2,824 matches
-
alunga spaima, spunându-și că poate nu învârtise ea bine ceașca. Zâmbește firav amintindu-și că în urmă cu numai patru-cinci zile văzuse două sicrie. Simțise chiar și un iz ușor de iute-crud, specific lemnului proaspăt tăiat. Semn rău, se cutremurase ea atunci cu gândul la cine știe ce nenorocire. Dar uite că acum e aici, acasă. Și apoi cum să nu persiste mirosul în nările ei, după ce aproape o zi întreagă supraveghease lucrările la gater pentru expedierea unui transport de cherestea? Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Karel oamenii cad ca popicele. Motocicletele se răstoarnă. Din Opel-ul de transmisiuni distrus, zboară bucăți de tablă ascuțite, la fel de periculoase ca niște proiectile. Camioanele sar în aer unul după altul, aruncând fragmente însângerate de trupuri umane. Răcnete, țipete și vaiete cutremură văzduhul. Cei care cu puțin timp în urmă nu avuseseră drept unică grijă decât un șofer slab de înger, acum sunt copleșiți de focul ucigaș care coboară peste ei parcă direct din cer. Unii dintre soldații adăpostiți în spatele camioanelor, încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nimerește pe trăgător în burtă. A doua în gură, împroșcându-i partea din spate a capului pe un tablou al Führer-ului. Din cadrul ușii, locotenentul aruncă o privire indiferentă peste cadavru. Un tip din SS, Scharführer după cum arată gradele. Clădirea se cutremură din temelii, exploziile și zgomotele gloanțelor care ricoșează pe pereții din beton au o rezonanță năucitoare. La parter, Mâțu aleargă printre flăcările nestăvilite care luminează locul luptelor ca în miezul zilei. Din capătul coridorului, din spatele unei uși, este întâmpinat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brațe trupul neînsuflețit al Smarandei și ies cu toții pe coridor. În jurul lor se dezlănțuie iadul. Obuzele percutează violent pereții, transformându-i în moloz. Țăndări, drugi metalici, cărămizi, schije zboară nebune. Urletele celor uciși sunt acoperite de zgomotul exploziilor. Clădirea se cutremură din temelii. Etajul este lovit în plin. Drept în fața lui, irupe un deget de foc. Vede cum Karel Hrozny și partizana dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În această Grădină și surîdea acelor amintiri fără mărturisiri către soție, Întrerupt Își ridică privirea spre noi și, adresîndu-se Anei și fiicei sale, rosti Înviorat: - Nu-i așa că-i măreț? - În adevăr, răspunse Ana, spre Încîntarea nereținută a domnului Pavel, cutremurat de un nostalgic patriotism local. Doamna Pavel, zîmbind, mai mult pentru a-și marca participarea, fiind atentă În realitate la mesele vecine, sperînd să Întîlnească vreo cunoștință oarecare, să fie văzută cum „petrece ea serile”, desigur „deseori” se gîndi aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
său, nu știm prea multe. În vreme ce Nae Ionescu era în arest, Sebastian lucra probabil la romanul său. Un jurnal al tînărului scriitor, dacă a existat, azi nu mai există. (E mai mult decît interesant că Jurnalul său, cel care a cutremurat, pe bună dreptate, la apariție intelighenția românească, și continuă s-o cutremure, dar pe care va trebui să îl recitim altfel, începe în 12 februarie 1935: un moment cînd, după calculele mele - calcule făcute conform a tot ceea ce știu pînă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
lucra probabil la romanul său. Un jurnal al tînărului scriitor, dacă a existat, azi nu mai există. (E mai mult decît interesant că Jurnalul său, cel care a cutremurat, pe bună dreptate, la apariție intelighenția românească, și continuă s-o cutremure, dar pe care va trebui să îl recitim altfel, începe în 12 februarie 1935: un moment cînd, după calculele mele - calcule făcute conform a tot ceea ce știu pînă acuma - Sebastian se schimbase la față, începuse să renunțe la ideologia de
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
artistic de C. Hogaș, care îmbină imaginile vizuale cu cele auditive, într-o aglomerare de verbe ce dau impresia de dinamism și spargere a echilibrului naturii: "Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pământul înfricoșat se cutremura nemernic, până în cele mai din adânc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric, ca niște imense boambe de flăcări, și spulberau, ca și cum ai sufla întrun strop de țărână, frunțile de stânci îndrăznețe ale celor mai
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
