3,539 matches
-
îndeobște Lebensphilosophie este mult mai echilibrată decât pare. 28 Într-un capitol rezervat lui "homo sapiens", Max Scheler arată că ideea potrivit căreia rațiunea umană este mereu aceeași, întotdeauna eficientă, și are de fiecare dată drept efect transformarea "haosului" în "cosmos", a străbătut antropologia filozofică de la Anaxagoras până la Kant, triumfând în epoca iluminismului. (Observăm că aici este evidentă dimensiunea anistorică, de factură clasică, a raționalismului.) Caracterul veșnic constant al rațiunii, continuă Scheler, este tăgăduit abia de Hegel, pentru care conștiința de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adăugând că, de fapt, "absorbirea istoriei de către filozofie urmărește salvarea supraistorismului." (s.n.)214 Și Max Scheler subliniază faptul că istorismul începe cu Hegel. După ce, de la Anaxagoras până la Kant, rațiunea umană este mereu aceeași și are ca efect transformarea "haosului" în "cosmos", o dată cu Hegel arată autorul menționat conștiința de sine a omului rezultă abia în urma unui proces evolutiv, dar nu în sensul devenirii biologice a naturii umane, ci în acela al evoluției logosului 215 (vezi și I, nota 28). ) Holismul teoriei sistemelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
alteia", iar "profunzimea (Tiefsinn) este o chestiune de înțelepciune". Mai mult decât atât, întemeietorul fenomenologiei supralicitează rolul clarității în cunoașterea adevărului, atunci când consideră că "profunzimea constituie un indiciu al haosului, pe care veritabila știință vrea să-l transforme într-un cosmos, într-o ordine simplă, pe deplin clară, etalată"35. Departe de a vedea în profunzime "un indiciu al haosului", Blaga întrezărește în ea chiar o premisă a progresului în cunoaștere. Înainte de a încerca (zadarnic) "să reveleze în chip pozitiv misterul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cel prin care ființa poetică se răspândește pe linia orizontului, căutând infinitul planetar bine construit, organizat și palpabil, într-o aură de neliniște suportabilă, strict omenească, proprie eposului; ritmul brâncușian (Odă "în metru antic", nota mea), prin care se manifestă cosmosul interior, fragil, cu adevărat inefabil al ființei umane și, prin care aceasta reușește să-ți controleze chiar neliniștile imediate (deci mai aproape resimțite și aparent mai tulburătoare), într-un plan circular de progresivă adâncime și de o forță care nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un sens și o legitimare: creația de cultură. Perspectiva umanului e creația continuă, infinită, mod prin care omul se afirmă pe sine ca existență și anulează neantul. TEME ȘI MOTIVE POETICE 1. Dorința eului poetic de a se contopi cu cosmosul apare din primul volum și se caracterizează prin vitalism și prezența conceptelor esențiale ale existenței: natura, iubirea, moartea; 2. Cunoașterea înseamnă iubire (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ .../ căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mamă, nimicul marele !/ Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina"; 22. Sentimentul crizei aporetice a realului prin care înțelegem sentimentul pierderii definitive a divinului; 23. Reflexivitatea trăirilor nemijlocite, cugetarea; 24. Ipostaza cunoașterii prin participarea la ritmurile interioare ale cosmosului; 25. Iubirea e născocitoare de suflete, în pasteluri spiritualizate: "De prea mult aur crapă boabele de grâu/ Pe buzele ei calde mi se naște sufletul"; 26. Mitul copilăriei presupune întoarcerea în timp; 27. Sufletul plin are nevoie de înveliș: "Dați
