3,263 matches
-
cât mai mare. Astfel, semințele pot ajunge și la 2 m distanță de plantă. Planta își exprimă această caracteristică genetică cu scopul autoînsămânțării și perpetuării speciei. De regulă, fructul crapă în trei părți deschizându-se de la vârf către codiță. Rareori crapă în două, atunci când este vorba de fructe mici, neevoluate și fără semințe viabile. După deschiderea completă a fructului, acesta capătă forma unei flori de lalea puternic deschisă. Gustul fructului imatur, înainte de a-și schimba culoarea în galben este puternic amar
MOMORDICA CHARANTIA Castravetele amar by Costel Vînătoru () [Corola-publishinghouse/Science/1709_a_92282]
-
masă foliară. Recoltarea fructelor se face manual, atunci când fructele au început să-și schimbe culoarea din verde în galben portocaliu și se face în funcție de cerințele consumatorilor. Nerecoltarea la timp a fructelor duce la pierderea producției. Odată ce fructele au crăpat și nu au fost recoltate, în aproximativ 24 de ore intră în fermentație, se înmoaie și se descompun. Fructele postmaturate nerecoltate nu afectează cultura sau fenomenul de fructificare al plantei, așa cum se întâmplă la castravetele comun. Producțiile ce se pot
MOMORDICA CHARANTIA Castravetele amar by Costel Vînătoru () [Corola-publishinghouse/Science/1709_a_92282]
-
un alt monolog nostalgic, la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a II-a) poartă ca titlu numele a acestui animal. Acolo aflăm o reprezentare cu totul inedită a raportului dintre suflet și credință: În firea pietrei se află râurile care țâșnesc din ea și tot în mod firesc ea se crapă și dă drumul apei, după cum, tot urmând calea firii, apa curge și toate astea din frică față de Dumnezeu. (Coran, II, 35, adaptare după versiunea franceză a lui Jacques Berque). Am putea afla acolo o altă perspectivă asupra relatării informante pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
din lac se face către Dunăre prin Sio iar cel mai important râu ce se varsă în lac este Zala. In iernile geroase, se formează la suprafață un pod de gheață de 75 cm care prin dilatare si contractare se crapă prin zgomote puternice, fenomen cunoscut de localnici sub numele de bubuitul Balatonului. Stațiunile balneoclimaterice din jurul lacului ĂSiofokcea mai mare), peșterile în rocile vulcanice de la Topolca sunt elemente ce completează peisajul turistic al lacului. O legendă foarte veche spune că pe
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Dar știe, cu siguranță, a păstra echilibrul necesar între confesiunea patetică, "biografistă", și distanțarea rece, parodierea în tușe groase a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam Drumul/ și pământul se crăpa/ și eu nu mai cădeam// din cuvinte să-ți faci respirări/ în căzile lor ți se va liniști ființa/ te vor acoperi rouri cerești aripi de pământ" (Ring 3). Imperfectul și viitorul verbal, prin care se certifică orizontul institutiv al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Sâmburul gol desfăcut,/ Ca din veștezi nori luna,/ Poate s-ar furișa spre pământ..." (Să lăsăm să cadă cuvintele) 119Emil Maranu, Arta poetică la români, București, Editura Ion Creangă, 1978, p. 272. 120Ibidem, p. 92. 121 "De prea mult aur crapă boabele de grâu./ Ici colo stropi de mac/ și-n lan/ o fată/ cu gene lungi ca spicele de orz./ Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului/ și cântă.// Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinți, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Literar", nr. 2(93), februarie 2011, p. 53. 135Ibidem, p. 53. 136 Luiza Bratu, op. cit., p. 109. 137 Ibidem, p. 111. 138Luiza Bratu, op. cit., p. 118. 139 Ibidem, p. 119. 140" În fiecare scorbură era așezat un zeu./ Dacă se crăpa o piatră, repede era adus / și pus acolo un zeu.// Era de ajuns să se rupă un pod,/ ca să se așeze în locul gol un zeu,// ori, pe șosele, s-apară în asfalt o groapă,/ ca să se așeze în ea un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de către iscălitul". Așadar, pretutindeni pe unde explora, avea grijă să rețină și apoi să prezinte mostre drept mărturie, ale căror proprietăți puteau fi astfel verificate și de alții. Despre calitatea și cantitatea lor, nota că numai cele aflate la vedere, "crăpându-se după cuviință de doi băieși experți, ar fi îndestule pentru facerea unei însemnătoare întinderi de șosè foarte trainică, pe lângă care s-ar câștiga și multe pietre potrivite pentru paveluire". Totodată, observând că majoritatea acelor bolovani prezentau colțuri, nefiind rotunjiți
