4,763 matches
-
am simțit mậndră în uniforma de soldat, iar bătăile inimii mi s-au întețit la ecourile Imnului Național. Nicăieri nu mam simțit mai fericită ca acasă! Niciunde și nicicậnd nu voi conteni să iubesc acest pămậnt! Carpații mă salută cu crestele lor, Dunărea îmi cậntă din apele ei, Moldova și Bucovina îmi glăsuiesc din bucium, Ardealul mă cheamă “la arme” cu cậntec și flori, Maramureșul mă-mbie să mor “la Săpậnța-n umor”, iar Marea mă așteaptă să visez la infinitul ei
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ursitoare, m-ai lovit unde mă doareeeeee... Că la toți le-ai dat cu caru’, numai mie cu cântaru’... Cocoșul cârciumarului, ținut În grădină pentru că dă bine la imagine, se Înfoaie la zorii de ziuă și Își Îndreaptă - orgoliu cocoșesc - creasta, slobozind un cucurigu prelung. Mă, fârtați de băutură, declamă Gore, o fi viața grea În Românica noastră dragă, da’ noi le facem la toți În necaz. Bem și la necaz și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un compendiu despre blândele impresii, Ce un sunet numa-l naște în simțirile miresei, Cum un cucurigu poate fi adânc, duios, demonic?! Ce simțiri eroici, mândre, reprezintă cucurigul, Cât curagiu - ce osebire de-al găinei cotcodac; Ce frumos îi șade creasta ca un roșu comanac. De dorință se-nfierbîntă, de amor o trece frigu!! Și maximele bătrânei pe-o ureche toate-i ese, Cum intrară pe cealaltă. Sfătuiri contra iubirei O-nvățară ce i iubirea. Știe-atît că c-o privire Galișă poate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubirea. Știe-atît că c-o privire Galișă poate să prindă pe pașaua ce-și alese. Ș-astfel ea făcând la planuri se-nvîrtește prin ogradă Și trezește-n bucuria-i, din gândire somnoroasă, 75Pe-un clapon, mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl întreabă de nu-i frate, De nu-i văr cu Don Juanul ce cânta de gard dincolo. Dar monahul cel sinistru zise tragic: - "O! Apollo 80Mă ferească
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i lipsește lui Chirilă, ce au verii lui fieroși Și el n-are? ". - Astfel dânsa meditând îmblă pe scânduri. Dar îi bate inimioara. Ea la gard se duce iarăși Să privească iar la idol, cu-a lui pas de maiestate, Creasta roșă, pieptu-n care inima bărbată bate. Cum ar vrea ea ca să-l aibă de-al juniei ei tovarăș! Cum se teme ea acuma!... EI o vede ș-o salută. Ochi-i ard și el îi spune măguliri cavalerești. "Nu! - el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îi trece cu vedere, Ca-n sultanul vechiu să-escite gelozie și durere - Vai! de unde poate crede un sfârșit atât de jalnic! 165Căci Sultanul, care-o crede cumcă e necredincioasă, Tânărului Cicisbeo el acum căta pricină. Cu curagiu el se ridică, creasta-i roșă se-nvenină Și lugubru el îi zice: - "fugi sau mori tu, ticăloase! ". Făt-frumos gîtu-și îndoaie îndărăt și îi răspunde: 170" Nu m-atinge-a ta insultă, tu, de-origină plebeu - Diferința prea e mare, cine ești? și cine-s eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare Elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum văd că mic și mare căzuse-n somn ca morți, Ei gîtue străjerii, ce stau lungiți la porți Ș-aprind făclii în noapte pe-a zidurilor creste. Din Tenedos văzură luminile aceste Și-mplătoșați cum fură, armați cu lănci și săbii S-apropie de țărmuri pe negrele corăbii. Când peste lumea toată domnea a nopții slavă Ei prea cu molcomișul și fără de gâlceavă Intrară în cetate... oricare repezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ridurile timpului său. Drumurile spre absolut străbat : credința, iubirea și arta. Singura democrație capabilă de autoreglare pare a fi cea din SUA. Generozitatea este “viciul” oamenilor superiori. Misterul potențează frumusețea. Exacerbarea ideii de învingători i-a propulsat pe americani pe creasta valului. Voluptatea de a da curs unei soluții proprii este imensă, chiar dacă la capăt te așteaptă eroarea. Mergem, mergem dar ar trebui să mai și ajungem. Sensul vieții merită să fie... ziditor. Ne luminăm în ochii altora. Un scriitor adevărat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
