28,300 matches
-
să reacționeze, dar deodată sări Înainte și Îi trase un pumn zdravăn În față, făcînd-o să cadă pe spate. CÎnd Carmen de Ibarra Își recăpătă cunoștința, era așezată cu fața În jos, legată de pat cu brațele și picioarele În cruce și durerea intensă pe care o simțea o făcu să Înțeleagă că tocmai era sodomizată și că el Încerca să-i facă rău, cît mai mult cu putință. - Te rog! Îl imploră ea, Învinsă. Te rog! Dar Oberlus continuă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decît să provoace nefericirea ființelor iubite făcuse loc, Într-un mod inexplicabil pentru ea, unei senzații tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea fericită plătind pentru răul pe care-l făcuse, la fel ca penitentul care duce În cîrcă o cruce grea la procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
înapoi la Bullock’s mâine dimineață. După ce cariera de investigator a lui Manus a intrat în declin, a trebuit să mergem la sală zi de zi, uneori chiar de două ori pe zi. Aerobic, solar, nutriție, toate opririle pe drumul crucii. El era culturist, dacă asta înseamnă să-ți bei shake-urile cu înlocuitori alimentari direct din blender de șase ori pe zi, deasupra chiuvetei din bucătărie. Pe-atunci Manus își cumpăra prin poștă slipi de import, niște săculețe beneficiind de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi putut prea bine ca Basarab să fi fost dintre aceștia. "Să ne ajute Dumnezeu, domnule Bîlbîie, să putem apăsa la vreme pe trăgaci", și spre uimirea lui uriașul și transpiratul prinț Cantacuzino își făcu repede, aproape pe furiș, semnul crucii. "Trebuie să scăpăm de troica asta de papă-lapte și să aducem un om sănătos și vînjos sus pe capră, să țină hățurile bine și să ieșim o dată din mlaștina în care ne cufundăm pe zi ce trece. Ia uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vîri la doi metri sub iarbă, cheltuie parale, își bat mintea și toate astea pentru că vor să întoarcă țara pe dos; au ieșit din cazarmă și au dat de lume și lumea li se pare mai rea decît stabilimentele de la Crucea de Piatră. Vor să facă ordine, să curețe, să taie în carne vie, să numere și să împartă lumea pe căprării. Că nu era gluma i-o arăta punctul 13, lucrul dracului "Ne obligăm solemn în fața lui Dumnezeu și Țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trădare este un act nemilos, violent în primul rînd față de cel care o făptuiește!), că numai luîndu-și asupra sa povara îngrozitoare a vînzării îl poate ajuta pe Isus să-și îndeplinească menirea. Cum ar fi putut Isus să urce pe cruce și de acolo la tatăl său dacă nu ar fi fost vîndut, trădat de Iuda? Toate au un rost și o iertare. "Deci ai fost și la Șosea?" întrebă prefăcut mirat ori sincer mirat, cine să știe ce simte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de unde nu se va mai Întoarce. Danilo Kiš debutează ca poet. 1947 - prin grija unui unchi din partea mamei, renumit istoric, biograf și comentator al clasicului poet muntenegrean Njegoš, Danilo Kiš Împreună cu mama și sora sa mai mică sunt găsiți prin Crucea Roșie și repatriați la Cetinje În Muntenegru, locul de baștină al mamei sale. 1948 - se Înscrie la Școala de Artă din Cetinje; În paralel frecventează și cursurile de vioară ale profesorului Simon Nutti. 1953 - Începe activitatea literară ca reporter și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vârsta de douăzeci de ani, când a Înțeles, nu fără regret, că romanele sunt niște plăsmuiri, după care le‑a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într‑o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf și comentator al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen de admitere la Școala de Artă. Din comisie făceau parte renumiții pictori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Minunile lui sunt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sunt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus‑o nefericitul vostru evreu care a sfârșit‑o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpânește o astfel de putere“, i‑o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la cer“, zise. „Aș vrea s‑o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă de flori, de la capelă până‑n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă de flori, de la capelă până‑n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stârnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde câțiva tineri vânjoși, care se vor Înclina În