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
-și vadă intuiția confirmată, căci la scurtă vreme după moartea sa, Lupasco și-a dezvoltat teoria tocmai în sensul dorit de prietenul său, cel al abordării cunoașterii pornind de la afectivitatea luminoasă, dincolo de atotputernicia unei Științe concrete. Singură printre cărți, Cartea crapă sub presiunea unei posibilități infinite, deschisă Omului, a unui Absurd gata în orice clipă să rupă 'seriozitatea' unei Puteri la care suntem invitați să participăm ; doar ea ne revelează sensul, amploarea și soluția misterului care face din existent un alienat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
manevrez ca un pilot de curse nici ca un grădinar înconjurat de flori uriașe m-am gândit uneori la moartea mea ca la un bărbat cu pielea neagră lucioasă în fața căruia aș dansa exact șapte ore întregi până mi-ar crăpa tălpile și buzele până s-ar scula din paturi lehuzele. tristețile transparentă ca o foiță de biblie pe care nu scrie nimic tristețea ta e o piele rece și iute o mângâi cu periuța de dinți ori cu unghiile tăiate
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/8489_a_9814]
-
Matrix și Intacto, să ieși pe bulevard cu un 4x4 Frontera. Sau nu? E trendy să ai o amantă cu cît mai mult silicon și toată lumea s-o știe, să te invidieze cu cîtă grijă o mîngîi, să nu-i crape pielea, să nu-i strici lucrarea. Lucrarea lui dactăr Nicu & his Skyzoid Band. Cea mai tare formație: rock academic, cu burse și grade și doctorate, cu inaugurări și vizite-n străinătate. E trendy să dai mîna cu primul ministru, apoi
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
nu am puterea de a absolutiza banalul! Trebuie să fii omul dracu, sau să-ți dea Dumnezeu și minte și talent, cu carul, să faci, În formă genială, o chestiune de genul ăsta. Nu se știe Însă niciodată când se crapă de ziuă! În problema ridicolului, nu știu de ce, dar parcă am făcut-o În romanul „Pe apa sâmbetei”, când un personaj, Cercelaru, primar În timpul colectivizării, Își Înscrie un consătean mort, punându-i degetul pe o hârtie, În momentul În care
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
sinistru: "era o clădire veche, cu un etaj, enormă și lăbărțată, construită fără simetrie și fără gust. Pe pereții galbeni și coșcoviți, se zăreau dâre cenușii, lăsate de apa de ploaie din burlanele sparte. Ornamentele de piatră ale ferestrelor erau crăpate și roase. Tabla roșie a acoperișului se decolorase cu vremea". Înăuntru, vizitatorul se pierde într-un adevărat labirint domestic, care spune multe despre firea defunctului proprietar: "o mulțime de coridoare, cămăruțe și cotloane încurcau drumul și întârziau pașii". În descrierea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
curpeni încâlciți, prin niște viroage în care putrezeau copaci trăsniți și printre niște gropnițe din care ieșeau, cum ies oasele din stârv, rădăcini nălbite și întoarse". Peisajul terestru este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă, ci se oțelea în spinarea gorunilor, crâșnea, frângea și dădea chiote. Numai niște picături mari și rare fluierau prin frunze, ca gloanțele". Un diluviu bestial completează orchestra haosului, imprimând velocitate extremă sarabandei: "lighioanele încep să chelălăie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și pentru care „lupta” ca să „lămurească” massele, iar când fu nevoit să se refere la partea adversă, de dincolo de gardul de sârmă ghimpată cu care fusese înconjurată „democrația de tip nou”, începuturile celor două cuvinte lea scris cu minuscule, ca să crape „dușmanul de clasă” de ciudă! Deoarece acest „brav” tovarăș fusese instruit să aibă răspunsuri pregătite pentru tot soiul de întrebări, a scos unul din cizmă și pentru icoanele din școli: „...asupra icoanelor din școli am arătat că este un mijloc
