4,693 matches
-
că nu era o mamă bună ? a întrebat Alice. Acestea erau primele cuvinte pe care le rostise în ziua aia și Jina a văzut cum s-a încordat spatele lui Irene, iar Mary a întors ochii către apă. Alice fusese curajoasă să vină cu ele în excursie, dar nu dăduse dovadă de prea multă inteligență. Exista posibilitatea ca Irene s-o arunce peste bord. Ba mai rău, Alice trebuia să recunoască faptul că respectiva călătorie nu se desfășura în condiții tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-ar fi putut-o închipui John. O sălbăticie pentru care era imposibil să te pregătești. John s-a întors către pat. Foile de hârtie mototolite și împrăștiate pe el reprezentau douăsprezece feluri de a spune adio. Alice era mai curajoasă decât își dădea ea seama; deseori cuvintele sunt gesturi extrem de cutezătoare. Adevărul era că lui John nu-i făcea deloc plăcere să-și asume riscuri, să distrugă ceea ce construise. El lucra în asigurări pentru un singur motiv; știa cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se întorsese transformat. Iar, în clipa asta, ea nu putea să facă nimic. Jina și-a masat pieptul - sub stern, avea un nod dureros. Pe ziua respectivă, respirase superficial de prea multe ori. Apoi s-a uitat la creatura murdară, curajoasă și plină de însuflețire, ca semăna cu taică-su din toate punctele de vedere, cu excepția unuia singur. Se părea că Danny avea totuși să supraviețuiască. Îți dai seama că în pădure sunt animale, i-a spus ea. Puștiul a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alice începuse deja să plângă și, mai mult decât orice pe lume, Danny își dorea ca femeia să înceteze cu lacrimile. Pe mama lui n-o văzuse niciodată plângând. Poate că în ea era terminată, dar, în fața copilului, făcea pe curajoasa. De ce Alice nu putea să pretindă că, după o anumită vârstă, nimeni nu te mai poate face să suferi ? Lui Danny nu-i pasă dacă totul nu era decât o iluzie: el voia să creadă că, în viața oamenilor, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
putea s-o ia razna sau putea să devină o persoană pe care soțul ei s-o vrea înapoi. Alice știa cum să construiască personaje; poate că ea însăși putea să devină unul. Genul de personaje despre care scrisese: caractere curajoase, caractere care luptau pentru cineva sau pentru altceva. Eroii de care fusese mândră. Alice a desfăcut fermoarul cortului. Afară nu era nimeni; focul se stinsese. Doar jăratecul mai sclipea în vatră, deși aerul era plin de fum. Vântul își schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și știi din ce în ce mai puține. Mâna îi tremura așa de tare încât nici n-a izbutit s-o atingă pe Jina, n-a putut să-i ridice bărbia ca să vadă dacă într-adevăr ea era. Tot Jina a fost cea mai curajoasă: și-a dat părul pe spate, c-o mișcare bruscă, și l-a privit direct în ochi. Zach a simțit că nu mai are aer, ca un pește afară din apă, și-a căzut pe spate. Deși Pearl îl anunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ochii lui jucăuși se umpleau cât ai clipi de o mulțime de lacrimi. Pe semne că-l durea fiindcă el iubea animalele și n-ar fi putut să facă una ca asta... da’ badea Vasile râdea de se prăpădea. Era curajos ca și tine copile și privirile voastre parcă-s la fel, mi-a spus ea și dintr-o dată nu mai puteam fi atent la ce povestea, căci glasul lui badea Vasile îmi răsuna iar în urechi. Intuiam cu ușurință că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să râdem. E un tip foarte de treabă. Să nu vă faceți griji! Nu vă face de râs...e un coleg deosebit. Dacă lumea ar fi făcută din oameni ca el, viața ar fi mult mai ușoară. E un băiat curajos... S-a bătut cu țiganii ca să ne apere pe noi... Mama mă privea și nu știa ce să creadă. Uneori era nevoie să trecem prin lucruri neplăcute pentru a afla amănunte despre cei pe care credeam că îi știm foarte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
