9,167 matches
-
lume care, dincolo de culorile ei țipătoare, continuă să ascundă un mister. „Writers in Hollywood” debutează exact pe această notă apologetic-acuzatoare, care constituie esența atitudinii lui Chandler față de orașul care l-a scos din sărăcie, dar nu și din subsolurile severelor depresii. Pradă ușoară pentru orice polemist, orașul ascunde enigme greu descifrabile de către cei care au trecut pe acolo doar pentru a-și umple buzunarele. Tot ce se spune rău despre Hollywood provine - nu-i așa? - din exagerare, necunoaștere și reaua-credință a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Philip Marlowe lâncezind la televizor, plictisit de un meci de box, reprezintă, desigur, imaginea supremei decăderi a eroului. Dar și epitoma umanului, prea-umanului din el. Singurătatea cu miros de rugină a vieții irosite conferă textului o notă patetică și melancolică. Depresiile lui Marlowe se țin lanț, sentimentul inutilității și al ratării este asemenea unei cruste întinse pe tot corpul. Încercând să dovedească nevinovăția lui Terry Lennox, Marlowe se chinuiește, de fapt, să se agațe de singurul lucru cu adevărat nobil într-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de blândețe,/ Puritate și delicatețe./ Picioarele i le iubesc cu foc,/ Dar între ele nu pot ajunge deloc,/ Ceea ce mă umple mereu de tristețe”). Biografii, plini de compasiune, au pus toate aceste derapaje pe seama efortului supraomenesc de a ieși din depresia în care căzuse în urma morții lui Cissy. Mai importantă pentru configurarea atmosferei e revenirea pe malul oceanului, într-o La Jolla ale cărei calități le recunoaște pe deplin abia acum. Orășelul pare un spațiu utopic, mai ales dacă-l comparăm
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ci de dezorganizarea socială. Modelele culturale intervin, de regulă, în facilitarea manifestărilor violente și mai puțin în generarea lor cauzală. d) Prima parte a perioadei de tranziție introduce o serie de factori suplimentari: ● Creșterea stresului și a frustrării generate de depresia economică, ratele ridicate de șomaj, deprecierea dramatică a nivelului de trai, creșterea explozivă a polarizării sociale, lipsa cronică de metode de confruntare eficientă cu situațiile de dificultate. Violența este manifestată, de obicei, împotriva celor „mai slabi” și îndeosebi împotriva femeii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de sănătate (tulburări de somn, atacuri de panică, boli psihosomatice, cefalee, tulburări digestive) sau de natură sexuală, probleme emoționale legate de lipsa de încredere a copilului în el și în ceilalți, sentimente de vinovăție, frică, teama de pedeapsă, letargie, ostilitate, depresie. Abuzul emoțional este acel tip de maltratare care afectează dezvoltarea și maturizarea psihică. Abuzatorii rejectează în mod constant, ignoră, resping, neglijează, domină, critică victimele. Abuzul emoțional este cel mai frecvent întâlnit în instituțiile de ocrotire a copilului, deseori îmbrăcând forma
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și nerecunoașterea îngrijirii necorespunzătoare, prostituție, prezența drogurilor. Abuzatorii provin din toate categoriile sociale, indiferent de rasă, religie sau naționalitate, din toate profesiile și reprezintă toate mediile culturale și toate standardele de viață. Unii abuzatori au probleme sociale sau psihologice, ca depresie sau stimă de sine scăzută. Alții pot avea probleme cu alcoolul sau cu abuzul de droguri. Unii au expectații de la copii care nu pot fi atinse. Lipsa deprinderilor de a fi părinte, cuplată cu neputința copilului de a îndeplini așteptările
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
situație de risc de a fi abuzat sexual de către părinți sau îngrijitorii legali; - atunci când are nevoie de îngrijire și tratament medical, iar părinții sau îngrijitorii legali nu-i pot asigura aceste condiții; - atunci când se află în situații psihologice deosebite (anxietate, depresie, comportament agresiv), ceea ce necesită tratamente de specialitate, iar părinții se află în situația de a nu putea asigura aceste servicii; - atunci când părinții sau îngrijitorii legali nu-i pot asigura condițiile esențiale pentru supraviețuire (hrană, îmbrăcăminte, adăpost); - atunci când se află în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
se naște din frica de a rămâne singur, fără nici un sprijin moral sau afectiv. Mai mult, nu acceptă să răspundă pentru faptele sale violente. În ceea ce privește victima (de obicei, într-o astfel de situație se găsește soția), aceasta devine „subiect al depresiilor” (Fishel și Rynerson, 1998). Ea „conștientizează”, sub influența soțului, că eventualitatea unei despărțiri va produce suferințe financiare. În plus, viitorul ei se compromite procedând astfel. „În cazul copiilor sau al persoanelor în vârstă, dependența și incapacitatea de a lua decizii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
