3,167 matches
-
de știință recomandă în acest sens o perioadă de 29 de zile perioadă necesară pentru formarea acestor căi neuronale noi. Practic putem vorbi de o reconfigurare a subconștientului, deoarece subconștientul este sediul tuturor credințelor, obiceiurilor, transformărilor. Iar pentru ca subconștientul să deprindă această nouă obișnuință sunt necesare 29 de zile de muncă continuă. În momentul în care ne dorim să producem o schimbare în viața noastră, pornim cu entuziasm, dar după o perioadă renunțăm, ne scade interesul. Ce se întâmplă de fapt
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
lui Costăchel. Nu ne cereți prea mult. Tot vine iarna acușica și nopțile sunt nesfârște... Numai bune de povești... Armăsarul își mușca zăbala cu nerăbdare. Costăchel și-a rotit privirea prin ogradă, să vadă dacă toate sunt la locul lor. Deprinsese asta de la bătrânul lui... Pleca la târg să vadă ce și cum îi cu actele. În mintea lui se vânturau tot felul de gânduri... Dar nici unul nu era încurajator... Drumul era greu, pentru că porniseră ploile de toamnă. Simțea cu strășnicie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
obișnuiește Bernard să citeze din nu știu cine. Ceea ce nu Înseamnă că Lucian Raicu nu a scris În exil peste 1000 de minunate pagini despre literatura franceză clasică și contemporană. Poate că nimic nu ar fi putut completa literatura pe care am deprins-o alături de ei, decât viața pe care am Împărtășit-o cu ei În România și, ulterior, departe și aproape de ei, În exilul care ne-a separat fără a ne despărți. Faptul că Bernard și Sonia nu se mai află În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lume, bolnav Încă, deși starea de epuizare și amețeală parcă se mai atenuase, dar străin - ciudat, extrem de ciudat și de inexplicabil În mod rațional - nu mă mai simțeam. Limba aceea aproape necunoscută, chit că asudasem un an Întreg s-o deprind, Îmi suna familiar, avea o anume dulceață pe care n-o acceptasem, așa cum altădată, În momente privilegiate, Într-o stare euforică, ascultam fraze din Eminescu și Caragiale. Bizară senzație! Căci eram și-aveam să rămân de-a pururi român, altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Întrunirile publice. Am pierdut, probabil, interesul și respectul pentru Istorie. L-am avut, vreodată, cu adevărat? În copilărie, nimeni nu mi-a spus poveștile care se spun, de obicei, copiilor, n-am apucat să le Îndrăgesc. Mă plictisesc, nu am deprins la timp această evadare. Basmele nu mă atrag, istoria mi-e indiferentă. Aș fi mulțumit dacă și eu i-aș fi, dacă m-ar lăsa În pace, după ce prea multă vreme n-a vrut deloc să mă lase În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a contraria marțianul dresat, În bizara sa veche planetă natală, de rigide reguli și represalii? Dialogul cu clasa a devenit, curând, firesc. În ciuda unei anume inocențe culturale, majoritatea studenților erau inteligenți, deschiși la noutate. Fuseseră educați În și pentru libertate, deprinși cu spiritul critic, sfidând prejudecățile, fie și cele prestigioase. Treptat, noul rol Își modera propria rutină. Aproape de Încheierea semestrului, prin noiembrie, când În Europa de Est se spulbera, incredibil, de la o zi la alta, Zidul Berlinului și atâtea alte sinuoase ziduri, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu ochi migdalați, oblici, pe care fata i-a moștenit. Mama nu prea zâmbește. Se descrie drept o ridiche murată în zeama nefericirii. Fata s-a obișnuit cu tristețea mamei, cu tăcerea ei în timpul meselor în familie. Și s-a deprins cu propria-i poziție - fiica ultimei concubine, cea pe care familia o consideră cea mai îndepărtată rudă. Tatăl ei avea șaizeci de ani când s-a născut ea. E ca un străin. Părul mamei e negru și lucește ca lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În mintea lui e un vid. Nimic din cele douăsprezece ore de dinainte să se răstoarne cu mașina. Weber își trecu degetele prin barba înspicată cu fire albe. Da. Asta se poate întâmpla. Douăzeci de ani și aproape că se deprinsese: cum să le spună oamenilor că mai trecuseră și alții prin asta, fără să le pună la îndoială propriile dezastre. Se pare că suferă de ceea ce se cheamă amnezie retrogradă. Legea lui Ribot: amintirile mai vechi sunt mai viguroase decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care a lăsat deoparte vanitatea și a privit dincolo de sine însuși. Tocmai asta i-a displăcut atât de tare la el. Dintre toți bărbații cu care fusese vreodată, pare acum singurul suficient de fluid ca să fie un tată decent, ca să deprindă un copil cu toate lucrurile exterioare pe care trebuie să le acceptăm. Dar el ar prefera să moară decât să aducă încă o ființă umană alienată pe lumea asta. Încă una ca ea. Ar fi trebuit s-o alunge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
