8,244 matches
-
altul mai prost decât tine: lasă-l pe el să recunoască. * Cine își recunoaște propriile limite este superior propriei condiții. * Decât deloc, mai bine... nimic. * E bine să mergi înainte, dar contează încotro te îndrepți. * Dacă vrei să atragi atenția, debitează cât mai multe prostii. * Ca să vezi mai bine, nu e îndeajuns să te uiți. * Semidocții sunt siamezi cu ignoranții. * Necunoscându-și limitele, complexații nu cunosc nici simțul măsurii. * Unora le lipsesc două simțuri: simțul măsurii și bunul simț. * Nu întotdeauna
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
împaci, trebuie mai întâi să te cerți. * Culmea umilinței: să ceri iertare pentru greșelile altora. * Unii trag la galere, alții îi îndeamnă. * Omul știe multe, dar cunoaște puține. * Prin telefon se fac cele mai... sincere declarații. * Pe micul ecran poți debita orice: nu se sparge. * Calcă pe urmele părinților: merge în șir indian. * Țărănimea este talpa cu care țara merge desculță. * Împărțirea în clase sociale este o instigare nemascată la ură. * Eu sunt eu în măsura în care alții mă recunosc. * Întotdeauna stăpânul are
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu și legiferată. * Nu litera legii, ci spiritul ei; uneori, însă, spiritul anulează litera. * Brațele se mai odihnesc, spiritul niciodată. * O vorbă subțire doare mai mult decât o grosolănie. * În interpretări proaste, comicul devine vulgar. * Și contextul influențează textul. * A debita glume proaste nu este egal cu a fi om de spirit. * Cele mai proaste sunt spiritele... de glumă. * Obrazul subțire cu spirit se ține. * O minte ageră nu e neapărat și profundă. * Glumeții sunt parteneri plăcuți, dar nu te baza
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ani, și apoi aduse la Filologie fără a mai fi dat, ca noi, ceilalți, examen de admitere. Aveam câțiva astfel de colegi, toți mai vârstnici decât noi, care se chinuiau să țină pasul cu ceilalți, în general nepreaizbutind. Cine știe ce prăpăstii debitaseră cele două nefericite, încât olimpianul Tudor Vianu, spre groaza Venerei Antonescu, să strige la ele ca scos din minți: „Afară, afară, să vă fie rușine, voi veți nenoroci școala românească!“ Consternați, nu știam ce să facem; profe sorul rămă sese
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
va mătura străzile Lisabonei și le va face lună, lună le va face, el, academicianul român ajuns în țări străine măturător, cum va scrie pe o pancartă pe care și-o va agăța de gât: „academician măturător“. Asemenea enormități le debita inflamat în fața unor înalți funcționari de partid, îngroziți de ce le auzeau urechile, faptul întâmplându-se în incinta Comitetului Central. Eu însumi am fost odată martor, de față mai fiind Jebeleanu, Horea și Adrian Păunescu, la o astfel de scenă. Am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
meu și marele clasic eu văzând, tipologic, un șir de clare asemănări. Velea a fost bine caracterizat de Eugen Simion drept „un comediograf al cuvântului“, domeniu în care pot spune că s-a exersat încă înainte de-a scrie literatură, debitând tot felul de istorii, inventate sau reale, despre copilăria argeșeană, compu nând calambururi, parodiind vorbirea unuia sau altuia, sau scor nindu-le amicilor ingenioase porecle pline de haz. Comedia cuvântului o juca asociind în cele mai neașteptate chipuri referința cultă cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de băieți „Nicolae Bălcescu“. Profesorul Ciuntu intrase în mitologia școlară brăileană și întruchipa reunirea spiritului cazon cu viclenia, a morozității cu un fel de-a fi hâtru, care mai degrabă înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care-i descumpănea întotdeauna pe interlocutori, aruncați în cea mai adâncă nedumerire în legătură cu ceea ce susținea profesorul Ciuntu: vorbea serios sau glumea? Generațiile de elevi brăileni și au transmis unele altora spusele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Nastase - Scatiu' nu era un Mercedes, BMW sau Rolls, echipate cu girofar, nici măcar o Dacie, ci un amărât de Trabant; C. Cererea demontează una din marile minciuni ale lui Adrian Nastase care, atunci când și-a prezentat guvernul în fața parlamentului, a debitat-o așa cum manipulează poporul român, batându-si joc de inteligență românilor. Acest Nastase a declarat atunci că "nu a făcut parte din nomenclatura". Or, cu activități la Academia partidului ("Ștefan Gheorghiu") și lector al CC al PCR mai poate exista îndoială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