ele niște caricaturi puse la vânzare și apoi zice că nu ne-a făcut nimic. - Da! nimic nu ne-a făcut: a luat numai numele Domnului în deșert. Iar astăzi oștenii români se aruncă cu bărbăție în luptă.; pământul se cutremură sub picioarele lor; cad și iarăși cad, și totuși merg înainte; lumea întreagă stă uimită; un fior de jalnică și totuși senină mândrie înalță sufletele tuturor romînilor: în clipa aceasta vine un om și își bate joc de acei oșteni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zguduire: ai murit, te mănâncă viermii... sau: sufletul nu se duce nici în rai, nici in iad, fiindcă nu s-a întors nimeni de-acolo să ne spună cum e. Să zicem că două mii de ani credința Nazarineanului ne-a cutremurat conștiințele, și încă ni le mai cutremură (pe a mamei mele într-un fel adânc, o să mă opresc curând asupra acestui lucru), dar ce îl determină pe Platon să creadă că moartea nu e sfârșitul a tot? Hadesul și Câmpiile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sufletul nu se duce nici în rai, nici in iad, fiindcă nu s-a întors nimeni de-acolo să ne spună cum e. Să zicem că două mii de ani credința Nazarineanului ne-a cutremurat conștiințele, și încă ni le mai cutremură (pe a mamei mele într-un fel adânc, o să mă opresc curând asupra acestui lucru), dar ce îl determină pe Platon să creadă că moartea nu e sfârșitul a tot? Hadesul și Câmpiile Elizee erau niște simple mituri și apoi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu o umilă ardoare pe chipul altfel dus de pe această lume pentru copilul pe care îl ținea în brațe... Când m-am uitat la copil, senzația de realitate, atât de puternică în noi chiar când privim un mort și ne cutremurăm, dar nu ne pierdem firea gândind că acel mort e un om și deci și noi o să zăcem astfel într-o zi fără viață, această divină senzație că sîntem vii și că restul nu se privește s-a turburat în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cât e de desagreabil? Da, știu, ești un mare savant, dar ești savant prin acumulare a ceea ce au gândit sau trăit alții... tu, de la tine, ce aduci? Ce-ai trăit? ce experiență capitală te-a sguduit care m-ar putea cutremura și pe mine?)... Afară descopeream că totul era orbitoare lumină, chiar dacă cerul era plumburiu și pe jos înaintam prin lapoviță. Iar când fulgii de zăpadă spulberați de vânt mă prindeau în hora lor și mi se topeau pe obraz îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în care parcă lumea nu se reflecta, asemeni unei fintîni în care nu se zărea cerul răsturnat, ochi care erau și ai mei, ai fi zis dușmănoși dacă larg deschiși n-ar fi sugerat inocența... Și deodată toate acestea mă cutremurau... Acum ea e în pământ, gândeam, și cerul melancoliei mele se sfâșia și izbucneam în hohote șoptindu-i numele, chemînd-o, întrebînd-o unde e ea acum... Și atunci vedeam parcă aievea rana urâtă a mormântului săpat care o aștepta când cortegiul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
afla în preajma sursei semnalului ei atunci când grenada explodă în urma ei. Unda de șoc fu gata să o doboare. O a doua deflagrație, încă și mai puternică, se produse în adâncurile stației. O sirenă porni să geamă și ansamblul instalațiilor se cutremură. Ripley trecu de o altă cotitură, pregătită să suporte un șoc, fiindcă telemetrul localizatorului ajunsese la zero. Brățara emițătoare a lui Newt era pe jos, spartă. Ochiul său verde lucea în continuare. Ripley se rezemă de un perete. Se sfârșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sunt izolat de exterior?..." Datorită acestui sentiment brusc de nesiguranță, era în mod sigur timpul pentru un test. "Alter! - Era chemarea mentală directă - ai cumva vreo idee despre ce s-a întâmplat cu mine? A mai avut loc - el ezită cutremurat de o asemenea eventualitate - vreun deces în grupul vostru?" Urmă o pauză. O senzație de gol... acolo. Și, apoi, brusc, contactul, aproape ca și cum s-ar fi deschis o ușă. În ultimele secunde, veni gândul lui Gosseyn Doi, abia ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ales față de năzuința acestui popor pentru independență. Iată cum este redactat paragraful de deschidere al operei istorice scrisă de viitorul om politic român: În primele secole după I. H. un stat puternic și măreț, un stat care deși barbar, a cutremurat Roma cea civilizată, un stat independent a existat acolo unde astăzi sunt situate