16,541 matches
-
desigur, pentru că „întotdeauna femeile sunt cele nefericite” spune un vechi proverb și poate că așa și este. Această femeie - un copil, așa ar fi fost considerată aiurea, dar nu și pe acest pământ de creștere și precocitate tropicale - și-a dăruit inima cuiva care n-a știut niciodată acest lucru. À propos, e o poveste foarte banală, dar o poveste care i s-ar fi părut dezgustătoare trufașului judecător, tatăl ei, dacă ar fi știut-o. Odalie era frumoasă. Dar mai
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
Domnișoara Pia avea șaptezeci și șase de ani. Era o bătrână scundă, distinsă, foarte vioaie și cu o memorie de invidiat, pe care de altfel și-o va menține până târziu, la peste nouăzeci. Locuia singură în casa cu grădină dăruită de Alice Rosetti, în partea de sus a satului, trăind numai pentru trecut, printre glorioase relicve de interior: mobilier, covoare, fotografii, câteva sute de cărți și mai multe mii de scrisori. Pe masă, într-o cutie de lemn îngustă și
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
părinții orbi. „Tânărul își trecu mâna peste ochii tatălui, care își recăpătă atunci vederea, apoi peste ochii mamei, care pe dată se umplură de lumină. Aduse apă în grădină și grădina înflori din nou.” În Pasărea fermecată, o peri îi dăruiește prințului basmaua cu care atinge fața tatălui și a mamei, întinerindu-i „ca la paisprezece ani”. Nu în ultimul rând, nu e basm în care să nu apară numerele magice - trei feciori, trei surori, trei întrebări sau probe, șapte cazane
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
un muncitor de pe șantierul unei mici hidrocentrale de pe Valea Bistriței, stăteam alături de una dintre cele mai mari artiste ale vremii de atunci și, timpul a dovedit, ale vremurilor care-au urmat. Publicul românesc o adora pe artista care le-a dăruit creații muzicale unice și interpretări nemuritoare ale cântecului popular, de neegalat În muzica românească. — Am fost la Slănic după niște plăci de gresie. Vreau să pun o cruce la mormântul părinților mei. Gresia este mai frumoasă decât marmura și granitul
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
gresie. Vreau să pun o cruce la mormântul părinților mei. Gresia este mai frumoasă decât marmura și granitul, a vorbit ca pentru sine. E o piatră moale și când o mângâi Îți rămâne În palmă un praf fin. Crucea Îți dăruiește ceva să iei cu tine, a adăugat cu evlavie. Îmi vorbea cu simplitate și naturalețe ca unui cunoscut vechi. Eram vrăjit de sensibilitatea care răzbătea dincolo de fiecare cuvânt, dar și de glumele prin care Maria Tănase crea o atmosferă destinsă
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
cu bândețe profesorul, care avea În acea perioadă aproape cincizeci de ani. Viața are urcușuri și coborâșuri, dar munca voastră va dăinui peste veacuri. — Nu vă uitați la zeghea pe care o port. Sunt și voi rămâne medic. Mi-am dăruit viața În slujba oamenilor. Așa a și fost. Deși doctorul Juvara a fost condamnat la cincisprezece ani de Închisoare, pe motiv că În casa lor s-au găsit niște „cocoșei” de aur, a fost eliberat când o „personalitate” a regimului
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Liiceanu, prin confesiunea despre nopțile fără somn, când a citit pe nerăsuflate Cele șapte vieți ale lui Felix K., se poate anticipa deja un orizont de așteptare benefic, meritat cu prisosință de Jan Koneffke. Literatura noastra s-a obișnuit să dăruiască scriitori altor culturi, datorită istoriei ce a dus la exil și înstrăinări - să ne gândim la Eugen Ionescu, Emil Cioran sau Vintilă Horia. O situație specială are literatura germană, ce a primit o infuzie puternică în ultimele decenii prin scriitorii
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
frunte, rănile, cicatricile pe care ni le lasă existența, pentru vina de a o iubi prea tare, pentru că prea mult dorim ca ea să fie fidelă promisiunilor pe care ni le făcuse în copilărie, atunci când lăsa impresia că ne va dărui întreaga lume. Flămând nu este un cinic, dar el e cineva prea lucid, deci ne scutește de baliverne. Dacă el spune că păstrează „bănuțul speranței/într-un colț de batistă”, adică un nod făcut mai cu seamă ca să nu uite
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
să aducă roade, cu purtarea de grijă a Preafericirii Voastre, contribuind, în același timp, la consolidarea unui climat de solidaritate și de încredere fără de care o societate nu poate progresa", a adăugat Băsescu. "Fie ca acest moment aniversar să Vă dăruiască, Preafericirea Voastră, bucurie și împliniri! Întru mulți și fericiți ani!", a conchis președintele Băsescu în mesajul transmis Patriarhului Daniel.
