3,021 matches
-
și obrajii mei nu vor să-i dea prinosul de lacrimi cuvenit, se scutură de tuse, cum ar trebui să mă port, Doamne?! Vreau să mă călugăresc! vorbesc și eu așteptându-i binecuvântarea, palma lui eliberată de mâinile mele caută creștetul capului meu, mă mângâie, Fiul meu, ascultă-mă! Nu înainte, lasă-ți inima să vorbească întâi, ascultă-i, un nou val de tuse îi înăbușă pieptul, lasă-ți inima, și tusea îl îneacă, abia mai poate vorbi, lasă-ți inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nou val de tuse îi înăbușă pieptul, lasă-ți inima, și tusea îl îneacă, abia mai poate vorbi, lasă-ți inima să vorbească, îi sărut mâna osoasă și șoptesc în întâmpinarea lacrimilor, Tată! și mâna lui tremurată urcă iarăși spre creștetul capului meu binecuvântându-mă, Fiul meu! ultimele lui cuvinte ajunse la mine, e timpul să ies, rămâne cu fratele Nicolae, care se pregătește să-i citească rugăciunea, ceilalți căluigări sunt toți în așteptare afară pe prispă, și lumina aceea pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fuior de mătase, iar pe cealaltă o întinde spre înger, iar dinainte-i arhanghelul Gavriil ce o binecuvântează cu dreapta, ținând în stânga o lance: iar sus, deasupra casei, cerul și Sfântul Duh ce se pogoară în chip de rază pe creștetul Fecioarei, descriere preluată de la Luca, dar erminia nu-mi spune cum să pictez asta, eu am păstrat pe perete aproape întocmai decorul descris dar, Michael Jackson! copiii au descoperit printre tablouri portretul pop-starului american, sunt fericiți că îl recunosc, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
construcții în dreapta ei, pe coama dealului, casa părintelui, modestă pe lângă semețele construcții de piatră albă, și nici o amintire dragă nu-și poate face loc în mintea mea devastată de atâtea noi imagini, doar vechea toacă prinsă între doi brazi, deasupra creștetului meu, pe masa lungă întinsă înaintea podiumului cu preoți stau în soare bucatele aduse la sfințire de creștini evlavioși, pungi cu făină, sticle cu apă și vin, haine ale celor suferinzi rămași acasă, neputincioși, lumânări aprinse, pungi cu grâu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe cărarea ce părăsește drumul forestier și se afundă în pădure, începe urcușul și în curând copacii par să se rărească, vegetația se împuținează și cărarea mea urcă, tufe de mure, aluni, buchete uriașe de ferigi, soarele de-acum în creștetul cerului și-ar trebuisă mă opresc puțin pe-o piatră să hotărăsc ce-am de făcut, să mă întorc cuminte la mănăstire, să stau cele trei zile în izolare deplină și să mă înfățișez apoi înaintea părintelui Ioan, dar picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă fac zugrav de biserici, Janos! El se ridică încet de pe trepte și se sprijină de balustrada de lemn, cu privirea întoarsă spre mine, Dar te vei face, Theo, pentru că e o mare ispită și nu vei rezista! Și peste creștetul lui Janos îl văd ieșind din biserică pe părintele Ioan însoțit de Daniel, Te ispitesc cu geniu! Și părintele ne face semn discret să ne apropiem, 2 septembrie, cu meșterul Luca în biserică, îmi explică întreg programul iconografic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cerul întunecat de norii grei de ploaie, n-avem unde ne adăposti și ne udă pe amândoi până la piele, rochia lipindu-i-se de trup, cămașa mea, ea râde spre mine cu obrajii picurați de stropii mari, părul lipit de creștetul capului în smocuri, o iau pe după umeri și ne grăbim spre casă, ne ducem la mine, prin ploaia mirosind a flori de tei scuturate și a praf înmuiat pe asfalt, ploaie de vară, binecuvântată, o port aproape pe sus, ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am scris în grabă, cu gândul că mai apuc poșta după nu-ul strigat părintelui Varava în pridvorul casei preoțești, E trecut de amiază și probabil mașina poștei a fost deja în sat, nu am ceas și soarele sus în creștetul cerului bate cu tărie în ceafa mea, I-am scris Corinei de comisia care va veni să evalueze, cum s-a exprimat părintele Varava, pictura lui Theo și mai ales de neînduplecarea părintelui, trebuie să facă ceva, nu știu ce, dar Corina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zâmbea, dar ceva din lenea cu care vorbea și din pivirea lui amețită o făcu să își dea seama că era beat. —Uită-te la tine, fată