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a căror unică vină era aceea de a deține suprafețe de pământ mai mari decât media calculată de leprele cocoțate la putere. O mare parte a săracilor jubila, adeverindu se în acest zicala cu „capra vecinului” care musai trebuie să crape, dar acești modești deținători de teren nu știau la acea oră ce le rezervă viitorul. Mai târziu, aveau s-o simtă pe propria piele și gospodărie. Nimeni nu a fost scutit de asuprirea sălbatică a „revoluționarului partid muncitoresc” ce avea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
dat naștere unei formații inedite: societățile post moraliste". (Lipovetsky, 1996, pp. 20-21) Dar postmoralismul nu înseamnă anularea eticii, înseamnă doar nevoia cultivării unui alt tip de etică, adecvat comunităților locale, în cadrul cărora toată lumea cunoaște pe toată lumea iar expresia "i-a crăpat obrazul de rușine" capătă din nou sens: "Contactul vizual cu semenii schimbă comportamentul unei persoane. (...) O persoană pe care o vezi la biserică duminică dimineața se va simți stânjenită pentru greșelile sale, deci și mai responsabilă pentru ele. La scară
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vagoanelor Începură să scrâșnească și trenul se opri. Semnalul era tras, trenul nu avea intrare În gară. Cu o bucată de țeavă pe care o găsi În vagon, Ghițu Îl lovi În cap pe cendăr Încât trebuie să-i fi crăpat țeasta. Unul deschise repede ușa vagonului, iar alți doi Îl aruncară pe cendăr pe scări și acesta se rostogoli până-n Mureș. Săriți, măi! strigă Milu, după ce deschise ușa de vizavi a vagonului. Și unul după altul cei treisprezece flăcăi săriră
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
că e păcat. Deh! A nins binișor astă-noapte și alunecă bine sanceul. Hai, să dăm bici boilor că poate mai prindem În Poiana lui Filip jocul zânelor. Păi ălea nu joacă acolo, mă, decât până Înainte de ivirea zorilor. Amu se crapă de ziuă și nu mai e pe acolo nicio zână. În credința oamenilor locului mai dăinuia ideea că În miez de noapte, acolo În Poiana lui Filip, joacă zânele dezbrăcate. Aceste zâne, În Închipuirea lor, erau un fel de iele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
este lipsită de finalitate; 55 p. 65, r. 11: „Ipate, cu un gând să se ducă și cu zece nu” oscilația, nehotărârea, incertitudinea în luarea unei decizii care ar putea avea repercusiuni asupra propriei persoane; p. 67, r. 16 17: „crăpa de necaz, dar n avea încotro” acceptarea și resemnarea în fața unor eșecuri; r. 24 : „am muncit de-am dat inima din noi” munca asiduă, până la epuizare pe care o face omul implicat în acțiunile sale; r. 39 40: „și boierul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cu o pușcă încărcată cu un glonte de mercur înghețat; dacă aș fi avut la dispoziție ulei, ar fi fost cam același lucru, căci el mai povestește că un glonte din ulei de migdală, tras într-un stîlp, l-a crăpat și a sărit pe pămînt, fără să se fi stricat. Jules Verne, Les Aventures du capitaine Hatteras Capitolul 6 Prototipul secvenței dialogale Dialogul, în sensul restrâns al termenului, reprezintă doar una este drept că cea mai importantă dintre formele interacțiunii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cu o pușcă încărcată cu un glonte de mercur înghețat; dacă aș fi avut la dispoziție ulei, ar fi fost cam același lucru, căci el mai povestește că un glonte din ulei de migdală, tras într-un stîlp, l-a crăpat și a sărit pe pămînt, fără să se fi stricat. Jules Verne, Les Aventures du capitaine Hatteras Capitolul 7 Un exemplu de eterogenitate reglată: monologul narativ în teatrul clasic După capitolele anterioare, consacrate formelor textuale elementare, mi se pare absolut
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
că egipteana e o flușturatică, o impertinentă când insultă un om cu vază, care-o va învăța el minte să mai vină pe-aici și să defăimeze copiii de neam. Și că valetul e o canalie, care, până nu se crapă de ziuă, va fi trimis la spânzurătoare." 5. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? Preclasicii, preocupați fiind de motivarea prezenței unei povestiri (legea motivației), au exagerat, în sensul observației abatelui d'Aubignac: "[narațiunile] sunt plictisitoare [...] atunci când în ele apar expresii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]