Traian Băsescu, mesaj pentru patriarhul Daniel, la șase ani de la întronizare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35091_a_36416]
-
în administrație sau în servicii, localnicii aveau - deci - și încă mai păstrează și o legătură directă cu munca pămîntului, mai ales în grădinile proprii, suprafețele mai mari fiind și acolo „cooperativizate” sub regimul comunist. Mai mult, zona e foarte frumoasă, dăruită de Cel de Sus: podișul se stinge între colinele care converg către Bran sau către Făgăraș, încît Tohanul e protejat dinspre Nord de pante împădurite, iar spre Sud terenul vălurește ușor la distanță mică, lasînd larg deschis, în fundal, de la
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
pe albumele mamei sau pe cărțile, majoritatea în franceză, din biblioteca strămătușii mele despre care am tot povestit. Bibliotecă la care s-au adăugat cărțile pe care mi le-am cumpărat eu însumi în Franța sau care mi-au fost dăruite, nu puține, de Virgil Ierunca. Franța a jucat un rol în biografia mea și dincolo de cărți. Când tata a anunțat-o pe mama că va merge la părinții ei ca să-i ceară mâna (oare câți mai știu astăzi ce înseamnă
Regăsit în traducere by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3571_a_4896]
-
și totuși despărțiți de tirania vremii, de peste douăzeci de ani încoace. Ne-am întâlnit prima dată - veneați cu o recomandare a prietenului Papadima sau Chițimia, nu mai știu care - în 1968; mi-ați făcut cinstea și plăcerea de a-mi dărui câteva pagini în voluminoasa Istoriografie literară românească 6, în 1973 - și de atunci legătura noastră a continuat, prin scrisori sau prin viu grai la Paris, până la ultima ei manifestare în volumul omagial al Revistei de Istorie și Teorie Literară. Am
Câteva însemnări despre Emil Turdeanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5540_a_6865]
-
la ei, dacă așa vor. Dar trebuie să găsim un loc și pentru tricolor pentru că acesta va fi semnul că ne respectăm unul pe celălalt”, a spus șeful statului, citat de Agerpres. Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, Ioan Selejan, i-a dăruit lui Traian Băsescu un drapel al României. Președintele Traian Băsescu va sărbători Sfânta Maria la Izvorul Mureșului. El va participa alături de soția sa Maria la slujba prilejuită de Hramul Mănăstirii ”Adormirea Maicii Domnului”, ce va fi oficiată de către Arhiepiscopul Covasnei
Băsescu: Oare lângă drapelul secuiesc, nu are loc și cel al României? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35852_a_37177]
-
Strada Joagărului), cățărat pe-un gard înalt de unde cade, spunîndu-le celorlalți că a privit în cer și toți își bat joc de el. Ca în mai toate textele acestui prozator, semnificatul iese din corsetul semnificantului. În Bila albastră istoricul se dăruiește cu voluptate cercetării trecutului, urmărind pas cu pas destinul (coridorul imaginar) - cum inspirat îl numește Wittstock însuși al familiei Hochmeister care a dat animatori culturali, tipografi și comercianți de vază, lăsîndu-ne să descifrăm pe acest coridor ravagiile istoriei „la grandeur
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
și Livia Cotorcea, au oferit cititorilor și o bună parte din publicistica lui Panait Istrati apărută în Franța și fosta U.R.S.S., în volumul Omul care nu aderă la nimic, din 1996. Cu un pilduitor devotament, Ion Ursulescu s-a dăruit unei munci cu adevărat sisifice de explorare a unei puzderii de ziare și reviste pentru a descoperi și, într-o mare măsură, de a copia cu mâna, în Biblioteca Academiei Române și în alte biblioteci, publicistica lui Panait Istrati, în integralitatea
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
Bălcești-Topolog) etc. O mare parte din studiile, articolele și comunicările sale le-a reunit, cu puțin timp în urmă, în volumul De la iluminism la pașoptism, apărut la Editura Argonaut din Cluj-Napoca. Transilvănean, în cuget și simțire, Mircea Popa și-a dăruit strădaniile sale perpetuării tot mai vii și mai profunde a imaginii înaintașilor care au luptat prin scris, prin cuvânt și prin faptă pentru drepturile istoricește legitime ale oropsitului neam românesc din această provincie aflată sub o crâncenă stăpânire străină. într-
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
se acordă de sus. Deși totul se petrecea în timpul unui regim politic lipsit de maniere, nu e mai puțin adevărat că libertatea de gândire nu prea e compatibilă cu plecăciunile și cu reverențele. Această libertate, nimeni nu ți-o va dărui în veci; n-o vei avea decât dacă ți-o iei cu de la tine putere, nesocotind propria- ți chibzuință și, cu atât mai mult, prejudecățile celor care, mai șireți fiind, nu tânjesc câtuși de puțin după libertate. Conformismul nu este
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
comun cu spiritul creștinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim. Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiați să își dăruiască ramuri de salcie în această zi.