mă întreabă cu gura plină, schimonosind cuvinte, bolul alimentar afectându-i pronunția unora dintre consoane. La Pif, lumea de acolo, de sus, se vede cu totul altfel. A venit dimineață la un curs, unde a bodogănit încontinuu, enervat de banalitățile debitate de prof, apoi s-a mutat în cârciumă. Aici, „La lemne“. O iarnă stearpă, v-am mai spus. Aici am stat și am așteptat minerii, când cu „Pacea de la Cozia“. Era atunci când se angajase Ruxandra la emisiunea aia concurs - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
râdeau, ci se scremeau să râdă. Unul în fața mea mai avea puțin și răsturna banca. Îi ardea câte o scatoalcă colegului și mai să se scape în pantaloni. Nu cred că mai poți să râzi la enormitățile pe care le debitau poeții în anii ’50. Mai sincer ar fi să te pufnească plânsul. Prostia de cele mai multe ori întristează. Râsul ălora era unul fals, forțat. Să nu cumva să creadă Nicky, cum îi zicea o tipă fleașcă de importanță de lângă mine, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
camarad de oaste și exemplar de ilustrație a dezastrului nostru nu numai militar, cu gura lui veștedă, ochiul tulbure și cu toată Înfăți șa rea lui aducând a pagubă; fruct putred al falsei noastre culturi cu cunoștinți memo rizate și debitate cu emfază; leneș, plin de el și nemulțumit de cum merg lucrurile, dar neajutându-ți cu nimic, inapt cum era la orice treabă și dosindu-se de la orice răs punderi; cărturar sterp și anapoda cu veritățile cele mai simple și mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poți plictisi la Kindi! și cu toate acestea tocmai această plictiseală m-a ajutat să formulez una din principalele caracteristici ale mediocrului în societate: mania detaliilor nesemnificative și neinteresante. Mediocrități - da, în ceea ce îl privește pe Emil (Rieman), care le debitează (cu toate că într-un chip aproape spiritual), și în ceea ce îl privește pe Kindi, care le acceptă cu încântare. Ca și ceilalți, de altfel. La Emil este poate singurul indiciu care dă în vileag sa basse extraction... (Exact ca și mâinile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ceea ce făcea șederea mai comodă, și vorbeam, vorbeam la nesfârșit: autobiografii, filme, story-uri de tot felul... Din motive de precauție, am ținut secret motivul arestării mele, în schimb eram foarte apreciat pentru tot felul de povești pe care le puteam debita la nesfârșit, cum ar fi mitologia Atrizilor sau aven turile celor trei muschetari. În felul acesta, timpul trecea destul de ușor, cu atât mai mult cu cât eram continuu susținut de conștiința rezistenței mele interioare. De câteva ori în viața mea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
despre vreme - toate rimate. Pe când eram copil, le luam în serios, iar mai târziu, ca adolescentă la oraș, în derâdere. La gimnaziu a trebuit să tocim pe de rost, luni în șir, baladele lui Goethe și Schiller. Pe care le debitam mecanic, prostește, cu mintea aiurea, mereu cu accentul pe ultima silabă. Ca și cum am fi avut în cap ritmul bătutului de covoare. „Copile, tu tremuri, ți-e frică... Ce ai?/ Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai?“ sau „Scăpatu-m-ai, Zeus
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
A stat un moment în transă apoi întreaga ființă i-a fost străbătută de gândul salvator rugăciunea! "Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Tale și ale tuturor sfinților, miluiește-mă pe mine, păcătoasa. Amin!" (Rugăciunea inimii) A debitat rugăciunea într-o vizibilă stare de încordare, apoi s-a oprit privind cu ochii speriați, căutând ceva salvator, un punct de sprijin. Nimic. Liniște mormântală. Instinctiv și-a îndreptat privirea spre geam. Beznă. Întuneric total. Nicio rază de lumină, nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiind gratuit, iar informațiile așteptate cu sufletul la gură -, oamenii se adunau aici, la răscruce de drumuri, să-l asculte pe acest mesager autorizat, precum odinioară, în antichitate, atenienii se îngrămădeau cu sutele să-l audă pe marele orator Demostene debitându-și furibundele filipice antimacedonene după ce se vindecase de bâlbâiala supărătoare, exersând în acompaniamentul vuietului valurilor marine cu pietricele în cavitatea bucală. Spectacolul era pitoresc, inedit și cu totul extraordinar. Se reedita, la altă scară, în alt timp astronomic și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Occidentul. Mă limitez la un exemplu: mă găseam într-un autobuz supraaglomerat, iar aparatul de radio al șoferului era calat pe frecvența unui post de radio FM idiot, dar complet idiot, la microfonul căruia sporovăia un soi de maimuță veselă; debita glume și invita la "concurs" ascultătorii într-o limbă română impregnată cu anglicisme prost formulate, scuipate rapid printre dinți. Tema unuia dintre concursuri era "Câștigă 200 de euro să-ți vizitezi soacra". Pentru a câstiga, cei care obțineau legătura telefonică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și care nu? Și ce ați practicat mai mult, antipatia, sila, resentimentul sau altceva? A.R. Am spus că mi-ar fi plăcut să fiu viespe? Domnule Paraschivescu, chiar trebuie să scoateți la iveală toate prostiile pe care le-am debitat în discuții sau interviuri? R.P. Să știți că Mihai Fotino voia să fie tren când era mic, am citit într-un interviu cu vreo zece ani în urmă... A.R. În tot cazul, parcă e mai dinamic și mai plăcut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
