2,936 matches
-
Helmold—considerată a fi o bătălie crucială în cadrul "Reconquistei". Căderea Edessei în 1144 a dus la un apel pentru o nouă cruciadă emis de papa Eugen al III-lea în 1145 și 1146. În primăvara lui 1147, Papa a autorizat cruciada în peninsula Iberică. El l-a autorizat și pe Alfonso al VII-lea al Leónului și al Castiliei să-și echivaleze campaniile împotriva maurilor cu restul celei de a Doua Cruciade. În mai 1147, din Dartmouth, Anglia au pornit primele
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
și 1146. În primăvara lui 1147, Papa a autorizat cruciada în peninsula Iberică. El l-a autorizat și pe Alfonso al VII-lea al Leónului și al Castiliei să-și echivaleze campaniile împotriva maurilor cu restul celei de a Doua Cruciade. În mai 1147, din Dartmouth, Anglia au pornit primele contingente de cruciați către Țara Sfântă. Vremea nefavorabilă a obligat vasele să se oprească pe coasta portugheză, în orașul nordic Porto la 16 iunie 1147. Acolo, ei au fost convinși să
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
au stabilit în orașul proaspăt cucerit, în timp ce alții au plecat mai departe spre Țara Sfântă. Lisabona a devenit ulterior, în 1255, capitala Regatului Portugaliei. Începutul tradițional al Reconquistei a fost identificat în înfrângerea musulmanilor la Covadonga în 722. După Prima Cruciadă din 1095-1099, Papa Pascal al II-lea a cerut cruciaților iberici (portughezi, castilieni, leonezi, aragonezi, și alții) să rămână acasă, unde războiul dus de ei era considerat a fi la fel de demn ca și cel al cruciaților plecați spre Ierusalim. Căderea
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
portughezi, castilieni, leonezi, aragonezi, și alții) să rămână acasă, unde războiul dus de ei era considerat a fi la fel de demn ca și cel al cruciaților plecați spre Ierusalim. Căderea Edessei în 1144 a dus la un apel pentru o nouă cruciadă emis de papa Eugen al III-lea în 1145 și 1146. În primăvara lui 1147, Papa a autorizat o cruciadă și în peninsula Iberică, unde războiul împotriva maurilor dura de câteva sute de ani. Eugen a încurajat Marsilia, Pisa, Genova
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
ca și cel al cruciaților plecați spre Ierusalim. Căderea Edessei în 1144 a dus la un apel pentru o nouă cruciadă emis de papa Eugen al III-lea în 1145 și 1146. În primăvara lui 1147, Papa a autorizat o cruciadă și în peninsula Iberică, unde războiul împotriva maurilor dura de câteva sute de ani. Eugen a încurajat Marsilia, Pisa, Genova, și alte orașe mediteraneene să lupte în Iberia. El l-a autorizat pe Alfonso al VII-lea al Leónului și
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
a încurajat Marsilia, Pisa, Genova, și alte orașe mediteraneene să lupte în Iberia. El l-a autorizat pe Alfonso al VII-lea al Leónului și al Castiliei să-și promoveze campaniile împotriva maurilor ca pe o parte din a Doua Cruciadă. La 19 mai 1147, din Dartmouth, Anglia, au pornit primele contingente de cruciați, formate din flamanzi, frizoni, normanzi, englezi și scoțieni, precum și unii cruciați din Köln, care se considerau împreună „franci”. Niciun prinț sau rege nu a luat parte la
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
La 19 mai 1147, din Dartmouth, Anglia, au pornit primele contingente de cruciați, formate din flamanzi, frizoni, normanzi, englezi și scoțieni, precum și unii cruciați din Köln, care se considerau împreună „franci”. Niciun prinț sau rege nu a luat parte la cruciade, întrucât Anglia era la acea vreme în perioada Anarhiei. Flota era comandată de Henry Glanville, conetabil al Suffolkului. Printre alți căpitani cruciați se numărau Arnold al III-lea de Aerschot, Christian de Ghistelles, Simon din Dover, Andrew din Londra și
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
de învățământ iudaic au devenit școlile rabinice din Spania, Franța, Germania, Italia și cele din Africa de nord. Mai apoi, în urma deplasării a numeroase mase de evrei spre est, ca urmare a expulzărilor din Franța, Anglia și Germania și a cruciadelor, au apărut focare insemnate de învățământ evreiesc religios în centrul și estul Europei, ca de pildă în Cehia și Polonia, iar ca urmare a exodului evreilor din Peninsula iberică, în Olanda, Italia și pe teritoriul Imperiului Otoman - în Macedonia, Turcia
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai târziu împărat al Sfântului Imperiu Roman) și de cea de-a doua soție a sa, Barbara Cillei. Simbolul Ordinului era un dragon, iar scopul era apărarea creștinismului și cruciada contra turcilor otomani. Datorită apartenenței sale la Ordinul Dragonului, tatăl lui Vlad Țepeș era supranumit Dracul. La rândul său, Vlad va fi înnobilat în numărul membrilor Ordinului Dragonului în 1431 la Nürnberg de către Sigismund de Luxemburg. La scurt timp însă
