4,021 matches
-
Ellwood, The Politics of Myth, p. 20. 264 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 11. 265 Obiectivitatea, "Știința", mecanicismul, pozitivismul s-au instalat cu evidente caracteristici ale mitului: imperialismul și opacitatea la lecțiile schimbărilor. "Obiectivitatea a devenit, în mod paradoxal, cult fanatic și pasionat care refuză confruntarea cu obiectul." Idem, Structurile antropologice ale imaginarului, p. 428. 266 Ibidem, p. 29. Dacă pentru raționaliști mitul și știința sunt incompatibile, pentru romantici mitul nu poate fi dislocat, arta, ideologia, visul, literatura, știința, fiind
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
IONELULE! Te iubesc! Dar n-am habar, De cât timp ne facem curte?! Avea-n brațe-un...felinar, Și-un enorm cucui pe frunte! CE MANEA? Port în suflet noapte grea! Să beau și să-mi cânți aș vrea! Una cultă zi-mi! De-a mea! Zise maestrul: Ce Manea?! SINUCIDERI Mulți români, în sărăcie, Mor fără a zice... pâs! Umoriștii? Mor!--se știe- De mai multe ori! De ...râs! ,, ATENȚIE! CÂINE RĂU!’’ Asta-i fiara, rea și dură, Cățelușul ăsta
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Normal! S-a-nsurat! Citindu-se ca pildă-ntre...oi, Morala nu-i pentru oameni ca...voi! Morală: Se mai întâmplă și-n turmă la noi, Ca unii berbecuți ori tineri...berbeci, Să se uite la stele nu la frumoasele..oi, Șiajung culți ca băiatul! Dar...,,seci"! MĂRUL ȘI PLOPUL Plopul pletos într-o zi Catadicsi, A-i vorbi Ritos și-n doi peri, Ca pentru muritori, Celui mai aproape din meri, Din cei bogați, roditori: Doresc să ți explic, Că ești ceva
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
au interzis s-o văd. A murit singură. Se desprinse din îmbrățișare, își aranjă părul. Micuțul se băgă în vorbă, întrebă neliniștit ce se întâmplase. Tatăl îi spuse că nu se întâmplase nimic și că Zaleucos, preceptorul grec - acel sclav cult și răbdător care, în încercarea de a-l instrui, îl urmărea toată ziua, până la epuizare -, îl aștepta. În ciuda blândeții sale, nimeni din întreaga armată nu putea discuta cu dux Germanicus atunci când dădea un ordin. Băiețelul ieși fără un cuvânt, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu fratele lui mai mare, agățându-se de gâtul acestuia, pe când toți se întorceau să-i privească. — Ai auzit cum se pronunță la Roma limba latină? îl întrebă mai apoi Zaleucos, fără milă. Într-adevăr, latina vorbită de acei patricieni culți, de acei magistrați și oratori era foarte diferită de limba pe care o auzise pe străzile castrului; multe expresii, citatele neașteptate din niște poeți sublimi erau de neînțeles pentru Gajus. În schimb, Zaleucos se bucura când toți se arătau uimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Marcellus, pe care-l alesese drept moștenitor. Dar Marcellus a murit după câteva luni; pe atunci, Julia nu împlinise încă cincisprezece ani. Augustus căuta numai aliați siguri, fiindcă toată viața lui fusese amenințat de comploturi: Aulo Murena, un jurist foarte cult, și Fannius Caepio, urmașul unor consuli; iar la puțin timp după aceea, Cornelius Cinna, a cărui familie fusese aliata lui Caius Marius; și Valerius Soranus, un nobil samnit. Toți au fost descoperiți și uciși. Augustus a spus că se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la Roma“. Poate din superstiție, poate de teamă, poate din ambele motive, Tiberius nu avea să se întoarcă la Roma în anii care-i mai rămâneau de trăit. Și n-a vrut niciodată să-și vadă mama. Asemenea majorității romanilor culți, nu se încredea în nici o religie, însă raționalismul lui era completat bizar de o idee confuză despre niște puteri astrale de nepătruns, care dirijau soarta oamenilor. Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Veche în nopțile cu lună plină, purtau veșminte plisate de in de culoarea onixului, de culoarea Nilus-ului, de culoarea florii de lotus, știau să prepare parfumul sacru, khfir, descriau temple din granit roz vechi de trei mii de ani. Preceptori culți explicau că în țara aceea fuseseră inventate agricultura și știința hidraulică, vitală într-un ținut unde nu plouă; spuneau că Alexandria era cel mai însemnat centru de schimburi culturale și științifice; susțineau că în școala religioasă și filosofică de la Heliopolis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai semăna deloc cu vocea speriată, de adolescent, de atunci și că răsuna limpede. Începu, cum se cuvenea, comemorându-l pe Tiberius, în cuvinte dar prudente și