4,293 matches
-
de unde știm cine ne privește: un animal, un om căzut sub o vrajă, un zeu? Există animale care, prin fixitatea și profunzimea privirii lor, întrețin admirabil această iluzie. Broasca este unul dintre ele. Deși pare atât de dizgrațioasă, este o creatură de basm. Tocmai de dragul visului am prins într-o zi o broască și am închis-o într-un borcan (pe vremea aceea locuiam la țară, într-o casă aflată în vecinătatea unui eleșteu și a unui lan de porumb). Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ale fluviului), debarcă în camera lui pentru câteva zile, îi alungă nevasta, îi murdăresc covorul, perdelele, cuvertura de pe pat, și într-o bună dimineață își iau zborul pe fereastră, adio, ne vedem la anul! Dar vorbim despre păsări, adică despre creaturi care văd lumea de sus, care cochetează cu stelele, care au o viziune generală, panoramică, a țărilor traversate și pentru care instinctul, după cum știm, joacă un rol capital: ele sunt, bineînțeles, "ghidate de instinct", care, în cazul animalului ce trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
fi, pe cât se poate, așa cum a fost făcută să fie, în a-și atinge scopurile pentru care a fost plămădită. Până la urmă, avem multe de învățat, la închisoare. Iar această educație a privirii le este, în mod clar, benefică unor creaturi cărora nu le-am fi acordat niciun pic de atenție în viața de-afară, în special celor care zboară, care devorează spațiul. Cu un interes cu totul aparte, cu totul insolit, privim toamna zborul păsărilor, trecerea porumbeilor sau a gâștelor
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
noastre tehnice, ne-am înșelat: nu suntem decât maimuțe sau păduchi. Nici măcar păduchi pe deplin: "larve de păduchi". Utilizat la plural, "celălalt" nu este opusul lui "același", ci același în cadrul speciei umane. Conform dicționarului Petit Robert, "ceilalți" nu indică celelalte creaturi, speciile de animale, ci ceilalți bărbați, celelalte femei. Are drept sinonim "aproapele". Aproapele este celălalt, transformat de ființa umană în seamăn. Pentru animal nu există "aproapele", el nu are decât congeneri. Ce fel de alteritate, atât de străină omului, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ești singur acolo, nici pe departe. Multe urme, proaspete, clare, adânci, vădesc acest lucru; urmele copitelor se încrucișează, se întretaie, urcă și coboară pantele. E lume bună pe-aici. Multe animale se plimbă prin împrejurimi, și totuși, nu vezi nimic. Creaturile astea strălucesc nu doar prin urmele pe care le lasă, ci și prin absența (sau invizibilitatea) lor. Expresia "a se face nevăzut" își are, poate, originea chiar aici: ea trimite la faptul că, în unele zile de iarnă, animalele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
imaginea măgulitoare pe care strămoșul nostru o avea deja despre sine. Modul în care acesta era reprezentat, reprodus la infinit pe pereții cavernelor este un act de credință și de premoniție. Acest elogiu pictural, această autocelebrare anunță viitorul luminos al creaturii care zâmbește din crisalida sa, care tocmai se extrage din animalitate. Schimbarea blănii, schimbarea naturii este o nevoie imperioasă. Rușinea față de origini e manifestă: în toate reprezentările, aparența animală e mascată prin picturi faciale (fața care nu este încă o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nimic altceva decât o halcă de carne traversată de un aparat digestiv, o larvă enormă care se târăște spre hrană, înghite, doarme, se ușurează și se încărnează văzând cu ochii. Adunate în hambare imense, îngrășate în câteva săptămâni, toate aceste creaturi se aseamănă. E greu să te înduioșezi, să te atașezi de ele, fiecare e replica perfectă a celeilalte, aproape că nici nu mai pot fi numite "indivizi". * * * Secole de-a rândul, strămoșul nostru a rămas aproape singur pe lume, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nobilii militari primeau funcții înalte, devenind curteni de onoare, fiind obligați să stea mereu în preajma regelui. Ținându-i ocupați pe nobili cu diverse ceremoniale complicate și obositoare, exercitând un control deosebit prin rețeaua de spioni pe care o avea, asemeni,,creaturilor“ lui Richelieu și Mazarin, Ludovic a reușit să dea o lovitură de grație războaielor civile, care până la revoluția franceză, nu au mai izbucnit decât sub forma unor mici revolte răzlețe, ușor de stins. În lucrarea sa, The Wars of Louis
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
negativ al vieții oamenilor. Era dotat natural pentru a galvaniza energiile, pentru a insufla curajul, și cultura sa îi aducea, în acest punct, un ajutor pe care nu l-a neglijat. Să declari că omul este superior prin rațiune celorlalte creaturi, să ai încredere în voința sa pentru a alege liber binele, să conchizi că răul este o realitate superioară căruia să știi să-i sacrifici tot în anumite momente, înseamnă să mergi pe un drum trasat de secole de meditație