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
tronul Țării Românești să găsească sprijin în Transilvania, unde așteptau momentul potrivit pentru a acționa. În 1459 Țepeș refuză să mai plătească tribut turcilor (10.000 galbeni anual). Se pare că această răzvrătire s-a datorat existenței unui proiect de cruciadă impotriva otomanilor, cruciadă susținută de Papă și în care regele Ungariei, Matia Corvin, ar fi urmat să joace rolul principal (acesta chiar primește de la Papă suma de 40.000 galbeni, suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni și 10
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
să găsească sprijin în Transilvania, unde așteptau momentul potrivit pentru a acționa. În 1459 Țepeș refuză să mai plătească tribut turcilor (10.000 galbeni anual). Se pare că această răzvrătire s-a datorat existenței unui proiect de cruciadă impotriva otomanilor, cruciadă susținută de Papă și în care regele Ungariei, Matia Corvin, ar fi urmat să joace rolul principal (acesta chiar primește de la Papă suma de 40.000 galbeni, suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni și 10 nave de război
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
cetatea slavă ridicată pe coasta din apropiere printr-o strîmtoare. În scurt timp aceasta a fost acoperită, iar în prezent pe locul ei se află Strada Placa (Stradun). În Evul Mediu, Republica Raguza era punctul de constituire și plecare a Cruciadelor, inclusiv ultima cruciada (nefinalizată), a cărei tabere de grupare a fost la Timișoara. Sprijinit de comerț prosper și diplomația sa experimentată, Republica Raguzana a cunoscut un nivel remarcabil de dezvoltare în secolele XV și XVI. Bine apărată, Raguza a rămas
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
pe coasta din apropiere printr-o strîmtoare. În scurt timp aceasta a fost acoperită, iar în prezent pe locul ei se află Strada Placa (Stradun). În Evul Mediu, Republica Raguza era punctul de constituire și plecare a Cruciadelor, inclusiv ultima cruciada (nefinalizată), a cărei tabere de grupare a fost la Timișoara. Sprijinit de comerț prosper și diplomația sa experimentată, Republica Raguzana a cunoscut un nivel remarcabil de dezvoltare în secolele XV și XVI. Bine apărată, Raguza a rămas mult timp o
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
antice. Din peninsula Italică, evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei. După creștinarea europenilor, capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor, intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul. Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim. Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole. Astfel
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
În Țara Românească, turcii îl așază în scaun pe un anume Vlad, care va fi înlăturat de către Mircea abia în 1397, cu ajutor militar din partea lui Sigismund de Luxemburg. În 1396 Mircea, în calitate de principe creștin vasal regelui maghiar, participă la cruciada anti-otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie. Oastea valahă, formată din
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
lui Sigismund de Luxemburg. În 1396 Mircea, în calitate de principe creștin vasal regelui maghiar, participă la cruciada anti-otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie. Oastea valahă, formată din cavalerie ușoară, nefiind invitată să ia parte la șarja cavaleriei grele, se retrage fără a intra în luptă. Anul următor, în 1397, pe râul Ialomița
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
mare parte din coasta Mării Adriatice, multe insule din Marea Ionică și Marea Egee, era principala putere militară în Mediterana orientala și se numără printre principalele forțe comerciale din Orientul apropiat. Punctul culminant al stăpânirii venețiene a fost atins în urmă Cruciadei a patra, în vremea dogelui Enrico Dandolo, atunci când, ca o consecință a cuceririi Constantinopolului de către cruciați, în 1204 a fost întemeiat Imperiul latin de Constantinopol, un stat dominat din punct de vedere comercial de Republică Veneția, iar aceasta din urmă
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