animalele tocmai se deșteptaseră. Știi, când animalele se deșteaptă, ele încep să vorbească și le auzi de peste tot. Frânturi de sunete vin către tine de pretutindeni, din fiecare ogradă. Bunicul tău a scos boul afară din grajd. Cu boul mă deprinsesem eu bine, era vânjos și se mișca fără grabă, ani de-a rândul îl mânasem pe câmp. A venit pe urmă bunica ta și m-a zgâlțâit cu putere. Nu scotea niciodată vreo vorbă. Eu m-am dus desculț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
copiilor, tot felul de jocuri cu chibriturile, iar pe fratele meu, unchiul tău, l-a lăsat să tragă câteva fumuri din țigară. Poate de atunci s-a ales el cu metehne. Pe de altă parte, poate că mama l-a deprins prea mult cu rachiul. «Ca să nu-l ia frigul pe câmp», zice ea. Când au pornit spre Rusia și Ucraina, nemții erau fercheși și zâmbitori, cu vestonul încheiat la toți nasturii. Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi spăl gâtul conștiincios. Am închis ușa în urma mea fără zgomot și am ieșit în stradă. Acum cunoșteam drumul și cu ochii închiși. Dădeam de două ori colțul până la stație. Mă simțeam deja ca un orășean, atât de bine mă deprinsesem să mă opresc pe bordura trotuarului până când strada era necirculată și o puteam traversa, ca să aștept tramvaiul în stație. De regulă, făceam blatul și așa economiseam ceva bani. Câteodată călătoream pe scară, ca să mă răcoresc și pentru că de acolo puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
urcat în tramvai și a dispărut. Nici pe el nu l-am mai văzut vreodată. Prin urmare, a doua zi m-am sculat cu noaptea în cap, mi-am curățat și mi-am călcat încă o dată costumul. Cu călcatul mă deprinsese proprietăreasa mea cea bătrână, mă lăsase să exersez deseori pe hainele bărbatului ei. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor de uimire când la adresa de pe bilet am găsit o poartă mare cu sentinele alături, în spatele ei automobile cu numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
facă de mâncare. Alteori trebuia să-și schimbe ciorapii. Noaptea, în pat, tata murmura că nu mai rezistă, că în America nu e mai bine decât acasă, aici nebuni, acolo nebuni, doar că aici toți umblau înarmați. Decât să ne deprindem cu asta, ar fi mai bine să ne întoarcem acasă. Vorbea așa mult timp iar eu începeam să moțăi, fiindcă oricum nu mă pricepeam să-i răspund. Pentru că tata vorbea mai curând cu el însuși, pe mine mă fura somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de pionier pentru școală. El și mama s-au dus în bucătărie, eu n-am avut voie, numai că au uitat să închidă ușa. Tata vorbea aproape în șoaptă. Dar, când ai timp de mai mulți ani același tată, te deprinzi să-i înțelegi și șoptitul. În ziua aceea, toți trei am fost foarte neliniștiți și eu așteptam la școală să se deschidă deodată ușa clasei și să vină unii ca să mă ia. Până la urmă, se pare că povestea cu disidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
moschee, creștinii mai încolo o biserică și evreii peste tot un neam. — Slujesc vecernia cei de la schitul Fecioarei, îl trezi călăuza sa. — Da, da, să mă ajuți. O să trimit patru frați călugări să vadă și să învețe. Să-i povățuiești. Deprinde de la ei și sfinția ta să vorbești românește, că cine știe... Am mai zis: mânăstirea o să se cheme Sinaia. Să mă ajuți să-mi țin legământul. — Acum, hai să ne rugăm! Se lăsară amândoi în genunchi pe iarbă; printre spinii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Încălecă pe calul închiriat și se însenină la o amintire. Când era copilandru la Mărgineni, îi dăruise tata o mânză, cal arab pursânge. Da, da, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Sta ceasuri întregi în țarc cu ea, s-o deprindă măiestriile unui cal învățat, și o iubea. Era nebună iapa lui. Nu asculta decât de el și se supăra când o lăsa pe mâna altuia. Era în iarna aceea zăpadă multă și au pornit cu săniile spre București. Pe