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
obiceiurile oamenilor de atunci. În toate discursurile lui, face apel la puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea și voia Sa. Cele mai frumoase pagini oratorice au fost inspirate de gândul la măreția lui Dumnezeu și la fragilitatea creaturilor, mărturie stând omiliile despre căderea lui Eutropiu. Sensul vanității lucrurilor din lume, care i se revelează cu atâta forță, are ca punct de sprijin necesar înțelepciunea dumnezeiască: Dumnezeu este portul care nu cunoaște furtună, adevărata cetate, pe când în lumea aceasta
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
timpului, pe parcursul temporalului, creația permanentă. Spiritul, organizator și armonizator preconștient, "încarnat" încă de la început, "animă" viața și în cele din urmă "o iluminează". Or, conform mitului creștin. "Cuvîntul încarnat" și în permanentă stare de încarnare evoluția va readuce creația vie, creatura, la principiul creator la Esența-Tată" de care a fost "emanată". Sub acest aspect evoluția viitoare -, "Cuvîntul", "Sfîntul Duh", devine Paraclitul, adică Sfîntul Duh (cheia protectoare, cheia adevărului), simbol al efortului umanității spre tot mai multă luciditate comprehensivă față de adevărul supraconștient
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și avînd înțelesul de ,,te comporți de parcă ai fi fiul unui lotus, fiul unui șacal etc". În această accepție le spune Iisus Fariseilor: "Sînteți fiii lui Satan". Într-un sens mai apropiat de simbolistică, toți oamenii sînt fiii lui Dumnezeu: creaturi ale creatorului.Ei ar trebui să ilustreze acest fapt prin caracterul lor și prin intențiile lor motivante cele mai secrete. Lui Caiafa, care îl întreabă: "Ești fiul lui Dumnezeu?", Iisus îi răspunde: "Tu ai spus-o". (Cum de tu, mare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
subțire. Iată tritonii Molge, Waltilii și Tylotriton, ale căror coaste sunt așa de ascuțite, că le găuresc pielea. Iată Cetoniile crematoșilide și clavigeride, pe care o gură prea astupată le face incapabile să trăiască fără ajutorul furnicilor... În prezența acestor creaturi schiloade, pocite, caricaturale, cum să nu convii cu ipoteza mutaționistă care face să iasă lumea vie dintr-o serie de întâmplări greu cenzurate de moarte?"62 Influențat de dogmele bogomilice, Lucian Blaga enunța ipoteza existenței unui Dumnezeu imperfect, obligat să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îi oferă aceeași soluție: să încrețească scoarța terestră. Astfel, Dumnezeu creează munții și dealurile, iar pământul își găsește locul firesc pe bolta cerească. În fața unui asemenea adevăr, care îi dădea lui Blaga o neliniște metafizică, se explică mai ușor existența "creaturilor schiloade, pocite, caricaturale", după cum e cazul să ne reamintim că articolul este extras din biblioteca lui Bulgăran "adevărat laborator al diavolului". Orice creație stă sub fatalitatea perfectibilului și, cu atât mai mult, omul. Ladima, chiar dacă este un poet genial și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mortală", pe care le trece în revistă Al. Paleologu. Indicându-ne ca reper bibliografic studiul Dragostea și Occidentul de Denis de Rougemmont, el pomenește de originea cathară a dragostei cavalerești și enunță o dogmă a acestei secte religioase: indiferența față de creatură și cultul pentru increat: Dar mai e ceva de spus, și mai important; așa cum o demonstrează Dennis de Rougemont în cartea amintită, amorul cavaleresc, a cărui tradiție s-a perpetuat și răspândit prin literatură și moravuri în toată civilizația europeană
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de origine cathară. În acel "trobar clus" al provensalilor și în conceptul erotic cavaleresc, femeia iubită e un simbol pentru a exprima atracția Absolutului, adică o nostalgie a dispariției, o sete de contopire, de pierdere în divinitate. Catharii nu iubeau creatura, ci principiul increat. De aceea, eros-ul lor e un dor de moarte."126 (s. n.) Cel puțin trei poezii din subsolul romanului (Cer final, Patul lui Procust și Parafă) relevă, după cum am evidențiat la începutul capitolului, desfacerea increatului în elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sa aventură. Dar lui i se părură două încântătoare domnițe sau două jupânițe gingașe, ieșite în poarta castelului căci drept așa ceva luă hanul ca să se desfete."195 De aceeași insanitate dă dovadă Ladima, percepând-o pe Emilia ca pe o creatură serafică, trăind într-o cameră ce strălucește de curățenie și lumină când, de fapt, iatacul acesteia este un fel de bordel semiclandestin. Mult mai lucidul Fred Vasilescu consacră acest adevăr: "Aci vii, dar după ce termini pui o monedă sub scrumieră