Macedoniei și a pus bazele unei biserici. Opoziția evreilor l-a făcut să plece din oraș spre Berroia. Ca parte a Macedoniei, Salonic a făcut parte din Imperiul Roman, iar mai târziu din Bizantin - până ce Constantinopolul a fost capturat în Cruciada a patra (1204). Orașul a devenit capitală a Regatului Cruciat al Salonicului, până ce a fost cucerit de despotatul bizantin al Epirusului în 1224. A fost recuperat de Imperiul Bizantin în 1264, dar, neputând să-l susțină împotriva Imperiului Otoman, despotul
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
de adeziune a fost publicată în ziarul „Îndreptarea”, organul de presă al Partidului Poporului, la 18 febr. 1933), în același timp fiind și membru al Asociației „Cultul Patriei”. Nefiind adept al ideilor legionare, generalul Rădescu a activat și în mișcarea „Cruciada Românismului”, inițiată de Mihail Stelescu, disident legionar, fapt care a atras nemulțumirea „Gărzii de Fier”. Datorită implicării politice, dar, mai ales, opiniilor împotriva camarilei regale, Nicolae Rădescu începe să fie supravegheat de Siguranța Statului, care va deschide un dosar de
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
notabile. Se poate aprecia că o dată cu al doilea război mondial suprarealismul, chiar dacă a supraviețuit în unele forme și aspecte epigonice, nu a mai constituit o mișcare cum fusese în perioada interbelică. Experiența suprarealismului - din care Breton a făcut o adevărată cruciadă pentru "recuperarea totală a forței noastre psihice" - depășea literatura și urmărea, în fond o modificare a sentimentului vieții, prin negarea distincției dintre existent, virtual, potențial și neexistent și printr-o abandonare totală față de "automatismul psihic pur", singurul capabil să determine
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
o campanie rapidă de cucerire în Balcani. Raidurile din Șerbia și sudul Albaniei i-a forțat pe cei mai multi principi locali să accepte suzeranitatea otomană. În 1391 a asediat Constantinopolul. La cererea împăratului Bizantin,Manuel al II-lea Paleologul, o nouă cruciada a fost organizată pentru a-l înfrânge pe Baiazid. În 1393,a subjugat definitiv Bulgaria și a anexat Tesalia, iar Ducatul Atenei a acceptat suzeranitatea otomană de îndată ce armatele sultanului au ajuns la granița statului. Ofensiva lui Baiazid în spațiul balcanic
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Germania. Turcii au reacționat la intervenția Habsburgilor austrieci în Ungaria. Acțiunea această a îndepărtat pe unii dintre aliații otomani, iar pe altii i-a întors împotriva turcilor. Papă a abandonat interesele lui seculare pentru a agită spiritele pentru o nouă cruciada împotriva otomanilor. În deceniile care au urmat, Imperiul Otoman nu a fost numai o forță de ocupație, ci a și devenit un instrument în politica europeană. Bătălia de la Viena a adus o perioadă lungă de stagnare și a fost un
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
pentru care este încheiată pacea. Noțiunea de „război religios”, care legitimă cucerirea și pradă ca fiind realizate în numele lui Dumnezeu, este la fel de veche că noțiunea de divinitatea la oameni. Războiul religios este întâlnit și la bizantini, dar și la occidentali ( cruciadele). În spatele fiecărui război religios se află o rațiune politică, socială sau economică. Frazeologia războaielor sfinte doar conferă legitimitate acestor conflicte. Nașterea ideii de djihad a avut loc în vremea lui Muhammad, în procesul de trecere de la Profetul avertizator la Profetul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
poată procura singur echipamentul necesar expediției), religioasă ( să plece la război cu gândul de a propovădui Islamul). Transformarea djihad-ului dintr-o obligație colectivă într-una individuală a apărut în momentele de criză ale Isamului, cum ar fi cele din perioada cruciadelor. Această diferențiere între obligație colectivă și individuală este explicată cel mai bine de as-Sulamî, care afirma că djihad-ul este o obligație colectivă atunci când este colectiv și se transformă într-o obligație individuală atunci când este defensiv. În cazul în care trupele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
din urmă de orașul-stat rival Sparta. Până la sfârșitul antichității târzii, orașul a decăzut, după care și-a revenit în a doua jumătate a perioadei bizantine medii (secolele al IX-lea-al X-lea e.n.), și a fost relativ prosper în timpul Cruciadelor, profitând de pe urma comerțului cu orașele italiene. În 1453 a fost cucerit de Imperiul Otoman și a intrat într-o lungă perioadă de declin. După războiul de independență al Greciei, Atena a fost ales capitală a noii Grecii independente în 1834
Atena () [Corola-website/Science/296594_a_297923]