9,951 matches
-
îți este garantat. - Mare scârnăvie și diplomat mai ești! rânji generalul Prăpădenie, care se răsti: - Adu-i pe cei doi! Fuga marș! Ai plecat? Și Negru-Cioară, cu coada-ntre picioare, fugi imediat. I-aduse pe viteji cumplit de supărați. Îi deranjase de la somn sau chiolhane și-acum nemernicul de Prăpădenie îi trimite în misiune. - Dragii mei viteji, îi luă mieros generalul, împărăția noastră e în pericol mare! Nemernicul de Soare-Împărat ne-a trimis o hoardă de tâlhari, care ne-a călcat
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
să gustăm din cupa fericirii. Poate ne vom reîntâlni curând să definitivăm ce am început și atunci vom trăi sublimul. Promit! Adriana se îmbrăcă în cea mai mare viteză. Nici nu-și dădea seama cum arată, dacă este sau nu deranjată la păr sau la machiaj. Nu vedea nicio oglindă prin cameră și nici nu avea curajul să-l întrebe dacă are vreo baie unde să-și controleze ținuta. Giacomo intuind de ce are nevoie femeia, trase o draperie care acoperea o
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
aici! (X se trezește. Se adresează copiilor.) X: Cine sunteți voi? Ați venit și voi să mă chinuiți? (X e la un pas să împingă un copil când în fața lui apare o femeie.) Tu? Femeia văduvă (către copii): Nu-l deranjați pe domnul, e obosit. X: Era o femeie ce avea fața acoperită cu un văl, o femeie fără chip. Am visat. Mi-a spus că o să vii. Femeia văduvă (către copii): Să mergem! X: Vin și eu cu voi! Femeia
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
întrebă Cornelia, știind că Alfredo are un pudel drăgălaș, cu blăniță albă ca zăpada. - Este tot la fel de dulce, ca de obicei și foarte răsfățată, tot timpul. Acum am lăsat-o acasă. Ar face numai năzdrăvănii pe aici și ne-ar deranja precis, așa jucăușă și energică cum este, explică bărbatul. Cornelia avea o enigmă, pe care nu a deslușit-o, dar nu avea curajul să-l întrebe pe regizor și anume, ce reprezintă numele Alfredo, pentru că nu ar fi vrut să
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
a încerca de a te face ascultat este de a te interpune și de a bară ceea ce spune altul printr-un plus de intensitate sonoră cu cel puțin un decibel. Culmea este ca vocea unui individ oricât de ridicată nu deranjează atât de mult sinele personal pe cat o face pentru al altuia aflat pe aceiași frecvență ‘decibelă’... ori, debila, căci ‘’mai iese singură de sub control’’? O contradicție ce survine pe un anumit fond... respective pe fondul orgoliului, căci fiecare avem o
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
nu trebuie să fie în mod necesar un senzitiv ,ci o persoană foarte normală ;este pus să se întindă pe spate într-un loc liniștit și izolat;pe ochi îi sunt puse două jumătăți de minge de ping-pong care nu deranjează fiind foarte ușoare și care permit trecerea unei luminozități ușoare;pe urechi un acoperământ care transmite așa-zisul ,,zgomot alb''un fel de șuierat ușor și regulat . După o perioadă de 15 minute este atinsă în general starea dorită:de
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
am răspuns speriată. -Nu, Virginia, așa să știi că te cheamă. -Doamna doctor, măcar dumneavoastră vă pot spune ce m-a nemulțumit pe mine toată viața mea? -Desigur, Diana, poti sa imi povestești. -Au fost multe nemulțumiri, la început mă deranjau certurile din familie, violența verbală și fizica pe care tata o practică față de mama, dar ea, sârmana, încerca să se ascundă de noi, să nu știm ce viața de coșmar ducea, apoi tonul vocii lor mai întotdeuna patetic... -Totuși ai
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
