3,596 matches
-
-o spre Apus și, după jumătate de zi, am dat peste un lac Întins, cu maluri Înghețate. Avea apa atât de verde și de limpede, Încât ziceai că din ea izvorăște gerul care ne cuprindea din ce În ce. Am cufundat burțile de apă În lac, umplându-le cu apă proaspătă, și ne-am continuat drumul. Undeva pe mâna tare, zărirăm alți munți, mai Înalți decât toți: niște făcături din stâncă și gheață, rele, care păreau că au ochi cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mână și-i arată jucătorului o damă de pică sau un opt de caro; alteori, se scarpină după gât, ca și cum ar zice ei, da, așa mai merge, sau n-ai ce-i face, sau acum i-acum. Astfel cei doi, cufundați în dialogul lor mut, vor întinde pe masă, una câte una, toate cele 52 de cărți de joc. Dong-dang! Dang-dong! Clopotul nu bănuiește când dă glas că nu el cântă, că el nu-i decât o pâlnie făcând să răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
socotește îndreptățit să se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban Vodă. Că glasul îi aparține, nu se poate îndoi, și când se pornește vercernia, clopotul tace între pământ și cer, cufundat în respectuoasă admirație față de cele înfăptuite. Nu degeaba sunt turnat după metoda vieneză, deh, finisaj occidental. Și ce limbă am! Argint curat, răsună pân la podul Mărășești. Nu că mă laud, dar glas ca al meu n-are nimeni. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Luger pentru gloanțe calibru 22 aparținând unui băiat din Garda de Fier. Nu-l aveam în buzunar, ci la vedere, încărcat și cu trăgaciul ridicat, gata de tras. Am cercetat cu privirea fațada prăvăliei, fără să mă arăt. Fațada era cufundată în întuneric. Și după aceea am început să mă apropii de spatele clădirii, parcurgând în goană din aproape în aproape distanțele scurte dintre pâlcurile de containere cu gunoi. Oricine ar fi încercat să sară la mine, să sară la Howard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ba că i-au trimis citația la o adresă greșită, ba că documentele de la arhivă aveau încă unele neclarități, ba că martorii nu fuseseră aleși cum trebuie, azi anemia asta, data viitoare cine mai știe ce altceva aveau să născocească. Cufundat în gânduri, nu observă cum lângă el pășea un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a adus în halul ăsta Stelică, să umblu să te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oraș; nici nu știam dacă e legal, și oricum, în afară de veverițe nu cred că mai avea ce să vâneze. Acum că aflasem cum stăteau lucrurile îmi restructuram amintirile și zâmbeam. Când am privit-o pe Mama Mare părea din nou cufundată în meditație. Mișca imperceptibil maxilarul și iar m-am simțit stingherit. În mod normal lumea se scoate din astfel de situații împingând lucrurile către bășcălie, moment care reclamă izbucnirea în râs. Aici n-aveam ce să fac decât să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
l-am pipăit. Era mobil, putea fi împins. L-am mișcat atât cât să pot trece, și m-am pomenit într-un coridor ce cobora în spirală la subsol. O lampă chioară lumina cam trei trepte, după care totul se cufunda în beznă. Inima a început să-mi bată puternic. Un fior mi-a străbătut trupul până în creștetul capului, și de acolo, de parcă mi-ar fi despicat creierul, s-au scurs în mine fel de fel de imagini oribile. Toate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o doamnă atât de delicată și de respectabilă, aceeași doamnă care îmi dădea șerbet și venea la noi de Crăciun făcându-ne cadou o gravură a Pieții Sfatului... Am ajuns la capătul scărilor. Încăperea care se deschidea în față era cufundată în semiobscuritate. Un bec de serviciu, într-un colț, era singura sursă de lumină. M-am ghemuit lângă scară și am așteptat ca ochii să mi se obișnuiască. Eram încordat și simțeam picurii de sudoare alunecându-mi pe tot obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena - pe jos, cufundându-și nasul în carpeta pufoasă. Nici nu tresăriră când ușa apartamentului se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei mai mic. Excursia la Călimănești părea să fi fost un fiasco. Aveau fețele obosite, ochii roșii, iar Filip arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un târziu Frank întinzându-i mâna. Devenise dintr-o dată foarte serios, ca un om pe care îl preocupă o mulțime de gânduri. Gărzile erau pregătite; armele lor ținteau în direcția reporterului. - Unde mergem? întrebă Fitz cu o voce de copil, cufundându-se mult în scaun. - Mergem să discutăm. Dacă nu veniți cu mine, interviul se va sfârși aici. - Nu, nu, vin... vin... Se ridică. Picioarele nu-l mai ascultau, așa că brațele lui bătură aerul și se agățară de primul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puțin de patru încercări pentru a fi pusă la punct. Deja mă simțeam complet epuizată. Toate secvențele în care se foloseau mobilele mele se terminaseră, oricum. Am pornit-o prin culise în speranță că voi da de Hugo. Amfiteatrul era cufundat în beznă; nu se zăreau decât capetele incandescente ale țigărilor și creioanele lanternă pe care spectatorii le foloseau pentru a urmări acțiunea pe scenariile lor. Încet-încet, am dat de ușa de lângă boxe și am pătruns prin ea într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