fața lor făcându‑și semnul crucii, apoi le vor săruta picioarele și mâinile, după care, toți deodată, se vor ridica sprinten pornind‑o cu ei prin găvanele grotei, purtându‑i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingându‑i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să‑l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și a Îndatoririlor, de aceea va include prețiosul document În Antichristul său, ca parte organică a iluminării sale, care străfulgerase două suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hârtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca și o sursă de trăiri platonice. Un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Papei Pius al X‑lea, din profețiile sfântului Serafim de Sarov, din Ibsen, Soloviov, Merejkovski... Apoi va deschide relicvariul, unde zăceau azvârlite de‑a valma gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbântată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Aleksandra Fiodorovna, crucea Legiunii de onoare. În toate aceste obiecte imiginația sa Înfierbântată descoperise pecetea lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitându‑i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să smulgă asta.“ Și cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într‑un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca atunci când sfințești pâinea. 3. Maria Dimitrievna Kașkina, născută contesa Buturlin, relatează despre părintele Serghei de la o distanță În timp de circa treizeci de ani. „În casa care aparținea mănăstirii, Nilus trăia Împreună cu soția sa, născută Ozerova, și cu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mențină verticalitatea. Întâi Își va amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tarziu, dar știa că până atunci va avea Coadă Fregatei deasupra provei de la tribord, în timp ce în spate, exact între cele două carene, își va face apariția Undita lui Maui. Întorcându-și capul peste umărul stâng, avea să zărească foarte clar Crucea Sudului, iar deasupra umărului drept vor sclipi Cele Șapte Văduve Nebune. Cand se va afla în acel punct al oceanului, un bun navigator va ști cu precizie că, în acea perioadă a anului, trebuia să se afle exact între insulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tatuajele mele? Sunt superbe! exclama băiatul. Faptul că sunt frumoase sau urâte nu are nici o importanță pentru un navigator. Important este să fie utile, iar pentru mine sunt. Dacă formez un cerc cu brațele, atingându-mi vârfurile degetelor exact în dreptul Crucii Sudului, cotul meu stâng îmi va indica estul, cotul drept, vestul, iar ceafa mea va fi îndreptată spre nord. Tatuajele mele îmi vor indică atunci diferitele subdiviziuni, iar celelalte desene care apar lângă ele îmi vor aminti care este steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
brâu. Pentru niște oameni că ei, care nu văzuseră niciodată metal, era o experiență fascinantă, căci în ochii lor o spadă de Toledo era lucrul cel mai dur, măi strălucitor și mai letal care se putea gasi pe scoarță pământului. Crucile de aur, săbiile de oțel și cratițele de cupru erau obiecte străine mentalității celor născuți în Bora Bora și simplul fapt de a le atinge cu vârfurile degetelor le produse aceeași senzație că și când ar fi reușit să atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
corabie. Îl surprinse totuși să constate că încheieturile bărcii, ca și cele ale corabiei, nu erau cusute după obiceiul polinezian, ci stăteau laolaltă mulțumită unor ace lungi făcute dintr-un material extrem de rezistent, asemănător celui din care erau făcute cutițele, crucile și monedele pe care li le dăruiseră cu atâta generozitate. — Nu încape îndoială că sistemul acesta ușurează foarte mult muncă, iar încheieturile sunt mai solide, recunoscu dulgherul. Dar nu reușesc să-mi imaginez cum or proceda ca să le înfigă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-au epuizat. Majoritatea posturilor taie după opt-nouă minute. În felul ăsta publicul nu se-apucă să schimbe canalele, și se contabilizează la audiență întreg segmentul de cincisprezece minute. — Nasol, îi spune spilcuitul blondei noastre, și-și face rapid semnul crucii, ca un bun catolic, dar mai bine i-o fac ăluia decât unuia dintre noi. Abia a început demonstrația periei de scos pete, și, cât ai zice pește, segmentul A e scos din direct în favoarea vasului de croazieră, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]