Duminica Floriilor. Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37511_a_38836]
-
după învierea sa din morți, timp de 30 de ani, cât a mai trăit, Lazăr a mâncat doar fructe. Se mai spune că Maica Domnului nostru Iisus Hristos i-a lucrat cu mâinile ei un omofor și i l-a dăruit. De asemenea, se mai spune că, cele patru zile petrecute în mormânt l-au marcat pe Lazăr și, cât a trăit, el n-a mai zâmbit niciodată. Tradiții în sâmbăta Floriilor În multe localități, îndeosebi în Sudul țării, în ajunul
Sâmbăta lui Lazăr sau Sâmbăta morților, tradiții și obiceiuri by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37528_a_38853]
-
de înțelegere, fără o minimă tandrețe. La cazul Norei Iuga m-am referit deja mai sus. Depre Mariana Marin (față de care, dintre lunediști e, totuși, mai indulgent) scrie această frază inacceptabilă: „Din solidaritate și compasiune, era în stare să-și dăruiască nu numai sufletul, ci și trupul primului venit” (p. 45). De formulări nedemne nu scapă nici Rodica Palade (în chestiunea legăturii cu Virgil Mazilescu), nici Magdalena Ghica (ale cărei încurcături sentimentale de la începutul deceniului al nouălea sunt devoalate fără înconjur
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
conștiincios viitorul. Mâine Te aștept ca pe o amforă Plină cu apă când sunt însetată Mă gândesc la tine cu jind Și-ți zâmbesc în gând Te-ntorc pe toate părțile Cercetându-te Cu migăloasă tandrețe Sperând că îmi vei dărui Asta sau ailaltă... Mă joc cu tine râzând, În imaginația mea bucurându-mă De fiece secundă ce se strecoară tiptil Către tine Ca lâna-n andrelele bunicii Transformându-se miraculos Într-un fular Cu promisiuni infernale. Te simt îmbrațișându-mă virtual
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ioana German () [Corola-journal/-/93_a_119]
-
pleca și de la o schiță precum aceasta de mai jos: ESEUL INTERBELIC („BURGHEZ”): ESEUL POLITIC (Liberalism, Evoluția politică a lui André Gide etc.) ESEUL SOCIOLOGIC (Eseuri despre iudaism) ESEUL CRITIC (Elementele operei lui Proust, Neoclasicism? Neotradiționalism?) ESEUL POSTBELIC : ESEUL TEOLOGIC (Dăruind vei dobândi ) ESEUL „DISEMINAT” ȘI NOTAȚIA ESEISTIC| (Jurnalul fericirii 4, Eseu romanțat asupra neizbânzii ) ESEUL „ORAL” (Despre agonia Europei) ESEUL CRITIC (Umorul în teatrul lui Blaga, Guica sau imanența exasperată, Fantasticul lui Mircea Eliade etc.) ESEUL SUBVERSIV (Secretul „Scrisorii pierdute
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
sine despre istoria neamului, având un trecut spiritual și cultural incontestabil. După tradiție primul ctitor este considerat a fi Petru I Mușat (1375-1391), dar adevăratul ctitor al Mănăstirii Bistrița este voivodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432). Icoana Sfintei Ana, dăruită de Alexandru cel Bun, prezentă și acum în mănăstire, are o importanță deosebită din punct de vedere artistic, istoric și spiritual. Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpuș neanu și-au înscris numele în rândul ctitorilor prin daniile
Destine umbrite. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
să ridice mănăstirea maiestuos. Și-a dedicat întreaga viață acestui loc încărcat de istorie și evlavie ortodoxă. A făcut ca Mănăstirea Bistrița să-și păstreze comoara cea mai de preț a Ortodoxiei, credința statornică, tradiția patristică filocalică și rugăciunea neîntreruptă, dăruindu-ne prin hărnicie și jertfă, valori de patrimoniu, „oglinzi ale împărăției cerurilor”. Mănăstirea Bistrița, așa cum arată ea astăzi, o creație a starețului Arhimandrit Ciprian Zaharia. Lăcaș luminat, unde florile și verdele vieții mai păstrează amintirea înțeleptului stareț. În data de
Destine umbrite. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
Cântecele de la Sesenheim, poeme considerate azi emblematice pentru Sturm und Drang. O nouă iubire, pentru Lili Schönemann, fiica unui bogat bancher, l-a făcut chiar să se logodească în 1775 - legătură care părea să fie de durată (lănțișorul de aur dăruit de Lili l-a făcut să se întoarcă mai devreme dintr-o călătorie în Elveția); dar până la urmă, perspectiva vieții într-un mediu tern l-a făcut din nou să renunțe. În aceeași perioadă, acceptând invitația ducelui Karl August, care
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]