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
orice minus nu își află rostul în "teatrul minuscul" al lumii noastre, în care "aspirațiile...sunt condamnate la un eșec final"420. Sfârșitul articolului provenit de la Bulgăran înlesnește demonstrația noastră concentrată asupra ideilor dezvoltate în capitolele anterioare: "În prezența acestor creaturi schiloade, pocite, caricaturale, cum să nu convii cu ipoteza mutaționistă care face să iasă lumea vie dintr-o serie de întâmplări greu cenzurate de moarte?"421 Într-un stil neînduplecat, asemănător cu al lui Gelu Ruscanu, PS-ul articolului particularizează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
minoritarii având (prin naștere, prin opțiuni culturale, prin căsătorie) legături (reale sau imaginare) cu inamicul sunt internați în lagăre sau expulzați. *** Revenind la vasele de luptă, constatăm că insignele lor exploatează elemente din imaginarul animalier 49 (înregistrate de zoologi sau creaturi virtuale, venind din sfera basmului fantastic și a filmului de animație, eventual a producțiilor "horror"), chiar dacă denumirea indică o trăsătură de caracter +uman+ feminin. Nici unul însă nu poartă ca semn distinctiv cel numit "la fouine" adică dihornica patrupedă având în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
adâncurile lacului, a luat naștere acum 1500 de ani. Călugărul irlandez Columban, care călătorea în Munții Scoției pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu printre păgâni, a zărit un grup de oameni ce înmormântau un bărbat ucis de Nessie. Prezența unei creaturi divine nu a fost confirmată prin filme sau fotografii ci numai pe baza unor relatări. Pentru dezvoltarea turismului în orășelul Drumnadrochit a fost înființat Centrul Oficial de Expoziții dedicat bestiei din Loch Ness. NEUCHATEL - lac tectono-glaciar, situată la zona de
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
viețile lor, îl rescriu amintindu-și menirea mitopoetică a eternei reîntoarceri. Sublimul erotodelirului triumfă asupra morții, ca în "Cântarea Cântărilor". Scenă ce nu exclude o formidabilă lovitură de teatru. Cititorul sensibil se îngrozește (nu însă și Baudolino!) aflând că acea creatură nepământeană ascundea sub candida mantie, de la brâu în jos, o anatomie caprină. Iubindu-se cu eroul nostru, divino-ferina ypatie se jertfește, abdicând de la jurământul de iubire și credință pentru marea maestră a castității. Basmul însă continuă. Cei 12 crai evadează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin piatra bastardă, Este linșat(ă) și îngropat(ă) sub gunoaiele orașului, pe măsura propriilor insanități. Învierea lui Sadim nu întârzie să se producă, căci la experiențele sale luciferiene va asista tăcută și supusă victima. Anii de ucenicie lângă o creatură eteroc1ită, cu vocații contrastive, chinuită de duhuri infernale, sunt obligatorii. Evangheliștii Luca (grefier) și Marcu (medic) recunosc și consemnează totul, inclusiv asemănarea gemelară dintre Sadim și domnișoara Orzan, coafeza prezicătoare, sibila asexuată, întruchipare a unui înger căzut. Victima se naște
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
femeii" (Unirea solemnă a flăcărilor). Atunci când reușește să se delimiteze de dubla tiranie, a influenței și a retoricii gongorice, Ștefan Amariței își fabrică un scenariu complicat, nelipsit de interes, despre sfârșitul lumii, inclusiv al lumii cărților. O galerie substanțială de creaturi întunecate, cu potențial demonic, se naște și din obscuritatea, din tenebrele nopții descrise de poetul ieșean în cea mai recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ele, pe fundalul unui tablou urban în care se duce lupta de-a supraviețuirea. De fapt, de-a agonia. În orașul "sterp, nedăruit" al Liviei Iacob (un fel de monstru apocaliptic, adesea căzut într-o periculoasă letargie), plin de odată-oameni, creaturi cu excrescențe fizice și psihice monstruoase, descrise lapidar în Cronică sau detaliat în Șapte personaje care trec zilnic prin ochiul delfinului, moartea și dragostea par singurele realități cu adevărat palpabile, fin interconectate: "În acest oraș al aproapelui,/ moartea latră la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din râul din cer s-a prăbușit bunul de/ E. A. Poe/ merge în antreum să-și/ afle materia sufletului...)/ din marea moartă/ din gurile universului/ din macerațiile destinului..." (***). Avatarii instanței auctoriale (de la Bufonul cu "masca și aripa de inorog" sau creatura anamorfotică, "jumătate cap de cal; jumătate lasou" ce crește din carte, la nebunul captiv în bibliotecă sau la adoratul "Celălalt Borges") se adâncesc cu voluptate sau cu furie în ceremonialuri textualiste stranii, care să le faciliteze accesul În țara Verbului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]