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stabilitatea și echilibrul în reprezentarea "coloanei cerului", cu funcții magice și mitologice. În afară de folclorul național, L. Blaga a avut ca surse de inspirație mitologia universală și literatura cultă. La Blaga " Imaginea arborelui n-a fost aleasă numai pentru a simboliza Cosmosul, dar și pentru a exprima viața, tristețea, nemurirea, înțelepciunea" (Mircea Eliade); gorunul semnifică în mitologie "trecerea din realitatea timpului în eternitatea Universului prin sentimentul morții" (N. Balotă). Gorunul din poezia lui Blaga este un simbol sacru al condiției omului în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
strămoși, esențializând spațiul ("în cercul aceleiași vetre"), iar ziua este simbolul expansiunii ființei ("ziua trăiesc împrăștiat ca furtuna"). La Blaga, lumea se identifică uneori cu poezia ("lumea e o cântare"), o lume care poate comunica, din când în când, cu cosmosul. Aceasta are sentimentul totalității și al originarului ("marea trecere"). Poezia poate deveni autocunoaștere. Biografie este scrisă în vers liber, are câteva inversiuni sintactice (unde și când) înaintea verbului regent, schimbări de topică având funcție expresivă, adverbe și substantive cu o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cât și timpul universal (Scrisoarea I), cu diferite motive poetice: "fortuna labilis" (soarta schimbătoare), "vanitas vanitatum et omnia vanitas" (deșertăciunea deșertăciunilor) în Trecut-au anii, Revedere, Ce te legeni, Memento mori, Glossă, Cu mâne zilele-ți adaogi etc. f. tema cosmosului este reprezentată de următoarele elemente: cerul, sorele, luna, stelele, luceferi, nouri, geneză, infinit, haos, muzica sferelor, zborul intergalactic, extincția în Scrisoarea I, Luceafărul, La steaua, Melancolie, Rugăciunea unui dac, Sărmanul Dionis. Cosmogonia eminesciană este strâns legată de această temă. Influențat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
valențe cosmice, tinzând spre un sentiment total. În primele strofe distingem melancolia serii, farmecul dureros al așteptării, acompaniat de murmurul fluierelor, luna proiectându-și razele asupra fetei care "caută-n frunza cea rară". În acest pasaj liric, elementele simbolice ale cosmosului sunt în relație cu ochii iubitei, întrucât apar atributele "sfântă" și "clară", "umezi", teluricul se avântă spre nemărginire, spațiul cosmic este surprins în unduirea lui fundamentală. Pe dealul de la marginea satului, salcâmul devine un copac sacru care delimitează spațiul îndrăgostiților
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care este totodată un "mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afară". Cea de-a doua întrupare va fi din soare și noapte, Luceafărul având acum "un mândru chip", cu "negru giulgi". Din aceste portrete rezultă apartenența tânărului la cosmos (prin origine) și la natura terestră (prin înfățișare). Fata ar dori veșnicia, dar se teme de necunoscut și tânărul angelic va deveni un demon. În prima întrupare, Luceafărul are înfățișarea angelică a unui tânăr, fiu al cerului și al mării
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fata își amintește în somn de Luceafăr (mitul oniric), îl ademenește, iar acesta ia înfățișare demonică, născându-se din soare și din noapte: "Și soarele e tatăl meu,/ Iar noaptea-mi este muma". De astă dată i se oferă fetei cosmosul, în care ea să fie cea mai strălucitoare stea, dar aceasta refuză. Metamorfozele Luceafărului (înger și demon) ilustrează mitul Zburătorului și reacția geniului este tristă: "Au nu-nțelegi tu oare/ Cum că eu sunt nemuritor,/ Și tu ești muritoare?". Fata
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prin efecte eufonice, perioade iambice de 7-8 silabe, amintind de ritmul baladelor germane Teme, genuri și specii literare în "Luceafărul" Exegeții au identificat următoarele teme: tema timpului (timpul individual și timpul universal); tema spațiului (planul uman-terestru și planul universal-cosmic); tema cosmosului (haos, noaptea, cerul, luna, Luceafărul); tema naturii (pastelul cosmic); tema iubirii: idealul absolut de iubire, incompatibilitatea celor două lumi; tema folclorului: formule specifice basmului, cuvinte și expresii ale limbajului popular; tema filosofiei: condiția nefericită a omului de geniu într-o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