figurile tuturor clienților. Lumina Îmi bate În ochi și noaptea toți clienții-s negri ca ciorile. Dar fotografiile domnului Nemuro au fost grozave, i-am spus mîngîindu-i ușor piciorul cu degetele. Văzînd că nu opune nici o rezistență, i-am cuprins, curajos, toată coapsa albă cu palmele și l-am privit peste umăr pe Tashiro care Încerca, zăpăcit, să privească În altă parte. Își Încleșta buzele pe paharul care tocmai Îi fusese adus, de parcă voia să muște sticla. Dacă l-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mă gândesc la intelectualii ăștia cu mutre sobre care spun că ei au făcut „rezistența prin cultură”. Ce rezistență, domnule, să strecori câte o șopârlă care scapă de cenzură și după aia să-ți freci mâinile satisfăcut de cât de curajos ai fost? Regimul știa de toate astea și le dădea voie cu îngăduință controlată. Intelectualii sunt animale ieftine; repede îi poți cumpăra cu o iluzie măruntă, dacă ea le masează eul. Nu era aia rezistență prin cultură cum nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prost”, să fiu dat la o parte. De la cine să fi sperat că-i vine vreun ajutor dacă protesta? De la Thatcher și Mitteran? Dacă spune cineva că tata a fost laș, îi dau una peste moacă! Prin ce era mai curajos un individ occidental care, în aceeași perioadă, își bea berea în fotoliu și nu se ducea la vot că era un meci bun la televizor? Prin ce? Deoarece credea că lumea e rezultatul încrucișării dintre un hamburger și o Coca-Cola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Întâi că, spunându-le, intrai în centrul atenției unui grup de prieteni, și toți ne dorim lucrul ăsta, măcar din când în când. Apoi că, dacă bancul era politic, strecurai o șopârlă, te simțeai, pentru o fracțiune de secundă mai curajos, îți băteai joc, fie și simbolic, de cel care te umilea în fiecare zi. Și în al treilea rând, râdeai, dragă Mihaela, dar râdeai în grup, cu prietenii tăi, trăiai o clipă de bucurie împărtășită. Ce-i imoral în asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încoace”. În fine, al treilea actor e poporul ăsta blând care a stat la televizor și n-a ieșit din casă. Unora le e jenă să-și aducă aminte că stăteau sub pături; nu concordă cu imaginea lor de oameni curajoși pe care o au despre ei înșiși; alții ar recunoaște și ar vorbi, dar știu că li s-ar da repede peste nas: „Ce vorbești, domnule, păi unde ai fost dumneata atunci? La televizor, he, he, păi ce știi dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
politică, de etică, de filosofie, de istorie! Oamenii se simt mai anestezic dacă studiile de acest tip se învârt în jurul folosirii puței în diverse ipostaze. Dacă asta era varianta pe care aș fi găsit-o în locul feminismului teoretic exploziv, creativ, curajos de atunci, din 1991, nu m-ar fi atras cu nimic. Nu fiindcă cred că Sexualities nu este un subiect important, ci fiindcă cred că orice monoexplicație e ridicolă. Și că mai este și o fantastică diversiune. De la studii feministe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Perussi. El își aștepta acum soția în pământ, trebuie să fi fost un bărbat frumos, îmi spuneam, judecând după distincția figurii lui Keti, care nu se poate să nu fi avut ceva și din meridionalitatea trăsăturilor tatălui. Omul acela tânăr, curajos și întreprinzător, venise aici să-și joace destinul la zaruri: la început a câștigat, apoi zarurile i-au fost împotrivă, a pierdut și a atras în destin pe toți; a murit probabil senin, cu demnitatea dinaintea decimării suferite, tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nefolositoare, își reluau apoi vorbăria, mereu aceeași, singura ce dădea sens existenței lor, mai mult chiar decât în tinerețe, bârfeau, „comentau”, acum fără teamă, erau prea bătrâne ca puterea să le mai ia în seamă, din care cauză se credeau curajoase, încântate de prezența lor în timpul social al acelor zile. Venea uneori și domnul Pavel, mai mult ca să-și ucidă plictiseala; luat cu vorba, încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deveni, în mod inevitabil, o catastrofă nucleară. Pe acest fond, a devenit posibilă prima Conferință C.S.C.E., pe plan european (Actul final la 1 august 1975), constituind, de fapt, momentul de vârf al destinderii, contribuția României fiind una dintre cele mai curajoase și mai semnificative. * * * După o perioadă de acumulări cantitative și calitative pe plan internațional, după cel de-al Doilea Război Mondial, anul 1968 a debutat cu un val de încercări de înfăptuire a unor reforme în cadrul sistemului socialist, în special