principala cauză a comportamentului lor. Cei din al doilea tip sunt agresivi în societate. Cauzele principale sunt fie abuzul în adolescență, expunerea la un regim foarte dur, fie consumul excesiv de alcool. În fine, cei din urmă sunt caracterizați de gelozie, depresie, furie sau tendințe suicidare. Concluzionând, putem afirma că, în majoritatea situațiilor care implică violența domestică, cei care se fac vinovați de un astfel de comportament sunt bărbații, iar femeile au „rolul” de a fi victimele acestora. Richard J. Gelles și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
417) în care sunt prezentați fondatorii modelelor terapeutice, construcțiile teoretice cheie, dinamica problemei principale și tehnicile-cheie specifice fiecărei abordări. Ultimul capitol prezintă progresele cercetării în terapia de familie: tulburările de comportament ale copilăriei și adolescenței, terapia de familie centrată pe depresie și anxietate, pe tulburările provocate de folosirea substanțelor, terapia de familie în cazul schizofreniei, a tulburărilor de nutriție, precum și eficiența terapiei maritale și de cuplu. Astfel, sunt analizate și prezentate, „cunoștințele despre ce se poate schimba în terapia eficientă, ce
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
bună dintre toate lumile posibile”. În pofida tuturor nenorocirilor care i se întâmplă (multe și felurite), Candide continuă să afirme că „totul este cum nu se poate mai bine”. Atunci când sistemul său defensiv eșuează, el cade într-o profundă și dureroasă depresie, iar când credința sa în persoanele idealizate se erodează, Candide trăiește sentimente de insignifianță, de abandon și fragmentare. Tipul de interpretare eronată a realității - sub forma idealizării - ar constitui forma cea mai matură a negării realității. Prezentă la adulții excesiv de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și nu făcuseră obiectul vreunui diagnostic psihiatric) evidențiază existența unei diferențe semnificative privind maturitatea globală a apărărilor utilizate. Astfel, apărări în general mature erau semnalate la 61% dintre bărbații cu mai puține probleme și doar la 9% dintre bărbații cu depresii accentuate. În schimb, 47% din bărbații deprimați și 7% dintre cei cu mai puține probleme utilizau în mod curent apărări mature. Dacă maturitatea apărărilor este semnul unei viitoare sănătăți mentale, capacitatea sa de predicție în privința sănătății fizice este mai redusă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
regresia, compensarea, intelectualizarea și formația reacțională. Nu toate aceste relații sunt ușor de interpretat, însă în cazul compensării, relația cu riscul de suicid este lesne de înțeles. Este, într-adevăr, notoriu că riscul de suicid are o puternică legătură cu depresia. Or, după cum am văzut în capitolul 2 al acestei lucrări,compensarea este legată de experiența personală de pierdere sau de inadecvare. 4. Alte aplicațiitc "4. Alte aplicații" Un domeniu aparte în care mecanismele de apărare își găsesc aplicații este clinica
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
grad înalt de risc. În acest cadru mai pot fi menționate și studiile întreprinse de germanul Saitner (1991) cu privire la utilitatea TMA în depistarea conducătorilor auto susceptibili de a avea accidente. Saitner constată că semnele de regresie, de proiecție și de depresie identificate cu ajutorul TMA permit formularea unor predicții cu privire la subiecții care vor avea probleme la volan pe fondul unei scăderi a acuității senzoriale ca urmare a consumului de alcool. Izolarea ne apare astfel ca un instrument de predicție complex, pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în care comportamentul se erijează într-un adevărat stăpân, iar aceasta în mod repetat, transformându-i pe toți consumatorii excesivi în „sclavi ai cantității” (de M’Uzan, 1994). Apărarea maniacă ce vine să înăbușe durerea provocată de pierdere sau de depresie apare însoțită în primul rând de corolarul său, care poate fi înțeles aici literal: „reparația maniacă” (Segal, 1981/1987). Episoadele de hiperactivitate consecutive morții unei persoane apropiate și care conduc la spitalizarea de urgență a pacienților prezentând „manii de doliu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Au fost studiate grupuri de toate categoriile, iar concluziile cercetărilor sunt citate în legătură cu următoarele teme: prizonieri de război (Rivolier, 1992), văduve sau femei divorțate (Moser, 1994), tinere mame care doresc să-și alăpteze copilul, persoane care trăiesc stări conflictuale precum depresia, angina pectorală, tulburări cardiovasculare, nevroză, alcoolism, șomaj, doliu, pensionare (Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet, 1993), cancer, situație profesională stresantă (Bruchon-Schweitzer și Dantzer, 1994). Toate aceste studii, majoritatea efectuate în SUA, au demonstrat efectul favorabil pe care-l are o bună susținere socială
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o mare varietate, dar principala indicație o constituie fobia socială și personalitatea evitantă descrise în DSM III-R (1987/1989) și în DSM-IV (1994/1996). Această terapie a mai fost testată și în cazuri de delincvență, probleme de cuplu, alcoolism, migrenă, depresie și chiar schizofrenie. Mathieu et al. (1977), care au întocmit această listă de tulburări, vorbesc despre succesul terapiei, exprimându-și regretul cu privire la durata redusă a controalelor și la absența unor studii despre efectele pe termen lung pe care acest antrenament