foarte posibil, dar inspirația profundă și trainică de aici i-a venit. Acum sunt dumirit cum devine treaba cu „oful” tău și drept să-ți spun cred că ai dreptate. Ieșeanul mă privește în tăcere, apoi își fixează ochii pe creasta dealului din fața noastră, făcându-mă atent: -Uite colo se profilează culmea Repedii. La stânga se ițește Păunul. Cu răbdare și tutun, vorba ceea, vom ajunge și acolo... Când ne-am văzut la umbra brazilor uriași din fosta curte a mănăstirii Păun
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o lua și tu chiar așa. Am șuguit și eu, vere. Dacă-i numai o șagă, atunci ia-o după mine, pe urmele unei conducte pentru apă, făcută din olane - când, nu se știe - care pleca din sudul-estul Cetățuii, urma creasta dealului și se oprea deasupra mănăstirii Hlincea. De unde până unde ai aflat tu de conducta din olane? Cine caută găsește... Ce căutai pe aici, mă rog matale, vere? Căutam... istoria, dragule. Și ai găsit-o? Cu vârf și îndesat. Numai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
urmat acuma în hoinăreala asta, că altfel... Și bine ai făcut, dragule. Ca să nu zici că sunt zgârcit peste măsură, am să-ți spun câte ceva despre mănăstirea Zotei (Hlincea), care parcă încearcă să-și ridice capul ca să poată vedea peste crestele dealurilor care o înconjoară... Am să ascult ca un „școler” cuminte, vere. Istoria consemnează că Maria, fiica voievodului Petru Șchiopu, împreună cu soțul său, Zottu Tzigara, originar din Ianina (Grecia), fost spătar și mare vistiernic, au ridicat sfântul lăcaș în 1574
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dea la pace, fiindcă pe lângă cele 60 de fălci de vie au primit și sate, și moșii, și pădure și poslușnici... Acum, înainte de a muri prin inaniție, spune-mi de ce conducta din olane descoperită de tine se oprea sus pe creasta dealului, deasupra mănăstirii Hlincea? Mă tem că nu ți-oi putea răspunde corect. Poate că aici aveau un bazin unde adunau apa, veneau sfințiile lor și luau cât le trebuia, sau poate că au tras-o prin olane jos la mănăstire
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ar fi putut afla acea enigmatică mănăstire “La Greci”, ridicată de Aron Vodă înaintea mănăstirii Sfântul Nicolae din Țarină. Da’ știi că mi-ai răscolit închipuirea? Acum, însă, vrei-nu vrei, hai să atacăm Morile de Vânt. Să! Plecăm întins catre creasta dealului Șorogarilor. Ajunși în capul de sus al uliții Moara de Vânt și nu Mori, de vânt cum s-a chemat, după cum am spus, mai înainte, ne oprim... Imaginația pornește hai-hui... Sunt gata să jur că aud scârțâitul roților morilor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ziuă încă mai clipea deasupra orizontului, eram gata de plecare. Cu pas proaspăt, am pornit la drum... Când Hanul Trei Sarmale îmi dădea binețe, soarele încă nu se ițise deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci asta-i renumita crâșmă despre care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Și nici nu stă prea mult pe gânduri, se apropie tiptil, tiptil de puișorii de găină gata gata să înhațe unul. Văzând toată scena Gogu Pintenogu s-a făcut foc de mânie, s-a umflat în pene, și-a înroșit creasta și s-a repezit spre motan. Motanul Silvestru a înlemnit căci știa ce poate Gogu Pintenogu. A început să spună ceva cu glas tremurat: - Eu nu am vrut să fac nimic. Voiam doar să mă joc cu ei. Vreau doar
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
la nesfârșit; își potoli ardoarea fugind mai încet și trăgând-o după el. Hormonii dansau neîntrerupt, transpirația și mai ales dorința își arătaseră fața; încetini ritmul... aveau peste 10 minute avans față de ceilalți. Acum escaladau cu efort cea mai înaltă creastă a unui tel din preajma Capidavei, cetate părăsită de arhangheli, așteptând vizita unor cuceritori inconștienți, amețiți de putere, bătându-și joc de singurătate, neștiind că în curând vor face ca cerul să se prăbușească în ape pe aceste meleaguri. Totul pornise
