapide, care se succed în lichid, duc la apariția unor mari tensiuni in anumite zone, care fac să se „rupă" moleculele de lichid. Astfel, iau naștere bulele care conțin vaporii și gazele dizolvate în lichid. Bulele mici se contopesc în bule mai mari, care încep să vibreze și apoi se sparg, dând naștere unor presiuni locale foarte mari, care se manifestă sub formă de șocuri hidraulice în volume toarte mici. Deteriorarea paletelor turbinelor și a elicelor vapoarelor se explică
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
violare de domiciliu. I-am stricat și mașina la un frate de-al lui. N-o fost faptă, că mi-o dat pentru distrugere un an, pentru violare de domiciliu - un an jumate. Un an, un an jumate, s-au contopit toate și mi-o rămas pedeapsă în picioare de executat restul ăla de 1 022 de zile. Eram cu femeia aia, care mi-a mâncat banii atunci. După ce m-o arestat, aia o venit de vreo două ori la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a murit tatăl meu, din păcate, pentru că n-am iubit pe nimeni, din păcate, Italia, lui Timoteo i-a fost frică de viață. Ne mișcăm și eu îmi simt capul într-un limb ciudat, unde amintirile sunt sufocate și se contopesc cu prezentul. O strâng pe Italia și ne plimbăm pe străzi ținându-ne de mijloc ca doi îndrăgostiți într-un oraș străin, pentru că noaptea îmi este necunoscută partea asta de oraș care m-a văzut crescând. Oamenii trec, ne ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar fi fost chiar neînsemnată, de vreme ce acuzațiile și concluziile celor puși, la o adică, să-l judece nu aveau nici ele un suport moral infailibil. Cine mai deosebea, cu adevărat, binele de rău? Cele două categorii etice aproape că se contopeau. În cursurile ținute de Thomas, nu; dimpotrivă. Teorie. Viața Însemna cu totul altceva, dar cine știa cu adevărat ce? Cu Berg, Thomas se cunoscuse cu peste zece ani În urmă; intrase În magazinul acestuia pentru a răsfoi cărți vechi, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mari doctori, Încercau să intervină În firescul Creației? Forțaseră ordinea divină; potrivit acesteia, o naștere nu putea să aibă decît o singură cauză: Împreunarea bărbatului cu femeia. Prea multe probleme; Într-o lume În care tot mai mult ilegalul se contopea cu legalul, dacă tot stăteai să numeri foile plăcintei, rămîneai nemîncat. Cu gura plină de salivă, cu asta te alegeai, Îți venea să te scuipi singur, pe urmă, În oglindă, ce dobitoc! Thomas ar fi putut zice că, după ce ajunsese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici să se Întindă nu aveau loc, se amestecaseră stînd În picioare, nu era loc de fugă. Simțea tot; unghiile Annei zgîrÎindu-l, zvîrcolirea acesteia, de parcă ar fi vrut să scape, dar era numai o impresie, cele două trupuri erau contopite, totul era numai plăcere. Destul pentru ca Dumnezeu să-i pîrjolească pe amîndoi, cu foc adevărat, nimicitor, să aprindă toată casa, orașul. Din duș ar fi putut să curgă, dintr-odată, pucioasă Încinsă, distrugînd, măcar În locul acela, pînă și ultima bacterie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În vînt. Thomas, după ce s-a frămîntat o vreme, s-a liniștit. Mai era ceva: Thomas nu se obișnuise cu ideea că va trebui, cîndva, să moară. Venea o vreme; mai bine zis, se termina vremea. Înainte și după se contopeau, devenind un punct zero În care nu se mai petrecea nimic. Înviere, Judecată de Apoi, rai erau termeni necesari pentru a face viața mai suportabilă. Iadul era În mintea Antoniei. Acolo - măcar În intenție - arsese și ultima genă umană, păcatul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a răsunat cornul lui Roland - care nu era un Orlando Furioso -, tăcut acum printre acele strungi de umbră, de tăcere și de pace. Și Jugo de la Raza i-ar uni în imaginația sa, în acea sacră imaginație a noastră care contopește veacurile și vastitățile pământului, care face din vremuri veșnicie și din câmpuri infinitate, i-ar uni pe Carlos al VII-lea și pe Carol cel Mare. Și cu ei pe bietul Alfonso al XIII-lea și pe primul Habsburg al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lecturile mele întâmplătoare -, Le sorgenti irrazionali del pensiero, de Nicola Abbagnano, și anume: „A înțelege nu vrea să însemneze a pătrunde în intimitatea gândirii celuilalt, ci doar a traduce în propria gândire, în propriul adevăr, experiența subterană în care se contopesc viața proprie și cea străină.“ Dar asta nu însemnează oare a pătrunde în adâncul gândirii celuilalt? Dacă eu traduc în propria-mi gândire experiența subterană în care se contopesc viața mea și viața ta, cititorule, sau dacă tu o traduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în propria gândire, în propriul adevăr, experiența subterană în care se contopesc viața proprie și cea străină.