frumoasă. El o mângâie pe păr, lăsându-i o urmă de căldură de la creștet până la ceafă. —Frumos, spuse el tărăgănat. —Mulțumesc. Intră. Sunt Ted și Joy aici. El își turnă un pahar cu vin și Ashling privi cum o farmecă pe Joy, fără să depună prea mult efort. Faptul că era beat și nearanjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îl apucă pe polițistul blând, patern, și-l îmbrățișă cu putere. Russ se uită la mine și își coborî încet mâna cu palma întinsă, ca un dirijor care-i cere orchestrei să se oprească. Cu mâna liberă mângâie fata pe creștet, apoi îi făcu semn lui Sears cu degetul. Fata scânci: — Nu sunt lesbi, nu sunt lesbi! Nu s-a întâmplat decât atunci. Millard o legănă ca pe un copil. — Betty era lesbiană, Lorna? o întrebă Sears. Mi-am ținut respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de știre un țâr dacă ai nevoie de ceva, OK? Isobel Îl asigură că așa va face, el făcu o scurtă plecăciune, scuzându-se, și se strecură pe lângă Logan, făcându-se nevăzut În noaptea ploioasă. Logan privi În jos, spre creștetul capului lui Isobel, gândindu-se la toate lucrurile pe care Își propusese să i le spună prima dată când avea să o vadă din nou. Să fie totul ca Înainte. Să repare ceea ce stricase În ziua În care Angus Robertson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când a venit poliția, nu aveai nici un strop de noroi pe tine! Erai curat ca lacrima, Duncan. Nu așa arată un om care a căzut pe malul unui râu și apoi Într-un șanț, nu? Nicholson Își trecu mâna peste creștet, țepii aspri scoțând un fâșâit slab, În camera ostilă de interogatoriu. La subsuori i se vedeau niște pete albastru-Închis. — M-am... m-am dus acasă să vă dau telefon. Și m-am schimbat. — Înțeleg, spuse Logan zâmbind din nou. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să dau aiurea datele personale ale clienților. Am putea fi dați În judecată. Ridică din umeri. Regret. Logan Își coborî vocea și vorbi aproape În șoaptă. — E important, domnule Branagan: investigăm o crimă extrem de violentă. Managerul Își trecu mâna peste creștetul lucios. Nu prea știu ce să zic... Va trebui să Întreb conducerea... — Bine. S-o facem și pe asta. Conducerea spuse ne pare rău, dar nu: dacă vor acces la informațiile despre clienți, va trebui să facă o cerere oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
foarte atrăgătoare, de fapt. — Frig, așa-i? Întrebă Watson cu un zâmbet, iar Logan Își dădu brusc seama că rămăsese acolo În hol gol-goluț. Își Înfășură cu repeziciune prosopul În jurul părții de jos și o roșeață fierbinte Îl invadă din creștet până-n tălpi. Lui Watson Îi dispăru pentru o clipă zâmbetul, făcând loc unei ușoare Încruntări, care formă o cută chiar Între sprâncenele șatene pensate cu grijă. Privea insistent către stomacul lui, unde cicatricile acopereau pielea cu niște dâre adânci. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alb, pentru cadavre. Strângând din dinți, Logan desfăcu femoarul. Capul și umerii care apărură din sac erau aceiași din fotografia prinsă pe peretele lui Logan. Doar că mortul era mult mai Încrețit, de parcă cineva ar fi tras jos fața din creștetul capului ca să poată deschide craniul cu un ferăstrău de oase și să scoată creierul. Pielea era ca de ceară și palidă, iar niște vânătăi roșii profunde marcau locurile În care sângele se adunase și se coagulase. Mai avea o vânătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
numai blocuri turn, ceruri În flăcări și cuțite sclipind. Fața lui Angus Robertson, deformată și rânjind, În timp ce-i cioplea lui Logan stomacul. Inspectorul era la locul său obișnuit, așezat cu o fesă pe marginea biroului, cu lumina crudă lucind pe creștetul capului său cel chel. Nu-l privi pe Logan, păstrându-și atenția concentată pe o porție dublă de șerbet. Mânca cu grijă, atent să nu se umple de pudră roșie și portocalie pe toată partea din față a costumului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca o zeiță ce împrăștia în jur o lumină prietenoasă, entuziastă și încrezătoare. Se înălța din ce în ce mai mult, în ritm amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă se mai zărea figura ei de raze undeva în înalt, la creștetul capetelor oamenilor ajungând abia faldurile ce-i acopereau sandalele... însă ea aștepta acolo, răbdătoare, întâmpinând călătorii cu bunăvoință nemărginită. Vaporul nu staționa acolo decât un timp scurt, trebuia vizitată înainte ca barca să plece din nou... așa că am alergat spre