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la adevărata, eterna Giocondă, pe care n-o înjosește, ci o face să strălucească mai departe. Valul de cultură populară a "americanizării", de care se tem atâția, nu este sfârșitul artei mari, ci ocazia ei de a face surfing pe creasta acestui val. în ciuda transformării artei în showbiz, în spectacol de-o zi, susțin cu încăpățînare că până și-n lumea de azi o solidă cultură artistică îți dă un avantaj incalculabil asupra armatelor 211 de artiști mediocri și anonimi care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe țărm pe ceilalți robi. Apoi corăbiile cu soldați și slujbași regești și cu averile jefuite plutiră mai departe cotind iarăși spre miazănoapte, ca să intre în larga mare liniștită care scobea pe dinăuntru pământul țării, lărgindu-se treptat ca o creastă de cocoș. CAPITOLUL X Călare pe un asin și însoțit de un soldat pe alt asin, Auta urca drumul șerpuit al Muntelui Vulturilor, așezat în partea cea mai de miazănoapte a Atlantidei, într-un șir de nouă munți, dintre care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o clipă. Păstorii aveau încă multe griji înainte de somn. Auta privi un timp laptele gălbui care se aduna în șiștarele de pământ ars, apoi ochii lui rătăciră pe cer. Somnul i-l alunga nerăbdarea de a ajunge mai repede pe creasta muntelui, în palatul Marelui Preot. Dar mai era o zi. În timpul zilei care se sfârșea, nerăbdarea scăzuse, înlocuită în parte de tristețea despărțirii, poate pe totdeauna, de cei doi prieteni buni câștigați în locuri străine. Acum, Iahuben își făcea fără
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fildeș albăstrui din care se răspândea lumina. Auzi un susur ușor și simți că i se îngreunează răsuflarea. Trase aer în piept, însă în zadar. Tâmplele i se zbătură grăbit. Acum, aerul era tot așa de sărac ca și pe crestele celor mai înalți munți, poate chiar mai neîndestulător. Străinul îl privi cu luare aminte, iar Auta zâmbi ca să arate că nu-i e frică. Dar îi era. Socoti că îndrăzneala lui a fost nesăbuință. Străinul urmărea să-l ucidă, înăbușindu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așa? Apoi adăugă rîzînd: Bine, Auta, dacă vrei tu, vom fi zei buni. Mai ales că zeilor buni nu li se cere să omoare. Cuvântarea lui Auta nu fu zadarnică. Miile de robi auziră glasul ceresc ieșind din pasărea cu creastă rotitoare de văpaie, care rămăsese atârnată deasupra văzduhului. Fără îndoială că acea pasăre nu putea să fie decât Zeului Cerului. Slujbașii și soldații aruncară bicele și armele și fugiră să se ascundă de focul mâniei cerești. Robii începură să-și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
coborât să-ți dea porunci. Oamenii de pe punte abia acum se uitară în sus. Cârmaciul fu trezit (dormea sub punte) și ieși în față buimac, gata să se răstească la corăbieri, apoi, ridicând ochii în sus și văzând pasărea cu creastă de foc, căzu în genunchi și-și lipi fruntea de scândurile ude ale punții. Auta strigă din nou, spre groaza oamenilor de pe corabie. Toți ceilalți din micul liman regesc fugiseră din întîile clipe. - Cârmaci al regelui, fie el veșnic viu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi, ucideți pe vrăjmașii voștri. Răzbunați moartea lui Iahuben! Un răcnet de mii de glasuri asurzi câmpia. Robii alergară înainte, parcă vrând să-și ajungă din urmă săgețile. Iar mulțimile de soldați atlanți, zărind minunata pasăre argintie cu coadă și creastă de foc, care striga din cer, începură să se împrăștie în neorânduială, unii aruncîndu-și armele la pământ. Acum, Auta era încredințat că robii vor ajunge în Marele Oraș. Și numai după ce văzu armata atlantă cu desăvârșire risipită, cârmaciul, fără a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de flacără, de scântei și de fum. Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând zarea. Apoi creasta muntelui se despică și din uriașa crăpătură (călătorii cunoșteau bine Muntele de Foc și priveau îngroziți, cu fălcile încleștate) începu să curgă un fel de apă de foc, când argintie și sticloasă, când ca arama călită. Se auzi zgomotul altei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unui pârau ce curge dinspre comuna Pogana, tăind satul în două. Încet, ceața se ridică de pe ulițele satului și de pe râu trecând în valuri peste lanuri de grâu și grădini cu pomi fructiferi, ca apoi să se piardă spre creste și râpi. Aici am poposit cu prietenii mei într-o splendidă zi de vară a anului 1980. Coborând spre balta situată pe valea nespus de frumoasă, am lăsat în urmă casele acoperite cu tablă și stuf și am călcat pe
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]