omul are posibilitatea cunoașterii de sine și totodată învață să cunoască moartea. Sintetizând aspectele existenței umane (dragostea, moartea, cunoașterea, autocunoașterea), Odă (în metru antic) are un limbaj artistic expresiv. Verbele au valori stilistice variate: verbele la imperfect sugerează contopirea cu cosmosul ("nu credeam", "nălțam"); verbele la perfect simplu exprimă sentimentul de iubire ("răsăriși", "băui"), iar cele la imperativ semnifică aspirația omului de geniu spre redobândirea identității sinelui ("vino", "redă-mă"). O deosebită expresivitate au construcțiile oximoronice ("dureros de dulce" și "voluptatea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în necuvânt. În prima parte a creaței nichita-stănesciene remarcăm o stare de jubilație în fața spectacolului lumii. Poezia copilăriei, a timpului originar, a universului adamic se relevă simbolic (Cristian Moraru), are loc asumarea unei ipostaze demiurgice, corpul devine un "substitut al cosmosului exterior", cuvintele zboară ca un roi de fluturi între material și imaterial (Paul Dugneanu). Tot în această primă etapă se reabilitează starea de inspirație, revelația, "starea de grație" (Leoaică tânără, iubirea, Cântec, Poveste sentimentală, Emoție de toamnă). Starea de exaltare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
begonia, Convolvulus tricolor, barba împăratului, Bidens ferulifolia, Brachycome iberidofolia, brovalia, miruța, gălbeneaua, clopoțeii, călțunașii, Iropaeolum peregrinum, iarba-mâței, Celosia argentea, Centaurea pratensis, părul Maicii-Domnului, varza albă, crizantema, cineraria maritimă, floarea-păianjen, clopoțeii de Irlanda, Cobeae scandens, urzica decorativă (coleusă, macul, coreopsis, mărărița (Cosmos bipinnatusă, dovleacul-fantezie, Pardoglossum cheirifolium, dalia, Delphinium staphysagria, degețelul, Dimorphoteca aurantiaca, fasolița, Eccremocarpus, Echium vulgare, crăciunița, Eustoma grandiflorum, Lampranthus aurantiacus, Gaillardia Pulchella, gazania, mușcata de grădină, Gilia achilleifolia, micșunele-ruginii, zoreaua, azaleea de grădină, Gomphrena globosa, gura-leului, floarea-miresei (Gypsophila paniculataă, fasolea mare
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
da aromă siropurilor, mierii, limonadei, sosurilor, untului sau le puteți lăsa la uscat pentru ceaiuri și infuzii. Cele două liste de mai jos nu sunt exhaustive. Soiuri comestibile Anuale și perene Begonie, limba mielului, conduraș, șofran, albăstrele, mac sălbatic, crizantemă, cosmos sulphureus, floarea pasiunii, cerceluș, gardenie, micșunea, gladiola, fasole de Spania, hemerocallis (specie de crină, trandafir chinezesc, hosta (specie de crină, impatiens parviflora, crin, margaretă, nalbă, roiniță (iarba stupiloră, lumânărică, mentă indiană, gura-leului, floare de nu-mă-uita, garoafa de câmp (garofițăă, luminiță
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
nu îl vede în natură, vede omul în interdependența sa socială, nu în interdependența sa cosmică. Își concentrează atenția asupra categoriilor sociale, distinge limbajul categorial, surprinde interesele antagonice, legăturile și conflictele de idei în cadrul vieții sociale. Legătura dintre om și cosmos nu îl interesează. Nu recunoaște natura ca factor determinant în plăsmuirea ființei umane. Natura este pentru el un simplu decor, un moment al zilei, climat plăcut sau neplăcut, un cadru uneori îmbietor, alteori neprielnic în raport cu fizionomia noastră. Caragiale preferă tovărășia