parte, oamenii se agitau, intrând și ieșind ca să aducă vești despre ce se întâmpla, dar acesta rămânea centrul acestei lumi care se rotea, Louise și masa ei, prinse într-o pată de lumină galbenă, în timp ce restul zonei din spatele scenei era cufundat în beznă. A pleca de acolo era ca și cum aș fi părăsit centrul lumii pentru a merge la periferia ei. Paul, sprijinit de perete, lângă o găleată în care scutura scrumul țigării cu mișcări rapide, smucite, mă acostă. — Ce zici mătăluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
slăbuț, într-adevăr, dar merita încercat. O privii pe MM. —Spune-i Tabithei că ai aflat și pun pariu că o să ciripească tot, am sfătuit-o eu. Am băut niște cafea, deși se răcise deja. Nu prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un fel de uimire mută, neștiind ce rost are el acolo. Matthew pălise un pic când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iute? Începu să-l cuprindă o ușoară somnolență. Îi venea să închidă ochii și să rămână acolo, cu fața spre cer, dar bâzâitul unui muscoi îl făcu să-și aducă aminte că peștele stătea în soare. Își schimbă poziția și cufundă padela în apă, îndreptându-se spre capătul potecii. Când sări pe uscat, aruncă peștele în apă și chiar acolo, pe mal, îl despică de sus și până jos și îi aruncă măruntaiele în mlaștină. Încă șiroind, îl atârnă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
poate o săptămână - va ajunge la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de la grădiniță, și ar sădi în spiritul copiilor convingerea că nu e deloc vorba de o aventură romantică jucată de eroi chipeși și infirmiere frumoase, ci de o adevărată anticameră a infernului, un sabat satanic în care specia umană se cufundă în adâncurile degradării sale. Ar traumatiza mințile copiilor în așa fel încât, atunci când vor deveni oameni mari, războiul ar fi pentru ei un „tabu“ asemănător incestului. Din ce adânci abisuri de iraționalitate vine oare dezgustul față de incest la o specie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dinți, spirt cu care să dezinfecteze o rană și leucoplast cu care să o acopere, clește cu care să îndrepte un cârlig, foarfece mici ca să-și taie unghiile de la picioare... Când se întuneca, îi revenea în memorie acel bar călduț, cufundat în penumbră, tăcut și solitar, în care intra să bea un pahar la întoarcerea acasă. Muzica era suavă și romantică și în cămin strălucea un foc frumos. Acolo a cunoscut-o pe Lola, neagră și portoricană, primul lui contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
soarelui, de a o ajunge pe fată și de a o trânti pe nisipul alb ca să se tăvălească în el și să încerce din nou plăcerea uitată de a săruta o gură, de a mușca niște sâni, de a-și cufunda fața în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos, lângă patul de campanie și privi, prin fereastră, ploaia blândă și constantă. Cerul era o pată cenușie, și tot cenușie era și selva, și tot cenușie, lumea sub diluviul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
angrenajele ei și sfârșea prin a o devora. Și când totul se termina, casa apărea plină până la refuz de bulendre inutile, copii nelegitimi ai unei semnături și ai unui moment de slăbiciune. Aruncă bucata de săpun pe mal și se cufundă complet în lagună. Să moară cărțile de credit! Să moară creditul! Să moară datoriile! El era liber. Liber pe deplin, pentru că n-avea nevastă, pentru că n-avea bani, pentru că n-avea nume, pentru că n-avea carte de credit... Liber pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care pun prea tare radioul, pentru că e singurul mod de a atrage atenția. Niciodată n-o să poți arunca în apă toate radiourile și nici n-o să-i poți termina pe toți imbecilii ăștia. Cumbia se termină și Santa Marta se cufundă din nou în tăcere. Își întinse picioarele pe scaunul de alături, înclină spătarul scaunului până îl sprijini de peretele murdar și lăsă ca toropeala să-l copleșească, pleoapele să-i devină grele până se închiseră și ca prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și produceau holeră. Nu, marea nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se va zbuciuma furios, încercând să-și atace dușmanii, dar se va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul gălbui. — „Fierbem capul în apa lui güio“ - murmurară întruna ajutoarele, ca într-un refren monoton... „Fierbem capul în apa lui güio...“ Repetară ceremonialul cu pielea negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Criză din 1929. Făcu o pauză: Falimentul a venit din pricina problemelor agrare. Pentru fiecare faliment industrial, comercial sau bancar, existau o sută de falimente agrare... Pământurile fuseseră prădate fără milă și, cum spune Udall, „Natura a prezentat notele de plată, cufundând în mizerie milioane de oameni...“ Cu noi se va întâmpla la fel. Vom abuza de pământ până când pământul se va sătura și ne va trimite la dracu’... — Nu vom trăi ca s-o vedem și pe asta. Nu sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Eu mă petrec, tu te petreci Și toamna asta în curând Ni se va pune pe umeri Chiar în jurul unui cuvânt Ne va suna în ureche, Iar ochiul se cufundă printre fr unze Ce complicat ...! Totul depinde de noi Să nu ne petrecem răniți Puținele cuvinte să ne mențină în echilibru Între a fi și a fi fost Fericiți!
TRECERE .... In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/268_a_603]