puține; fură pe placul tuturor, pentru că nimeni nu-l plângea pe mort. Patricienii culți observară că pronunția lui era clasică, elegantă; emoționați, câțiva bătrâni spuseră: „Îmi aduce aminte de Augustus“. Imediat, frumosul glas tineresc evocă marile figuri ale neamului său, mitica familie Julia: Julius Caesar, Augustus, Agrippa, Germanicus. Populares și optimates constatară cu ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Își spuse: „Nimeni n-a pus la încercare mai bine decât Macro calitățile lui Callistus“. Apoi uită de asta. În această vreme, Callistus se strecura în încăperile acelea puțin accesibile, datorită excepționalei calități de a fi nu doar un poliglot cult, dar și un interpret subtil și din ce în ce mai priceput al lucrurilor pe care trebuia să le transmită. Împăratul îl chema tot mai des ca să-i dicteze actele sale, și lui i se adresa atunci când se afla în mijlocul secretarilor. Nimeni nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
puține fragmente. Din fericire, s-a conservat copia sculptată pe o piatră foarte dură în orașul Ancyra din Galatia, astăzi Ankara; a rămas uitată vreme de o mie cinci sute de ani, apoi a fost descoperită de un ambasador german cult, acreditat în Imperiul Otoman. O altă copie a ieșit la lumină după nouăsprezece secole în vechea Apollonia, în Anatolia, iar o treia la Antiohia, în Pisidia. Toate erau foarte deteriorate, dar, confruntându-le, s-a refăcut faimosul text. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
critică, acei oameni uniți pentru a se aprecia reciproc din punct de vedere literar și de a analiza pe scriitorii și poeții consacrați, acea liniște a concentrării Îmi fac nespus de bine, mă simt la mine acasă Între acești oameni culți. Sunt cea mai mică din cenaclu, dar pot spune că mă simt tot atât de bine ca oricare dintre membrii săi. Fiecare suflet Îl simți parcă cum vibrează, opiniile proprii se ciocnesc, se contrazic, se aprobă. Azi l-am comemorat pe Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
adânc Întipărite În minte. Pe stradă, spre casă, am văzut că există o infinitate de băieți drăguți pe lume, mult mai bine decât Petre. Atunci de ce tocmai Petre să-mi fie țintă a visurilor? De-ar fi Petre un om cult sau dacă măcar ar acorda un interes oricât de mic culturii, l-aș iubi oare mai mult? Da, categoric da. El mi-a spus că o să-mi treacă mie „fumurile astea cu cenaclurile literare“, ei, oare nu trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu știu de ce Îi este frică de luarea mea de cuvânt; parcă aș avea grenade și bombe În gură. (joi) Colegul meu Simca Moise doarme În patul aflat În continuarea patului meu; este un pistruiat rotofei cu strungăreață, inteligent și cult. L-a debutat Nina Cassian ca poet; exală un miros Îngrozitor. „Mai spală-te, măi, Moise!“, Îi spun. „Glumești? e mirosul rasei!“, Îmi răspunde el râzând. Are umor, nu se supără. (luni) Ieri la ștrand cunosc o damă bine pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai glăsuitor pentru omul individual care e cel universal, pentru omul aflat deasupra, și totodată dedesubtul, claselor, castelor, pozițiilor sociale, sărac sau bogat, plebeu sau nobil, proletar sau burghez. Și o știu bine istoricii culturii, cei cărora li se zice culți. Bănuiesc că cea mai mare parte din această prefață - metafață -, pe care unii ar putea-o numi autocritică, mi-o va fi sugerat, cristalizându-se din ceața sa, acel don - merită din plin apelativul don - Antolín Sánchez Paparrrigópulos, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
oară din apă Își dau seama că fără ea nu pot trăi. Nu contează. Să știi că nu glumesc. Cred exact ceea ce ți-am spus despre bleu și despre păr. Și tu ești un scump, zise Tamar timid. Ești foarte cult, poet și câte și mai câte. Un om bun. Problema e că ești copilăros. E pur și simplu de necrezut cât de copilăros poți fi. Uneori aș vrea să vin la tine dimineața să te bărbieresc cu mâna mea, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