“ Dar asta nu însemnează oare a pătrunde în adâncul gândirii celuilalt? Dacă eu traduc în propria-mi gândire experiența subterană în care se contopesc viața mea și viața ta, cititorule, sau dacă tu o traduci în a ta proprie, dacă ajungem să ne înțelegem reciproc, să ne surprindem unul pe celălalt, nu însemnează că eu am pătruns în intimitatea gândirii tale în timp ce și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Vă pot ajuta cu ceva ? Melanie îmi zâmbește. Nu dă nici cel mai mic semn că m-ar cunoaște. Nu-mi vine să cred că poate fi atât de ușor. Sinceră să fiu, sunt chiar un pic jignită. Oare mă contopeam chiar așa de tare cu peisajul ? — Am venit pentru petrecere, murmur, cu capul în jos. Sunt chelneriță. De la Bertram’s Caterers, adaug pentru mai multă siguranță. — A, da. E la etajul paisprezece. Bate la computer. Cum vă numiți ? — Mă numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Înăbușe, să se spulbere. Mâinile se smintesc, veșmintele se Împrăștie. Nu există noapte de dragoste care să se poată asemui aceleia a două trupuri aprinse de lacrimi arzătoare. Focul se Întinde, Îi Învăluie, Îi Înfășoară, Îi Îmbată, Îi Înflăcărează, Îi contopește, piele lipită de piele, până la capătul plăcerii. Pe masă, se scurge o clepsidră, bob cu bob, focul se domolește, pâlpâie, se stinge, un zâmbet Întretăiat Întârzie. Își trag sufletul Îndelung. Omar murmură, către ea sau către destinul pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un oraș, ci o oază În care se Înălțau două orașe distincte, despărțite unul de celălalt printr-un drum de un ceas, Djay și Yahoudiyé. Va trebui să vină secolul al XVI-lea pentru ca acestea și satele dimprejur să se contopească Într-o adevărată cetate. În vremea lui Khayyam, ea Încă nu exista, dar a fost construit un zid Împrejmuitor, lung de trei parasangi 1, adică aproape nouăsprezece kilometri, menit să protejeze ansamblul oazei. Omar și Hasan au ajuns seara târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cel mai roșu, cu pielița cea mai netedă, și Îl oferă bărbatului ei, ceea ce, În limbajul fructelor, Înseamnă „un sărut, numaidecât”. Omar se apleacă spre ea, buzele li se ating, se Îndepărtează, se ating din nou, se desfac și se contopesc. Degetele li se Împletesc, sosește o slujnică, se desprind fără grabă, apucându-și fiecare cupa. Djahane surâde și murmură: — De-aș avea șapte vieți, mi-aș petrece una lungită, În fiecare seară, pe această terasă, aș bea din vinul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-l atingă, obrazul din apă dispare, dovadă că s-a transformat pe sine Însuși Într-o himeră. FÎntîna este muntele său, iar propria sa imagine stînca sa. Își va Împinge această imagine spre un punct unde speră că se va contopi cu sine, Însă acolo iluzia se destramă. Și dacă În alții căutăm ceea ce ne seamănă sau ne neagă, am putea ști ce gîndește... (...Dacă aș fi Înțelept, ar trebui să port În mine un Minotaur mort, o spaimă Învinsă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mă aștepta această fîntînă cum Îl aștepta pe Oedip sfinxul...) Narcis a urmat Îndemnul filosofiei grecești fără să aibă vocația echilibrului din arta greacă. Singurătatea lui secetoasă rodește doar un lirism de negație. Cu alte cuvinte, În Narcis, Sisif se contopește cu stînca. El fiind și stînca și Sisif nu se mai știe cine pe cine urcă muntele. Rictusul de pe fața sa e acum pe rînd batjocoritor și dureros, contemplația se ruinează În delir optic și mai sînt puține clipe pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Dar nu e aceasta cea mai Înaltă dovadă că singura valoare reală a piramidelor este aceea de a ne atrage atenția asupra felului cum ne vom trăi viața? Că unica durată posibilă este În lumina care ne scaldă și ne contopește cu frumusețea lumii? Pygmalion se Încordează tot În efortul de a Împinge ficțiunea În realitate. În ochi Îi lucește o flacără ciudată. Paradoxal, reușita nu-i va mai lăsa nici o speranță. Va renunța chiar să mai sculpteze pentru că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vorbe: „Acestea sunt sprâncenele copilului nostru, Iar aceștia sunt ochii” - îți mai spuneam în tăcere Stropindu‐ ți pântecele cu boabe de rouă. Eu eram fericit, ca o primăvară timpurie 175 și‐mi plăcea să mă topesc asemeni zăpezilor și să contopesc apele mele cu apele tale. Doar tu, părea că nu ești, deși te vedeam și‐ ți simțeam reîncărnarea ca pe un semn al nemorții. Vasile Ghica S‐ a născut la 8 noiembrie 1940 în comuna Priponeș ti, județul Galați. A
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]