3,019 matches
-
nu putem părăsi țara aceea și pe voievodul acela”. O realitate politică a fost înțeleasă de Grigore Ureche încă din secolul al XVII-lea: „că nici ungurii nu erau bucuroși ca să cază domniia Moldovei pre mâna leșilor, măcară că Laslău crai ungurescu (ce să cheamă leșaște Vladislav) era frate lui Olbrihtu craiului leșesc.” În timpul tratativelor pentru încheierea ostilităților s-a pus problema drumului pe care urma să-l parcurgă oastea polonă în retragerea ei din Moldova. Din letopisețele noastre reiese că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
politică a fost înțeleasă de Grigore Ureche încă din secolul al XVII-lea: „că nici ungurii nu erau bucuroși ca să cază domniia Moldovei pre mâna leșilor, măcară că Laslău crai ungurescu (ce să cheamă leșaște Vladislav) era frate lui Olbrihtu craiului leșesc.” În timpul tratativelor pentru încheierea ostilităților s-a pus problema drumului pe care urma să-l parcurgă oastea polonă în retragerea ei din Moldova. Din letopisețele noastre reiese că „la 19 ale lunii octombrie, joi, s-a întors craiul leșesc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Olbrihtu craiului leșesc.” În timpul tratativelor pentru încheierea ostilităților s-a pus problema drumului pe care urma să-l parcurgă oastea polonă în retragerea ei din Moldova. Din letopisețele noastre reiese că „la 19 ale lunii octombrie, joi, s-a întors craiul leșesc, dar n-a pornit pe același drum pe care venise, ci a pornit pe alt drum, pe unde era țara întreagă”. Aceeași informație se regăsește în Letopisețul de la Putna II. În Cronica moldo-polonă se arată că Ștefan a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la locul ce să chiamă Lănțeștii satul”. La cronicarii poloni, Wapowski și Bielski, și în Kronika polska, lupta cu mazurii s-ar fi dat la satul Sepnice (Șipinți). Grigore Ureche credea că la Șipinți a avut loc lupta dintre oastea craiului și moldovenii, care-i așteptau pe poloni la vadul Prutului, cu cete foarte mari, cum scrie Wapowski. După care, regele, bolnav de friguri, s-a odihnit la Prut și la Cernăuți timp de trei zile. Lupta de la Vadul Prutului trebuie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ajungă [la timp n.n.], căci, mergând pe drum și trecând râul Nistru, au întâlnit pe moldoveni și au dus lupte cu ei. Din mila lui Dumnezeu, i-au biruit pe moldoveni și apoi s-au gândit să vie în ajutorul craiului, însă au sosit după luptă”. Cronicarul lituanian nu știe, așadar, ca lituanienii să fi participat la o bătălie mare. Dar Wapowski însuși scria că moldovenii „la cel dintâi atac fură învinși și risipiți cu ușurință”. Deci, nu a fost vorba
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cosminului au fost luați mulți prizonieri. 7000, care formau garda, au fost dați pe mâna turcilor și regele a rămas cu puțini oameni, iar, dacă marele cneaz Alexandru al Lituaniei nu i-ar fi trimis în ajutor lituanieni și ruși „Craiul însuși sigur nu ar fi ieșit din această [nenorocire]”. Johannes de Komorowo consemna: „După cele petrecute, regele și tot poporul au plâns cu lacrimi amare în Leopole”. Ludovicus Tubero menționa că polonii „s-au întors în patrie, câștigând ca răsplată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de neputința și boala sa [și] a poruncit să fie dus în sanie și a venit cu toți ostașii, și cu turcii, și cu ungurii, și cu muntenii și a lovit în acele păduri și în codrii de fag pe craiul Albert și oastea lui”. Bătrânețea și boala nu l-au împiedicat pe domn să fie prezent pe câmpul de bătaie și să conducă lupta. Wapowski arată că la asediu Sucevei „Ștefan palatinul nu se odihnea”, iar în Codrii Cosminului, când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-l ajute pe rege cu sfatul și cu fapta împotriva tuturor vrăjmașilor. Regele și frații săi se angajau să nu primească în țările lor pe vreun pretendent la scaunul Moldovei și nici domnul să nu primească pe un neprieten al craiului. Boierii sau marii nobili care s-ar refugia în Polonia sau Moldova să fie trimiși la stăpânii lor, după ce au primit iertarea cuvenită. În cazul în care nu au primit-o, să fie alungați. Se stipula ca domnul să se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Boemiei și regele Poloniei vor merge împotriva turcilor, atunci Ioan Albert și frații săi „au să treacă împotriva țărilor împăratului turcesc tot pe Dunăre și anume la vadul ce se cheamă Oblucița”, sau