invitație permanentă pentru zilele de duminică. De aici Încolo, Henry se bucură adesea de compania lui Jusserand pe drumul lung din Kensington În Hampstead și Înapoi, iar nivelul conversațiilor de la New Grove House crescu cu câteva grade pe scara referințelor culte, ajungând să fie puțin prea ridicat pentru membrii mai tineri ai familiei Du Maurier. Plimbările de duminica după-amiaza deveniră niște excursii mai calme, mature, la care participau de obicei Henry, Du Maurier, Jusserand și, cu două capete mai Înalt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a vrut să-mi mărturisească, cum scriseseră el și Borges „la patru mâini“ (unul, Borges - tema și celălalt, Bioy - variațiunile, acompaniamentul) o serie de narațiuni memorabile, aproape intraductibile. Dar mi se pare că-i văd aievea, În sufrageria din Pujato, culți și spirituali, veseli și fără griji, În Argentina Încă nemaculată de Perón, pe Bioy splendid ca jucătorii de tenis și pe Borges subtil ca zeii, chinuind fără milă Remingtonul. Beau ciocolată după ciocolată, poate chiar din cănuțe azurii precum cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
părerea unui nou-venit și ieșit din critica literară. Să revin la temă: cred că se subînțelege că sclavii (angajații) nu au voie nici măcar să se gîndească la lene (această minunată stare emoțională și fizică prin care este asigurată longevitatea oamenilor culți), reamintind finalul fericit al parabolei lui Creangă cu muieți ți-s posmegii: spînzurarea ca la carte și pe bună dreptate a leneșului care era un om sărac. Și, pentru a circumscrie mai bine fenomenul, adaug că lenea decentă, statul degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
boemă, de Utrillo, se citea, se comenta, se stingeau țigări În paragrafe fără filtru și observațiile sclipeau În traiectorii intersectîndu-se prin aer Într-o grilă de fluturi multicolori cu ac de cravată, cîteodată mă plictiseam de moarte, plecam acasă mai cult. Nu știu ce făceau ceilalți după ce se termina ședința de umblat pe litere pe la nouă și jumătate, cel mult zece seara, uneori ne-o termina portarul. Poate mergeau la o votcă, poate se mai plimbau printre proiectele și copacii degerați din Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
visez să zdrobesc mutra cuiva, Încercînd pînă atunci să sparg arcade prin croșee verbale. Lucrurile esențiale, arcadele nu au nevoie de arabescuri În patru volume. Exceptînd, desigur, o categorie privilegiată de public, iubitorii răpirilor din serai pe lînă, pe muzică cultă la țambal, majoritari, veseli, longevivi. Prefer totuși munca unui artizan, a unui ceasornicar elvețian, a unui spărgător de bănci, de loz În plic, celei prestate de directorul băncii ori de-un constructor de baraje. Fiindcă nu am forța unui romancier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În chip nebănuit. Mai ales că eram singuri În Întreaga vilă. Singuri pînă-n seara cînd am ascultat, la radio, un interviu cu redactorul-șef al publicației Getica. Ce spunea el, pe scurt: că sîntem poporul cel mai vechi, cel mai cult și cel mai civilizat din lume. Că, fiind atît de vîrstnici, sîntem leagănul Europei. Dovada: noi avem neolitic, iar francezii, germanii, englezii și mulți alții n-au. Că danezii se numesc danezi de la daci. Că dacii sînt geți. Că aristocrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În chip de inutili dar iritanți. Arșița-i pentru mine o premieră: n-am văzut În viața mea un Început atît de stupid și de peste zece minute, unde ți se impune să-ți dai musai seama că urmărești o dramă cultă. Pretenții spulberate de Însuși monologul introductiv, construit după principiul pieselor shakespeariene: camera stă nemișcată ca o victimă (cum o făcea pe la 1600), și un surogat de bufon amenințat de acnee senilă anunță intrarea-n scenă, descriind Într-un mod insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lat, și, În plus, nu se pune nici o problemă delicată, intelectuală, nici măcar pentru spectatorul obișnuit intrat la film din greșeală cu toate că el privește lumea, plantele, melcii, după cum se știe În mod convergent. Interesant este fenomenul că, În ciuda faptului că românul cult a văzut la video zeci de casete hard-porno, În grup, În noaptea iguanei, lunga noapte polară a iguanei ultimei jumătăți de secol, Direcția Difuzării filmelor continuă să bombardeze cu tenacitate piața ca mai tîrziu americanii Afganistanul, Iugoslavia, Irakul, cu bizarerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le lăsăm semne pe față, pe spate, pe suportul gîndirii, pe ochi. Și vorbea și de cultură, În adîncime, iată cine are grijă de cultură În România de azi, de ieri și de mîine, născocitorul de cult și invitații săi culți și ponosiți, dintre care unii ar trebui să se simtă mai bine post-mortem. Și nu se simt mai bine În poziția definitiv orizontală deoarece nouă ne lipsește ce-am zis că ne lipsește, cu organe accesorii cu tot. Adrian știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]