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
benefic. O cercetare efectuată de Chodoff et al. (1964), citată de Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet (1993), constată o suferință mai mare la părinții îndoliați atunci când ei nu acceptă gravitatea bolii copilului lor, practicând refuzul. Hanus (1994) confirmă că, atunci când tristețea și depresia debutează înaintea morții prevăzute a unui apropiat, doliul este mai puțin violent decât în cazul unei morți subite. Dar când e vorba de propria moarte? Individul își poate anticipa oare reacțiile, diminuându-și astfel angoasa? De obicei, adulții cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei surori pe care o iubea foarte mult. În articolul „Absența durerii”, Deutsch (1937/1970) interpretează această manifestare ca fiind „expresia cea mai extremă a acestui mecanism de apărare” și îi semnalează nocivitatea. În studiul său intitulat Pierderea. Tristețe și depresie, Bowlby descrie aceeași absență prelungită a unui doliu conștient la rubrica „Variante patologice” (1980/1984). Un alt exemplu, expus de Fraiberg et al. (1975/1983), într-un domeniu foarte diferit, ne permite să urmărim modul în care izolarea funcționează în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare activat, în situații critice, de către persoane la care, cel puțin pentru început, nu se înregistrează o patologie mentală (deportați, persoane confruntate cu apropierea morții proprii sau a cuiva din anturaj), o regăsim și ca simptom al schizofreniei, al depresiei și al demenței subcorticale. În schizofrenie, izolarea socială și retragerea în sine, afectul erodat sau impropriu, lipsa de inițiativă, de interese, de energie, toate acestea figurează printre sindroamele prodromice sau reziduale ale maladiei, enumerate în DSM III-R (1987/1989). Descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
situații de extremă subnutriție, care a dus la distrugerea unei părți însemnate din proteinele corpului (Poliakow, 1964). Așadar în acest caz nu acționează un mecanism de apărare, ci reacția fiziologică a unui organism epuizat. Oare în cazul schizofreniei și al depresiei ar trebui să eliminăm și explicația defensivă, considerând retragerea apatică doar un simptom al bolii? Discuțiile, niciodată încheiate, referitoare la etiologia și sensul schizofreniei iau în calcul faptul că una dintre cauzele acestei boli ar putea fi răspunsul la niște
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la etiologia și sensul schizofreniei iau în calcul faptul că una dintre cauzele acestei boli ar putea fi răspunsul la niște condiții de viață resimțite ca insuportabile. În aceeași ordine de idei, se pune întrebarea dacă putem vorbi despre „logicile depresiei”, chiar titlul unei cărți a lui Widlöcher (1983). Cu alte cuvinte, oare depresia este un răspuns la o experiență insuportabilă (revenim atunci la noțiunea „mecanism de apărare”) sau o boală? La această întrebare, Widlöcher răspunde într-o manieră nuanțată: „Înțepenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestei boli ar putea fi răspunsul la niște condiții de viață resimțite ca insuportabile. În aceeași ordine de idei, se pune întrebarea dacă putem vorbi despre „logicile depresiei”, chiar titlul unei cărți a lui Widlöcher (1983). Cu alte cuvinte, oare depresia este un răspuns la o experiență insuportabilă (revenim atunci la noțiunea „mecanism de apărare”) sau o boală? La această întrebare, Widlöcher răspunde într-o manieră nuanțată: „Înțepenirea este o atitudine care simulează moartea și realizează deja un fel de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că propriile condiții de viață nu mai sunt acceptabile și nici nu mai permit vreo formă de luptă”. De-a lungul întregii vieți, regăsim în noi, în numeroase circumstanțe, gânduri „depresiogene” care „se dezvoltă și se dizolvă spontan. Riscul de depresie survine atunci când are loc această invazie masivă”. În acest caz, am putea trage concluzia că între mecanismul de apărare și simptomele depresive există un continuum, fără a uita însă că o anomalie a activității cerebrale este întotdeauna legată de acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În casa scriitorului și a soției sale (Eliza Rosiade-Buzdugan, profesoară și publicistă), va ființa „salonul” - și cenaclul literar -, modest, dar agreat de toți artiștii urbei, și nu numai. Sexagenar, B. acuza singurătatea, boala (își pierduse aproape cu totul vederea); cedând depresiei, se sinucide, consternându-și confrații, în preajma Crăciunului din 1930. Prezent în cele mai diverse publicații ale vremii, B. mai semna, către sfârșitul veacului al XIX-lea, în „Tinerimea unită”, „Românul literar”, „Revista pentru toți” (unde e și redactor, alături de Th.
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]