încă vertical și nu pe-o dungă, Pe niciun cititor nu l-am mințit, Stau la umbra mea, puțin cam lungă Și soarele-i aproape de-asfințit... Alții stau acum la „Belvedere” Și-acolo pe căldura asta-i full, Nu deranjez pe nimeni în ședere, Că-n viața asta am trudit de destul! Când arșița e peste tot în toi Fântânile au sete de izvoare, Puteți să stați oricare dintre voi Aici, la umbra mea, încăpătoare... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Stau
STAU LA UMBRA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383909_a_385238]
-
de scaune, înapoia șoferului, de unde puteam admira peisajul pe partea stângă a direcției de mers, dar și în față, prin parbriz, beneficiind de faptul că Magda Pașca și Mihaela Suciu nu erau suficient de înalte, pe primul rând, să ne deranjeze. Cred că fiecare s-a așezat cam la întâmplare, lăsând deoparte cuplurile mai mult ori mai puțin oficiale. Cert este că pe ultimul rând, cel mai liber din tot autocarul, s-au așezat poeții Horia Zilieru și Emilian Marcu. Am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
lăsând deoparte cuplurile mai mult ori mai puțin oficiale. Cert este că pe ultimul rând, cel mai liber din tot autocarul, s-au așezat poeții Horia Zilieru și Emilian Marcu. Am crezut că sunt obosiți și doreau să nu fie deranjați pe timpul vreunui pui de somn furat în timpul deplasării. M-am înșelat. Vocea lor inconfundabilă era adeseori auzită, fie în versurile declamate cu patos de domnul Horia, fie în „înțepăturile” în replică ale colegului de breaslă ori în intervențiile pe care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
în sensul că nu avea liniștea ori singurătatea necesare. Oriunde se retrăgea, pe terasă, pe balansoarul din grădină ori pe un șezlong izolat la umbra vreunui pom, în autobuz pe timpul deplasării în vizitele făcute ori chiar în camera dumnealui, era deranjat de provocări la diferite activități de grup, dovadă că era apreciat și dorit în aceeași măsură ca poetul Horia Zilieru. §1. Carnaval cu tema „Etnii” Abia după orele 18.00 animația a scăzut în intensitate. S-au ridicat câteva fete
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
mă îmbrac prin curte, fac treabă... Câteva bătăi ușoare în ușă au pus punct explicațiilor ori văicărelilor ei. Am tras pe mine un tricou la repezeală și am deschis ușa. - Bună ziua! ne-a salutat doamna Rodean de dincolo de prag. Vă deranjez foarte puțin... - Nu ne deranjați, doamnă. Sărut mâna! Ce s-a întâmplat? Intrați, vă rog! am întrerupt-o eu, invitând-o să intre în cameră. - Nu mai intru că sunt destul de grăbită... Spuneți-mi, vă rog, ce etnie reprezentați în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
treabă... Câteva bătăi ușoare în ușă au pus punct explicațiilor ori văicărelilor ei. Am tras pe mine un tricou la repezeală și am deschis ușa. - Bună ziua! ne-a salutat doamna Rodean de dincolo de prag. Vă deranjez foarte puțin... - Nu ne deranjați, doamnă. Sărut mâna! Ce s-a întâmplat? Intrați, vă rog! am întrerupt-o eu, invitând-o să intre în cameră. - Nu mai intru că sunt destul de grăbită... Spuneți-mi, vă rog, ce etnie reprezentați în seara asta? Fiecare câte una
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
medici, chiar fiind ei ofițeri la rândul lor. Mi-a venit ideea, să-mi scot amigdalele, ca să mai pot sta în spital. Am discutat cu medicul ORL-ist, un locotenent major din Mangalia, să-mi scoată amigdalele, chiar dacă nu mă deranjau, numai să trag de timp, în speranța că în această perioadă nava va fi curățată de scoică de către colegii rămași la bord. Trebuie să amintesc că eram tare îndrăgostit în acea vreme de o fată din Cumpăna, o localitate situată
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
Să zicem, un dialog între două personaje, X și Y. Să presupunem că X este ea și Y este el - deja încep să mă pricep la ideograme... Și X este nemulțumită, deci: “Eeeeei!”, iar Y încă nu dorește să se deranjeze pentru a remedia deficiența care o nemulțumește pe X, deci: “Mmmmrrrr!” așa că urmează doar un “Iiiiiiii” parcă fără început și sfârșit care declanșează un “Tz tz tz”, urmează din rărunchi de un alt “Iiiiiii”și replica”fk”- ce bine că