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a doua și a treia curte interioară - mai trăia cineva. Într-adevăr, în deschiderea enormă dintre cei doi piloni văzură un bătrân care mergea agale; trupul lui slab era înfășurat într-o tunică de in alb, umerii îi erau goi, creștetul ras; pe piept purta un colier greu. — Sacerdotul, șopti călăuza. Doar el mai rămăsese în viață, zise, și singur, împreună cu un ajutor tăcut, veghea asupra templului. Și, cu durere sinceră, adăugă că “înainte de războiul roman“ erau sute de adepți. Sacerdotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmă proaspătă de copită nedespicată, tăiată precis În praful gros de lângă fântână, nu o dată, ci de mai multe ori; nu e doar o iluzie și Începe să te furnice neașteptat o frică străină; un fior te străbate din tălpi până-n creștet, simți cum părul ți se ridică brusc, devine țeapăn, ca și cum ar fi fost uns cu o soluție specială, ce-l face să se Întărească instantaneu ca țepii ariciului când este amenințat de un pericol. Da, Îți aduci aminte exact de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tendința de a simți pământul sub tălpi, la propriu și la figurat, ca și Anteu. De multe ori, Înaintând În apa Oltului pas cu pas până la gât, scăpam brusc Într-o groapă când apa devenea mai adâncă, trecându-mi peste creștet și atunci mă orientam În ce direcție este malul și, ținându-mă să nu Înghit prea multă apă, pășeam atent pe fundul fluviului să ies la suprafață, la aer. Niciodată piciorul nu părăsea elementul solid, tare (pietriș, nisip), ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bine pălărie de soare umbreluță colorată stil madame Bovary În vacanță sub 30 poate disponibilă Încerc am succes Îmi dă adresa strada polizu 13; pe drum, o iau pe moșilor, mă Încurc, rătăcesc strada; e ora 14, soarele bate În creștet, Îmi țiuie urechile de două, de trei ori, de nouă; ocolesc, mă trezesc În același loc, mă doare capul de enervare, de căldură; mă uit mai bine, o iau de la capăt, același rezultat: ce se-ntâmplă? parcă spațiul se dilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acesteia, apăru un om cam de 50 de ani și purtând barbă care înainta cu repeziciune agitând o bară de fier deasupra capului. - Nu! Ajutor! țipă tânărul încercând să se ferească. Doamne Dumnezeule! Bara de fier se abătu direct spre creștetul capului său într-o lovitură năprasnică. Dar Calvert avu timp să apuce cutia de machiaj și să devieze traiectoria barei de fier. Se ridică în picioare și începu să fugă. Atacatorul porni după el, dar alunecă pe dale și cazu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în privința examenului picat, Amelia. Asta e în puterea comisiei și deja s-a luat o decizie. Dar am să contest suspendarea. Numai că nu îți pot promite nimic. Ramos a dat de veste. În tot orașul. Eaîși ridică mâna spre creștet. Se scărpină până simți că o doare. Își coboră mâna, simțind sânge la pipăit. - Pot să vorbesc deschis, domnule? Marlow se lăsă ușor în scaun. - Iisuse, agent, desigur. Trebuie să știi că îmi pare rău de toată situația. Spune ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ajuns încă la cumpărături, atâta tot. Mă duc într-o clipă. Beau întâi o ceașcă de ceai. Vrei și tu una? M-am uitat la el și i-am zâmbit punând ceainicul la fiert. Își împinsese ochelarii de citit pe creștetul capului, arătând, chiar mai mult decât de obicei, ca un profesor excentric. Sau așa cum ar trebui să arate unul. Avea sprâncenele ca niște smocuri zbârlite de o uimire permanentă: ondulându-se la colțurile exterioare, într-un soi de evadare sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
era pe-atunci- sau măcar așa credeam eu. În ceea ce mă privește, luam totul de bun - mereu. Rostul ochelarilor de citit cu jumătate de lentilă, am continuat eu mustăcind, e să nu-i mai dai jos, nu să îi împingi pe creștetul capului atunci când nu te folosești de ei. Trebuie să te uiți pe deasupra lor. Arăți ca un urs koala speriat când îi dai așa în sus, bleguțule. —Prostii, începu Charlie să râdă. Da, a râs, sunt sigură. Obișnuia să râdă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]