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de asigurare a păcii și stabilității în zona Asia-Pacific. În acea perioadă, s-a conturat și rolul României de intermediar al primelor contacte oficiale chino-americane. Lucrând la Ambasada română de la Haga, am constatat aprecierile deosebite ale lumii occidentale față de gestul curajos al țării noastre de stabilire a relațiilor diplomatice cu Republica Federală a Germaniei, în pofida opoziției Moscovei și a celorlalte state surori. Acest act de politică externă a României a declanșat o reacție în lanț, care a dus la recunoașterea Germaniei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în trombă pe biciclete, aruncând petice mototolite de hârtie albă. E nespus de sumbru și de dezolant, dar lui Helen îi place la nebunie. Deși n-o înțeleg, îmi este ca o soră geamănă, partea mea întunecată. E o versiune curajoasă și dezinhibată a mea. Și, deși se distrează întotdeauna pe seama mea (nu e ceva personal, așa face cu toată lumea), îmi este atât de devotată încât se și poate bate pentru mine. De fapt, toate surorile mele sunt la fel de devotate - în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doua oară când a scos inelul, i-am spus: —Te rog, încetează. Nu mă pot abține. De ce vrei să mă iei de soție? A oftat. Aș putea să-ți înșir motivele, dar n-o să exprime niciodată îndeajuns: miroși frumos, ești curajoasă, îți place Dogly, ești amuzantă, ești deșteaptă, ești foarte, foarte drăguță, îmi place cum spui „Curly-wurly“1, îmi place cum îți merge mintea, cum vorbești despre expedierea unui cadou mamei mele de ziua ei la Boston și deodată spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu plata. —Asta-i tot? — Asta-i tot. — Dar credeam că... — Factura este în dulap cu restul corespondenței. Îmi pare rău, știu că nu vrei să deschizi nici unul din plicuri, dar găsește-l pe acela. Nu pierde apartamentul nostru. Fii curajoasă, iubito! Capitolul 24tc " Capitolul 24" —Anna, unde ești? Era Rachel. —La lucru. —E opt și zece într-o seară de vineri! E prima săptămână de când te-ai întors, ar trebui s-o iei mai încet. Știu, dar am foarte multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai jos să văd dacă mai era ceva, dar nu apărea nimic. La naiba. Îmi plăcuse la nebunie. Oricât ar fi susținut că fiecare cuvânt era purul adevăr, știam că exagera din plin. Dar era atât de amuzantă și de curajoasă și de plină de viață încât mă molipsisem și eu. Capitolul 9tc " Capitolul 9" M-am uitat iar la ceas. Trecuseră doar patru minute de când mă uitasem ultima dată. Cum era posibil? Aveam senzația că au trecut cel puțin cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebui să „fugă“ din țară. Apoi s-a calmat și a zis, ei, f... (și nu a zis „f-“, ci a spus-o de-a dreptul), o să facă ce are de făcut. Taică-su a încurajat-o că e foarte curajoasă și că e mândru de ea. Eu am zis că cred c-ar trebui ținută sub lacăt la nebuni, că nu-i de glumă cu răstignirea, că până și Mântuitorul S-a îngrozit de ea, și am sunat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
A mea sau a lui Wendell? —...A ta. — Dar vreți să mă concediați. Așa că dați-i drumul. Nu putem să te concediem. Sunt înnebuniți după tine. Șeful cel mare, Leonard Daly, a zis că ești, citez, „o copilă grozavă, foarte curajoasă“ și că ai un talent înnăscut pentru o campanie a zvonurilor. A zis că ai credibilitate. —Ghinion. —De ce? Îți dai demisia?! M-am gândit puțin. Nu, dacă nu vreți s-o fac. Vreți? Haide, spune-o. Nu. —Nu ce? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru că primul an este pentru orice fiu al lui Adam acela al bolilor ucigașe, acela în care mulți bărbați dispar fără să lase urmă de ce ar fi putut să fie sau să facă. Oare câți regi însemnați, poeți inspirați, călători curajoși nu și-au putut în veci împlini destinul căruia îi păreau meniți, neputând trece cu bine de această primă și grea traversare, atât de simplă, atât de ucigașă! Câte mame cutează să se atașeze de copilul lor când se tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]