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ale planetei. O istorie universală, unificând rase, culturi, continente, pe seama unor limbaje și interese comune, abia acum se înfăptuiește. A fost necesar pentru aceasta ca fundul oceanelor să fie țesut cu cabluri de comunicație, a trebuit să se plaseze în cosmos sateliți cu echipament sofisticat, spre a înlesni legături rapide, aproape instantanee, între oamenii de oriunde. "Istoria, ca fenomen mondial și ca iluzie constitutivă, acum începe", după remarca lui F. Châtelet din Histoire des idéologies. Se admite în genere că asistăm
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o reîntoarcere, prin părăsirea acestei lumi, în propria mamă. La fel că elefantul, prezent în film prin mască, broască țestoasă îndeplinește, în India sau în Tibet, funcția de animal cosmofor purtător și susținător al lumii. Prin faptul că posedă structura cosmosului (patru stâlpi care sprijină o sferă), cele două animale sunt considerate animale cosmice. În contextul filmic, tocmai prin această îngemănare simbolică, o parte din însușirile elefantului sunt transferate țestoasei. Una dintre acestea este fertilitatea, trăsătură simbolizata adesea de ploaie: "în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
destinului, a unei forțe care îl ghidează pe om, ajungându-se până la conceptul de karma hindusa, "pe care unii o aduc din alte vieți", cuvinte ce ne introduc în lumea magică a tangoului. Tangoul cuprinde toate cele patru elemente ale cosmosului pe care le preamăreau grecii antici: pământul, apa, focul și aerul. Sunt patru elemente care au dat naștere unei "cosmoviziuni asupra omului și universului", spune Vicente Rubino în Pară una alquimia del tango 156, elemente care formează prin ele însele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al miturilor cosmogonice: de la haos la cosmos, de la lupanare la ordinea metafizica"162. De aceea omul tangoului reunește cele patru elemente heraclitiene: pământ, foc, aer, apa: el vrea să se ridice în aer, prin dans, să învingă fizică, să se revolte contra morții, să fure focul care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Guénon simbolul unei lumi subterane, simbol al Centrului lumii, fiind considerat un tărâm sfânt. Agarttha este condusă de regele lumii, Brahatma, care apare în ipostază de Mahatma (este cel care are acces la memoria lumii) și Mahanga (cel care organizează cosmosul, fiind simbolul sufletului universal). Simbolurile care reprezintă acest pământ Sacru al soarelui sunt: muntele, peștera, insula, axa lumii, labirintul, graalul. Textul lui Blecher preia unul dintre aceste simboluri în mod obsesiv, cel al grotei, peșterii, oferind astfel lectorului posibilitatea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fluxul haotic și primejdios al lucrurilor, aparițiile și disparițiile lor fortuite și lipsite de sens"443. Pentru Mircea Eliade toate activitățile ce n-au semnificație sacră sunt nesemnificative. În timp ce sacrul este prin excelență adevărat, profanul este prin definiție fals, eronat. Cosmosul prozei lui Eliade este "sacralizat" în mod sistematic de autorul ei. Eliade își face un scop și o metodă din a reactualiza, recupera, revaloriza semnificațiile religioase. Eliade este preocupat de ceea ce Adrian Marino numea "demistificarea" inversă: descoperirea tuturor semnificațiilor sacre
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fatalitatea contingenței: aservirea întregii existențe și inspiră pînă astăzi explicațiile fizicii teoretice și nu numai. Caldeenii numeau ciclul de 223 de luni care servea la anticiparea eclipselor saros, de la cuvîntul sar, sau shar, care însemna, în același timp, cerc și cosmos. Dar această figură a ciclului și a cercului va cunoaște o mare răspândire la greci, servind drept simbol pentru multiple manifestări ale vieții în univers, deopotrivă la poeți, istorici, filosofi sau autori tra-gici. Această constantă apariție a simbolului amintit poate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]