pe unde se vor înțelege cei doi crai cu Ștefan. Faptul că în tratat se menționează că Ștefan trebuia să fie consultat în legătură cu deplasarea armatei polone, constituie și asta o dovadă că regele polon încălcase înțelegerea avută cu Ștefan, în 1497, în legătură cu drumul pe care urma să iasă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iasă din Moldova. Regele Vladislav avea să treacă Dunărea după ce străbătuse „Țara Basarabilor”, ceea ce presupune că joncțiunea trupelor aliate ar fi trebuit să aibă loc, undeva, în Dobrogea. Domnul se angaja să meargă cu toate puterile sale alături de cei doi crai. Craii se angajau să-l apere și să-l ajute pe domn, în cazul în care ar fi fost atacat de turci. Se acordă liberă trecere negustorilor, iar „nedreptățile” de la hotar vor fi soluționate de starostii de Hotin și Cernăuți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Moldova. Regele Vladislav avea să treacă Dunărea după ce străbătuse „Țara Basarabilor”, ceea ce presupune că joncțiunea trupelor aliate ar fi trebuit să aibă loc, undeva, în Dobrogea. Domnul se angaja să meargă cu toate puterile sale alături de cei doi crai. Craii se angajau să-l apere și să-l ajute pe domn, în cazul în care ar fi fost atacat de turci. Se acordă liberă trecere negustorilor, iar „nedreptățile” de la hotar vor fi soluționate de starostii de Hotin și Cernăuți. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Oancea logofătul și Coste Andronic. Alexandru a venit cu oaste adunată din Țara Rusască și a cuprins Hotinul, Neamțul și Suceava, dar Bogdan adunându oameni de pretutinderile” l-a alungat pe Alexăndrel. Dar, “pentru pofta a o samă de moldoveni”, craiul i-a trimis pe Odrivoz și Conețpolschii cu oaste, iar aceștia “au avut și de moldoveni gloate mari”. Reiese din aceste informații, puține câte sunt, că unii boieri, și e vorba de mari boieri “din curtea domnească”, au uneltit împotriva
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de mari boieri “din curtea domnească”, au uneltit împotriva domnului aflat în scaun, în vreme ce alții își pierd capetele, luptând alături de domn, contra pretendenților lui Bogdan, după cum împotriva acestui domn uneltesc unii moldoveni, care nu puteau fi decât boieri mari; altfel, craiul polon nu i-ar fi luat în seamă, dar când se trece la acțiune, alături de poloni merg și gloate mari de moldoveni. Iată, așadar, că nu numai boierii se amestecă în luptele pentru tron, ci și gloatele, adică oamenii de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În primii ani din domnia lui Ștefan cel Mare, vor face parte din Sfatul Domnesc, din 8 septembrie 1457, o parte din boierii care figuraseră și în Sfatul lui Petru Aron: Cozma al lui Șandru, Manoil, Petru pârcălab și Micu Crai sau boieri care făceau parte din Sfatul Domnesc înainte de 1456, ca Oană Julici, Costea Orâș, Petru Ponici, Hodcu al lui Crețu, Lazea Pitic, Goian, Stețco Dămăncuș (Dămăcuș). În lumina celor arătate mai înainte, nu se poate spune că în Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dări și de slujbe casa din Suceava, pe care armeanul Ion o dăruise mânăstirii. La 13 iunie 1456, se întărea hotarul satului pe care îl stăpânea Moldovița la gura Brădățelului. Hotarnici a fost domnul însuși, mitropolitul Theoctist, Stanciul pârcălab, Micu Crai, Petru comis, Iurie Șerbici, Grinco de la Mamurinți, popa Rusu cu fiul său, Bogdan, Tador sulger, Serchiz voit de Suceava, Ivașco Armeanul, Ivașco Faltuc cu fratele său, și fiii lui Oprișac, și Mihul stolnic, și Roman Tula “și alți destui pani
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care s-a arătat mai presus de toți vrășmașii săi”. Îl laudă și cronicarii turci, atât de reticenți când prezintă pe adversarii lor, Așâc-Pașa-Zade care moare, probabil, în anul 1484, îl caracterizează în versuri astfel pe Ștefan: „El călcase pe craiul unguresc, Frânse și arcul lui Suleimanbei. Speriase și pe cel din Țara Românească, De multe ori speriase și țara acestuia. El a stat față în față cu sultanul Mehmed. Oastea lui a fost nimicită, dar s-a luptat bine. El
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
frumoasă, o școlă acolo ca on palat, plin d’e băieț acol îmbrăcaț frumos, băiețî frumoș”. Tatăl neofitului va încerca să regăsească spațiul decupat din geografia profană, dar îi va fi impo¬sibil, până la împlinirea timpului ritual. În basmul Vizor, craiul șerpilor un păcurar pleacă în căutarea șarpelui pe care l-a salvat, pentru a-și primi răsplata promisă și acest fapt va conduce la aflarea miresei. Îndrumat de un stăvar, un văcar, un păcurar și un porcar, deci de oameni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