muncind și învățând, dând întreaga măsură a patosului și romantismului revoluționar ce-i caracterizează, pentru ridicarea României pe noi trepte de bunăstare, progres și civilizație.“ („Sărbătorirea tinereții revoluționare“, Teatrul, martie 1987) MILHOVAN Dean „Dar dovada cea mai elocventă a absurdităților debitate de exilul românesc o constituie felul cum ei descriu starea economică a României. S-a afirmat tot timpul, și continuă să se susțină cu încăpățânare, că situația economică a României este dezastruoasă. Dacă numai un procent la sută din susținerile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
luat din biblio tecă cîteva cărți de la Meridiane și am început să citesc despre pictură : pictura renașterii, Degas, pic tura bizantină etc. Documentarea și scrierea scrisorii-cronică-de expoziție au durat o săptă mînă. Am luat la rînd fiecare tablou și am debitat tot ce-mi trecea prin cap, convins fiind că spun lucruri esențiale. Eu, care nu vizitasem prea multe expoziții înainte... I-am trimis scri soarea și, pînă cînd am invitat-o la mine acasă, nu am mai luat legătura cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aproape peste o sută de bancuri la care au participat într-un final și cuplul fericit de pocăiți, neavând încotro, nu puteau să călătorească în picioare tot drumul pe culoarul trenului, pentru a nu auzi prostiile noastre, pe care le debitam una după alta, de parcă ar fi fost traversele de la linia ferată. O atmosferă destul de veselă cu tot felul de chiote și râsete la care a participat și controlorul, numindu-l într- un sfârșit „Compartimentul veseliei”. După ce am trecut de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ția contemporaneității pe Caragiale nu este nici direcția naturalistă, nici cea a povestirii fantastice sau a celei orientale, nici drama, ci comediile și momentele, devenite un depozit inepuizabil de citate reprezentative. Tocmai amfibologiile, expresiile absurdiste, sau într-un cuvânt „enormitățile” debitate de personajul caragialian au trecut bariera timpului, fiind vehiculate în registrul cult ca mărci de recunoaștere, ca mărci identitare. Cei care le vehiculează le acordă tocmai această supremă valoare de întrebuințare, ele fixează în ceea ce o situație are abnorm, absurd
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Două serii de clișee sunt puse în valoare, iar naratorul le subliniază prin accent ironic. Prima serie integrează sintagme precum „impresiile miri- fice”, „un potop de impresii și amintiri”, o colecție admi- rativ- exclamativă de locuri comune pe care le debitează conaționalii. Intemperanța este consubstanțială spiritului lumii caragialești și declamativul este acompaniat adesea de exclamativ : „Ah, mamițo ! Menuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc !”. Cea de-a doua serie este mai interesantă pentru că privește un anumit tip de literatură sentimentală a amintirilor privilegiind
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și armonicele sentimentaloide ale marșului Margareta fluierat mai puțin talentat de către Mișu. Oroa- rea și comicul se întâlnesc în acest hybris care este motorul spectacolului pe care farsa îl deghizează abil. Fluierarea unui marș face aluzie la ariile de operetă debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și militar al înfruntării. Sadismul farsei este deliberat, cruzimea constituie sarea și piperul ei, iar consecințele nu sunt asumate decât prin insistența prefăcută a celui care relatează tărășenia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
oarecare, putând funcționa ca declanșator al unei serii total distincte” . Ne vom întoarce la acest punct de inflexiune al dispozitivului hermeneutic. În ce constă discuția dintre cei doi „amici” sau, mai precis, există vreun sens al enormităților pe care le debitează Nae ? Întâlnirea dintre cei doi are loc după miezul nopții într-un București supus unei călduri toride. Căldura mare generează la Caragiale un efect de reducere la absurd a reacțiilor și a discursului. Pe acest fond de exasperare termică, regimul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]