drum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răzmerițe ce se află, se auzi glasul marelui spătar Mihai Cantacuzino. — Este mic, e drept, dar are cugetul curat, se auzi o voce revoltată. — Și Brâncoveanu Constantin, marele logofăt, a stat alături de vodă răposatul și i-a fost credincios. — A deprins meșteșugul domniei și a dovedit că este destoinic. Oamenii doamnei Maria nu mai reușeau să spună un cuvânt. — Doar nepotul lui Matei Vodă Bătrânul ne poate scoate la liman, țara e prinsă ca într-un clește, împrejur oști gata să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiecare din ei își are turcul lui pe care-l plătește ca să-l apere dacă... La Istanbul orice poate fi cumpărat, cinste, suflet, viață, onoruri, orice. Totul e să știi cui să dai banii și când. Și fiecare grec a deprins de mic arta plătirii bacșișului. Crezi că ar renunța ușor la asta? Lupta cinstită nu i-ar speria? Femeia ridică privirea și-l observă atentă pe spătar. Încărunțise. Barba era aproape albă, dar contrasta cu sprâncenele negre, arcuite, și-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
artificial, cei doi, Constantin Brâncoveanu și Mihai Cantacuzino, afișau un calm de suprafață, sub care tumultul gândurilor și frământărilor nu putea răbufni în nici un fel. Amândoi învățaseră să tacă nedefinit de mult când întrebări vitale își cereau imperios rostirea. Brâncoveanu deprinsese tehnica aceasta de când se simțea copil orfan în casa bunicii sale, doamna Ilinca, unde întotdeauna exista un unchi care să merite mai multă atenție decât el. Și marele spătar tot acolo se inițiase în arta ascunderii gândurilor; și el avusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el, Constandinul Stancăi îl putea ierta, dar pe mitropolitul Antim robit de ieniceri la vârstă fragedă, cumpărat de exaporit sau de patriarhia Constantinopolului pe un preț de nimic, pentru că era firav, și dat la Sfântul Munte la mânăstirea Ivir ca să deprindă meșteșugul cărturăresc, era mai greu să-l ierte. Când răposatul mitropolit Theodosie, pe patul de moarte, i-a cerut să-l aleagă ca urmaș al său pe mitropolitul Râmnicului, vodă n-a pregetat o clipă. Îl iubise pe Theodosie prea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
priveliștea veșniciei și le întărește credința. Simțea o oboseală cumplită în toate mădularele iar predica i se părea un fel de cântec de leagăn pentru Stanca lui. Asculta cu nesaț fiecare cuvânt și se minuna întrebându-se de unde o fi deprins mitropolitul graiul acesta românesc atât de dulce. Și predica îi învăluia în continuare ca o apă lină pe toți cei aflați acolo: — „Și adevărat, cât este de dulce această adormire și cu cât este mai dorită decât adormirea cea firească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care probabil va fi dator s-o raporteze superiorului său. La ușă era cineva din rețea, așa că preafericitul Hrisant nu răspunse ci se ridică și deschise încetișor. În întunericul sălii distinse siluetele a doi bărbați și când ochii i se deprinseră cu întunericul îi recunoscu pe Ilarion Nicosios, starețul mânăstirii de pe insula Halki, unul din oamenii de încredere, și pe Anton Corai, strălucitul ucenic al lui Alexandru Mavrocordat, medic renumit în tot Istanbulul prin îndemânarea lui. Fără nici un cuvânt patriarhul le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ani? Acum îl facem împreună și-l punem pe vodă Matei ot Doicești să-l citească, șopti râzând Radu Brâncoveanu. — Fratele nostru și al domniei tale vel postelnice ot Obilești, Matei ot Doicești, să facă singur panegiricul, că a deprins fără greșeală scrisul pe grecește. Slavă Ție, Doamne, că a apucat și soru mea Stanca să-l vadă scriind, credea răposata că nu mai apucă în veci asemenea minune, răspunse tot șoptind Ștefan. Printre dinți se auzi mustrarea prințului Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
precisă este mai potrivită cu un toreador decît cu o nevastă cumințică, așa cum sînt văzută eu. Ce zici? Bună treabă, nu? TOREADORUL: Nu poți spune asta... EMMA: De ce nu? Voi aveți reputația de cavaleri iuți la mînie și la spadă, deprinși cu sîngele. Un taur, care pentru o femeie este doar o viitoare ciorbă de văcuță, pentru voi este un adversar. TOREADORUL: Ce facem acum? Nu pot să pun altceva decît adevărul. Și mă vor crede pînă la urmă... EMMA: Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]