peste ochi, Vidra îi ia vederea în contingent lui Antofiță în schimbul cunoașterii absolute. O inițiere feminină ce respectă tiparul înghițirii de către un pește (regăsit și în legenda biblică a lui Iona) și al scufundării în apele genezei întâlnim în Jăman - crai I(25). Sub pretextul invidiei soacrei pe nora sa, Lina este aruncată în lac, moment în care Domnul trimite un pește pentru a o salva prin înghițire. Spațiul corespunde întru totul decorului primordial: „Pe Lina am dus/ La măru-nflorit,/ La
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolică a nevestei tinere se încheie după un pescuit magic cu plasă din mătase, identică celei cu care în colinde fata prinde dulful agresor al grădinii ei: „Nevodarii nevoade făcea,/ Nevoade mari de mătasă,/ Pe Lina s-o găsească./ Jăman - crai ce făcea?/ La lac că mergea,/ Nevoade arunca,/ Un somn că-mi prindea/ Și mi-l despica,/ Pe Lina găsea”. Deși meșterii sunt cei care confecționează năvoadele în aur plătite de Jămancrai, soțul însuși trebuie să pescuiască în adâncurile apei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un proces static, departe de lumină și sub dominantă acvatică. Toate aceste trăsături au o continuitate neîntreruptă în colindele de fecior și de fată mare, datorită faptului că respectă datele universale sub care inițierea poate avea loc. De fapt, Jăman- crai I (25) este singurul text folcloric în care întâlnim șederea rituală în pântecul unui monstru, aici peștele fiind asociat cu fertilitatea soției. Toate celelalte creații populare cunosc evoluții ale motivului, de la înghițirea pe jumătate, la înfășurarea în coada fiarei și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este asistată de maeștri inițiatori, „învățători mai cunoscători”, care înțeleg amprenta simbolică și descoperă sugestia maritală. Cea din urmă metaforă pentru mireasă ne poartă în plan vegetal: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici nu rodește,/ Nici locul nu-i priește/ Și mai mult se ofilește”(Sibiu). Gestul ruperii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
amprenta simbolică și descoperă sugestia maritală. Cea din urmă metaforă pentru mireasă ne poartă în plan vegetal: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici nu rodește,/ Nici locul nu-i priește/ Și mai mult se ofilește”(Sibiu). Gestul ruperii florii anunță intenția maritală și prin codul grădinii îngrijite de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să scape de ele și cei doi revin victorioși în împărăție (XXII). Funcția care de obicei încheie firul narativ al basmului, cea cu numărul XXI, a căsătoriei eroului și domnia lui fericită, este însă urmată de un deznodământ tragic, atipic: craiul Marcu îl închide pe Gruicea și-o ia cu forța pe nora sa, fata de împărat, care piere de supărare. Regatul se ruinează. Este de acum evident că baladele au preluat aceleași funcții din basme, acelea flexibile la mutația de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
relație omul arhaic cu sferele divine, departe de sentimentul existențialist. Liturghia cosmică invocată de Mircea Eliade, referitoare la creștinismul arhaic, are în acest motiv punctul culminant, prin bucuria supremă a simțirii umane integrate în ritmul planetar. Îndeplinirea acestei condiții de către „craiul mare”, mirele, care în alte variante „ciumpăvește” nouă cai în căutarea miresei potrivite și n-o află, conduce la un deznodământ tragic și instaurator. Revenind la probele voinicești, înotul este un scenariu ce revelează calită¬țile ieșite din comun. Dacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbol al puterii înțelepte, capabile să regenereze lumea: bastonul lui Aron. Proba finală din balada Gruicea I(33) este o altă incursiune în haos. Venit la fata de măritat a împăratului de la Galați (sic!), Gruicea este indicat de tatăl său, craiul Marcu, drept mirele potrivit. Încercările gastronomice la care este supus înainte de drumul mitic îi confirmă natura nefirească, evidentă de la naștere: „Eu la stâne l-am crescut;/ Nouă stâne la mulsoare/ Umpleau nouă ciubare/ Și-i dam lui Gruicea să bea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]