2,880 matches
-
cugetarea pură găsim că-s categoriile și ar fi deja o deducere suficientă a lor și o justificare a valabilității lor obiective dacă putem proba că numai prin mijlocul lor un obiect poate fi cugetat. Dar fiindcă-ntr-un asemenea cuget e ocupat ceva mai mult decât numai facultatea de-a cugeta, și anume inteligența, și fiindcă ace[a]sta, ca o facultate de cunoștință căreia-i obstă a se referi la obiecte, are tot pe atâta nevoie de o lămurire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trag o linie în gândire sau voiesc să-mi reprezint vremea dintre o amiazăzi și alta sau să-mi închipui un număr, trebuie să-mi fixez în cuget aceste reprezentații varie una după alta. Dar dac-aș pierde mereu din cuget reprezentația antecedentă (primele părți ale liniei, părțile premergătoare ale timpului, unitățile închipuite dupăolaltă) si dacă nu le-aș reproduce în vremea ce progresez la cele următoare, atunci nu mi-ar putea succede nici o reprezentație întreagă și [nici] una din sus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care regulă o asemenea intuițiune se poate reprezenta orișicând. Această unitate a regulei determină toate cele varie și le mărginește la condițiile cari fac cu putință unitatea apercepției, și noțiunea acestei unități este reprezentația despre obiect==X, pe care o cuget prin numitele predicate ale unui triunghi. Toată cunoștința cere o noțiune, fie aceasta cât ar voi de incomplectă și întunecoasă; noțiunea însă este după forma sa totdeauna ceva general ce servă de regulă. Astfel noțiunea corp, după unitatea atâtor varietăți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puteau fi recuperați decât fie la nivelul unor pagini memorialistice, fie sub forma unui episod critic centrat pe opera lui Noica. Paleologu a ales această ultimă cale. Acum, după ce am citit paginile lui, pot crede, riscând să fiu urât în cugetul meu, dar deopotrivă să cad pe adevărul - în fond nesemnificativ - al mobilului acestor pagini, că ele nu s-au născut din puritatea nevoii de a "mărturisi" - în sensul înalt al mărturisirii augustiniene, care ridică la conștiință și proiectează în eternitate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
după ce se războise pe viață și pe moarte cu pieile-roșii. Din fericire, tocmai atunci a apărut Cinthia; de cum o zări, Julius Își aminti de doliu și apucă să-și lege la loc cravata, coborînd din caleașcă și făcîndu-și mustrări de cuget. Acum, era chiar mai rău ca Înainte, fiindcă Cinthia tocmai descoperise fotografiile de la Înmormîntarea tatii și Începuse să facă legătura cu moartea Berthei. Susan cea frumoasă se plîngea: nu vă puteți Închipui cît mă face să sufăr copilul ăsta, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
femeile sunt seduse de versurile poetului, căci berbantul are un farmec de plăcere/ Ce-n veci adimenește o minte de muiere, după cum constată amuzat Hilarius (I 1). Corina, vechea sa inspiratoare, pe-un vers măgulitor/ Jertfit-a lui Ovidiu și cuget și onor, remarcă amar soțul acesteia, Ibis (I 1). Iulia, nepoata lui August, s-a lăsat cucerită din prima clipă de stihurile lui Ovidiu, ceea ce o face să declare Eu te iubesc pe tine, poete-ncântător. Explicația e simplă, căci
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dar nu ca sclavul lor (scena 6). Din punctul lui de vedere, oamenii n-ar trebui să se lase cu totul în voia nemuritorilor, căci se pot afirma independent de aceștia : Să te iei/ în propriile mâini, să faci/ din cuget și din suflet setea însăși/ a zeilor, un receptacol/ de neînlăturat a-ncrucișării/ voințelor cerești și o-mplinire/ pe care zeii n-o mai pot lăsa/ nafara vieții lor, să îndrăznești/ să stai în fața lor o flacără/ din focul lor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sorții amarnice, transformându-l în jucăria divinităților crude, eroul continuă să lupte cu puterile ostile : abia acum/ pot să-i înfrunt ! Scuip viața/ dată de zei, o zvârl din mine,/ nu-mi trebuie nici sufletul, nu vreau/ lumina lor, nici cugetul, - mă scald/ în nebunia forței pure ! (scena 10). Orb, gata să pornească pe drumul pribegiei, Oedip aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă : Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