Transilvania, Valahia, Banatul Timișoarei și Moldova. Acest stat este Dacia: el se întindea de la Tisa și Carpați până la Dunăre, la Nistru, și la Marea Neagră (Kogălniceanu, 1837, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de 2.000 de elevi. Mai descumpănitor, s-a calculat că în 1853, școlile private în București erau de cinci ori mai numeroase decât stabilimentele educaționale de stat (24 de școli primare comparativ cu 134 particulare, cifre care l-au cutremurat pe N. Iorga, 1971, p. 145). În privința stării educației sătești, lucrurile erau chiar și mai sumbre în Muntenia. Sistemul de învățământ rural a rămas închis până în 1857, an în care s-au luat măsuri pentru deschiderea a 2.000 de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Sinteza etnogenetică duală stabilită de Xenopol, în care românitatea își are obârșia prin asimilarea dacică în fondul dominant al latinității romane, este îmbogățită de N. Iorga prin adauăgarea elementului slav. Departe de idealul purității, a cărui nerespectare l-ar fi cutremurat pe Petru Maior, Iorga postulează teoria sintezei triale a etnogenezei românești. Plecând de la premisa că în perioada migrațiilor "rasele se amestecară: cutare aveà un tată barbar și o mamă romană sa din potrivă", marele istoric ajunge la concluzia că "Slavii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a ușii, cineva se străduiește din răsputeri să tragă clopoțelul și să sune; dar, cu siguranță, clopoțelul era defect: doar tremura puțin, fără să scoată nici un sunet. Prințul trase zăvorul, deschise ușa și se dădu câțiva pași înapoi, chiar se cutremură din tot trupul: în fața lui stătea Nastasia Filippovna. O recunoscu imediat, după portret. Când îl văzu, ochii ei fulgerară într-o explozie de furie: păși repede în antreu, împingându-l la o parte cu umărul și spuse mânioasă, descotorosindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu pot tăia foile cu el? — Păi e... nou-nouț. — Și ce dacă-i nou? Crezi că nu-mi pot cumpăra acum un cuțit nou? strigă, în sfârșit, Rogojin, cu un fel de frenezie, enervându-se la fiecare cuvânt. Prințul se cutremură și-l privi fix. — Oho, halal de noi! râse el deodată, dezmeticindu-se de tot. Iartă-mă, frate, când capul mi-e atât de greu ca acum, și boala asta... devin distrat de tot, de tot și foarte caraghios. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu putință, iar în al doilea rând... în al doilea rând... Se încurcă. Nu cumva ai vrut să-mi ceri niște bani cu împrumut? îi sugeră prințul cu foarte multă seriozitate și simplitate, chiar parcă întrucâtva sfios. Keller chiar se cutremură; repede, cu aceeași uimire, îl privi pe prinț în ochi și bătu tare cu pumnul în masă. — Uite, tocmai cu asta îl faceți pe om să-și piardă capul cu desăvârșire! Iertați-mă, prințe: aveți atâta naivitate, atâta nevinovăție, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se adresează, încercă, poate, să înțeleagă, și nu reuși întru totul; nu răspunse, dar, văzând că ea și ceilalți râd, căscă gura deodată, începând să râdă și el. Râsetele dimprejur luară amploare; ofițerul, probabil un mare amator de glume, se cutremura pur și simplu de râs. Subit, Aglaia șopti mânioasă ca pentru sine: — Idiotul! — Dumnezeule! Chiar o ia razna fata... chiar se țicnește de tot? se întrebă încet Lizaveta Prokofievna, scrâșnind din dinți. — E o glumă! E aceeași glumă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-a șoptit; de altminteri, nici eu nu cred... Îmi pare grozav de rău că am fost nevoit să divulg acest lucru, te încredințez că nici eu nu cred... e o prostie... Ptiu, ce prostie am făcut! — Vedeți, prințe, se cutremură cu totul Lebedev, ce-ați spus acum e important, e foarte important, adică nu în ce-l privește pe domnul Ferdâșcenko, ci în privința felului cum a ajuns la dumneavoastră această informație. (Spunând toate acestea, Lebedev alerga după prinț înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneata, stimate domn, ar trebui să iei aminte că, totuși, te afli într-o casă străină și... profiți de ospitalitate, așa că nu făcea să-l iriți pe un bătrân care, pesemne, și-a pierdut mințile... Și Ippolit păru să se cutremure, dar se stăpâni într-o clipă. — Nu sunt de acord că tatăl dumitale și-a pierdut mințile, îi răspunse el calm. Dimpotrivă, mi se pare că i-a mai venit mintea la cap în ultimele zile, zău așa. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]