precipită dramatic figura lui Prometeu care îi prezice viitorul redeșteptându-i conștiința (p. 168). Puterea de anticipare, lăsată în umbră de mitografi, definește personajul eschilian. Tragicul se naște din întâlnirea cu destinul survenită când eroul își împlântă privirea limpede a cugetului în bezna nepătrunsă a soartei (p. 170). Prevestirea viitorului lui Io anunță scena în care Prometeu îl înfruntă pe Hermes, trimis de Zeus să-i smulgă taina cu privire la fiul lui Thetis menit să fie mai puternic decât tatăl său. Bizuindu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a soartei (p. 170). Prevestirea viitorului lui Io anunță scena în care Prometeu îl înfruntă pe Hermes, trimis de Zeus să-i smulgă taina cu privire la fiul lui Thetis menit să fie mai puternic decât tatăl său. Bizuindu-se pe forța cugetului, eroul opune absolutei voinței a lui Zeus absoluta unitate a personalității sale întemeiată pe cunoaștere (p. 158). În răzvrătirea sa, titanul refuză să-i devăluie lui Hermes adevărul și, mai presus de propria suferință, denunță dezordinea morală a nedreptății (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
titanului stă în actul intim de a fi atins sfera Absolutului, dar tot de aici vine și mântuirea lui când eroul descifrează rânduiala cosmică și sensul existenței (p. 173). Nefiind nici răzvrătire stearpă, nici suferință pasivă, fapta lui reprezintă riscul cugetului creator (p. 174). Potrivit exegetei, opera eschiliană celebrează poetic era cercetărilor raționaliste asupra cosmosului : spaima de haos este depășită prin cunoaștere. Reluând analogia dintre Prometeu și Cristos, sugerată de Tertulian, interpreta arată că ea se bazează pe nevoia de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pregătind calea pentru creștinismul venit să mântuiască omul prin iubire (p. 175). Mai mult decât prin eventuala sa latură cristică, eroul eschilian este aproape de sufletul modern prin idealul de libertate simbolizat, ca și prin întemeierea personalității în fapta eroică a cugetului. Pe de altă parte, spiritul elin se face simțit într-o tragedie în care geniul etern omenesc biruie haosul (p. 175). Orestia dezvăluie pe larg concepția eschiliană despre relația eroului tragic cu destinul, așa cum o descifrează Alice Voinescu. Din legenda
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se lasă biruită de propria conștiință a păcătosului în clipa tragică (p. 350). Pentru Alice Voinescu, tragedia eschiliană reprezintă data nașterii spiritului european, căci aici, prima dată, o conștiință individuală, identificându-se cu nevoile mulțimii și purificându-le în lumina cugetului, le-a smuls din finalitatea pragmatică a vieții biologice și le-a îndreptat spre finalitatea gratuită a Idealului (p. 353). Studiul lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga începe prin a-l plasa pe Sofocle în spațiul și timpul său, Atena epocii lui Pericle
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
atât de mult exageram din cauza spaimei, și, pentru nimic în lume n-o să mint acum, mi s-a făcut tare ciudă văzându-ți chipul bucuros, dar îți jur că asta n-a ținut decât câteva clipe, până când am izbutit să cuget. Când cuget, fac și spun întotdeauna lucruri mai inteligente; cred că și tu. Și să știi că nici de însănătoșirea propriului meu fiu, dacă l-aș avea, nu m-aș bucura mai mult decât de a ta; și, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult exageram din cauza spaimei, și, pentru nimic în lume n-o să mint acum, mi s-a făcut tare ciudă văzându-ți chipul bucuros, dar îți jur că asta n-a ținut decât câteva clipe, până când am izbutit să cuget. Când cuget, fac și spun întotdeauna lucruri mai inteligente; cred că și tu. Și să știi că nici de însănătoșirea propriului meu fiu, dacă l-aș avea, nu m-aș bucura mai mult decât de a ta; și, dacă nu mă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
neîncetat asupra ascunzișurilor ei, să-i bată în jos și-n sus cărările, de mii de ori să privească același aspect, să nu descopere noul decât în ce-a văzut nelămurit, aceleași teme să le treacă prin toate membrele, amestecîndu-și cugetele-n trup - să zdrențuiască astfel viața gîndind-o până la capăt. Nu-i revelator pentru ce e nedefinibil în insuficiențele vieții că numai cioburile unei oglinzi sfărâmate pot să ne redea icoana ei caracteristică? După ce ți-ai dat seama că oamenii nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o expresie banală, alții rămân reci la o probă de zădărnicie. Pentru aceia, nu este cuvânt în dicționar care să nu ascundă o suferință, iar aceștia nici n-o au în vocabular. Prea puțini sânt cei ce-și pot întoarce cugetul - oricând - spre întristare. Oricât s-ar lega bolile de constituția noastră, este imposibil să nu le disociem, să nu le găsim exterioare, străine, neavenite. De aceea, când vorbim de un om nesănătos îi precizăm boala ca o anexă fatală, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
idioți. Ce mare boală este groaza! Cu fiecare zi sîntem mai singuri. Ce grea și ce ușoară trebuie să fie ultima! După ce-ai adunat cu trudă și cu hărnicie atâta izolare, sentimente de proprietar te-mpiedică să mori cu cugetul împăcat. Atât avut fără moștenitori! Spulberare este cuvântul pentru rosturile din urmă ale inimii... Azvârlit în preajma propriului gol, spectator al unei poezii despuiate, incapabil de a te dezmetici dintr-o mâhnire rece - vidul lăuntric îți descoperă nedeterminarea infinită ca formă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inimii... Azvârlit în preajma propriului gol, spectator al unei poezii despuiate, incapabil de a te dezmetici dintr-o mâhnire rece - vidul lăuntric îți descoperă nedeterminarea infinită ca formă a ispășirii. În plină lumină să te gândești la noapte, să-ți fugă cugetul spre ea în mijlocul amiezei... Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar mărește până la suferință aspirația nocturnă a sufletului. De ne-ar servi azurul de pat și soarele de pernă, sfârșeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a-și îndestula nevoia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a dezlănțuit luciditatea într-un imperiu vast cât ființa, dragostea se retrage înfrîntă și buimăcită. Și când acel "ceva" este o ființă, sau poate mai multe, pe care le-ai pierdut la vârsta înșelăciunilor, golul urmând permite întinderea nemiloasă a cugetului rece și distrugător. În mod firesc, nimeni nu poate moșteni atâta veghe încît să lunece în cinism, ci în cursul vieții decepțiile fac lumea străvezie, încît vezi, până la fund, ceea ce n-ar fi trebuit decât să mângâi. Noi nu cunoaștem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ființării și de Nirvana întăritoare a fiecărei clipe. Când toate gândurile s-au înecat în sânge, din filozof te pomenești un avocat al inimii. Privind infinitatea calmă a cerului senin: oare cum de există răul? - Și a-ți afunda apoi cugetul în azur, pentru a descoperi că numai visul ne poate despărți de prospețimea eternă a răului - beție negativă a devenirii. Cerul a precedat oamenii, poezia a "existat" înaintea lor. Cum de-au putut ei rămâne înapoi, când o privire fugară
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și iluzia curgerii ei. Iar când un ceas de catedrală veche marchează ora în noapte, bătăile lui ne dezvăluie și mai dureros fuga din lume a timpului. Atunci, imensitatea-i un suspin etern al clipei, în care ni se-ngroapă cugetul și trupul. În freamătele de singurătate, ești năpădit de senzația de a fi plămădit din altă substanță decât lumea. Și oricâte întîmpinări abstracte ai găsi izolării tale, practic nu poți trece peste un dureros ireductibil. Oamenii par victime ale unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a-l împresura în argumente înseamnă a-l slăbi și a te îndoi de tine. Un poet sau un profet nu demonstrează, fiindcă gândul lor este ființa lor; ideea nu se deosebește de existența lor. Metoda și sistemul sânt moartea cugetului. Până și Dumnezeu gândește în fragmente; în fragmente absolute. De câte ori încerci a dovedi ceva, te așezi în afara gândirii, alături de ea, nu deasupra ei. Filozofii trăiesc paralel ideilor; le urmăresc răbdători și cuminți și, dacă se întîlnesc uneori cu ele, nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-ți îngroape teama? Va descifra cineva cândva drama de a fi nevoit să traduci dialectic lacrimile, în loc să le lași să curgă-n vers? Și ști-va cineva vreodată câte piedici trebuie dorințelor ca să izvorască gândul, câte înfrîngeri costă înmugurirea cugetului? Și ce toamnă a tinereții este spiritul! Doamne! dezleagă-mă de mine, că de miresmele și de miasmele lumii m-am dezlegat de mult. Spre o căință plină de cântec înalță-mi cugetul și nu mă mai lăsa vecin mie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca să izvorască gândul, câte înfrîngeri costă înmugurirea cugetului? Și ce toamnă a tinereții este spiritul! Doamne! dezleagă-mă de mine, că de miresmele și de miasmele lumii m-am dezlegat de mult. Spre o căință plină de cântec înalță-mi cugetul și nu mă mai lăsa vecin mie, ci întinde-ți deșerturile tale între inima și gândul meu. Au nu vezi tu vrăjmașul duh al soartei mele, ursită blestemelor și plînsului? Ce rugi găsi-voi pentru tine, Moșneag neputincios, și din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]