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
sociologia și antropologia religiilor sunt științe pozitive. Adică ele te „dezbracă” de haine, de aparențe, pentru a vedea Adevărul. Dar în domeniul religios, adevărul este uneori neplăcut sau greu de afirmat. Vezi și lucrurile imperfecte, a căror formulare publică ar deranja ... Oricum, un sociolog, după mine, poate fi și un om al credinței. Iar în lumea ortodoxă ai acest dublu avantaj, ca sociolog: că înțelegi fenomenul din interior. Am citit un studiu al unei cercetătoare din SUA care a fost la
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
complexitate, repet. Și în cazul ăsta, cel mai simplu, ca om de presă, este să mergi fie pe stereotipuri, fie pe caricatural. Sau pe tenta pietistă, ochi înlăcrimați și mâini frânte de durere, o temă care pe mine personal mă deranjează, pentru că Ortodoxia românească nu a apreciat nici-odată pietismul dulceag, cu iz de seminar catolic de secol XIX. Nici un credincios însă nu va refuza camera de filmat, chiar dacă știe că îl va manipula. Și asta pentru că orice pelerin are mândria de
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
lumii! *** Zorii se iviră iar comandantul gărzilor se neliniști. Stăpânul era tot pe culmea colinei, tot călare și nu dăduse nici un ordin. Începu să se foiască și să se consulte cu ceilalți șefi. Ce era de făcut!? Că dacă-l deranjai din meditație fără un motiv serios deveneai mai scurt cu un cap. Și, oricât ar fi fost ei de devotați, situația nu prea le surâdea. Până la urmă hotărâră să-l cheme pe fiul șefului și să-l lase pe el
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
ceva ca profesoara, zâmbi cotoroanța cu viclenie ca s-o atragă de partea sa și a cetelor întunecate. Deodată la poartă se auziră bătăi în bulumac. Baba se ridică sprintenă și luându-și „toiagul fermecat” ieși în prag: - Cine mă deranjează? - Poliția! - Intră dacă ai curajul! - Ba vino tu mai aproape că am o vorbă ca să-ți spun. - Dacă îmi faci percheziție, ziua nu găsești nici un diavol în casa mea. Ca să-i cunoști, te invit la miezul nopții, dar n-o să
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
termenii, condițiile, principiile, cu multă ușurință...iar Ștefan ascultă vrăjit ca un copil o poveste frumoasă. - Mulțumesc mult, am înțeles și cred că este și avantajoasă oferta dumneavoastră, se declară el satisfăcut. Pentru eventuale nelămuriri aș putea să vă mai deranjez cu un telefon? - Bineînțeles, clipește ea sobră și parcă intuiește ceva. - Așa un telefon pe direct, insistă el... - Poftiți o carte de vizită...și îi înmânează, cu un zâmbet profesional bine studiat, un carton mic, verde cu sigla băncii. - “Evrika
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
un pahar cu o băutură răcoritoare. - Fetelor, acest premiu este din partea mea, iar din partea examinatorilor la Olimpiadă, sper să fie medalii și diplome. - Vă mulțumim, spuse în cor cele două fete, în timp ce se îndulceau cu savarinele. - Nu trebuia să vă deranjați, mai ales că vă pierdeți timpul liber cu noi, adăugă Ramona! - Nu-i nicio problemă! Fiecare profesor este mândru când munca și anii îndelungați de studiu se transformă în rezultate meritorii obținute în diferite competiții de către elevii săi. Aceasta este
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
la viața mea doar pentru tine. Ce mai dorești să fac ? Din camera alăturată, Mădălina ,prietena din facultate a Irinei,auzea absolut tot. Auzea și-nțelegea că între cei doi lucrurile au început să scârțâie puternic. Și asta n-o deranja chiar așa de mult. Pusese ochii pe „mascul ” de cum venise aici. Iar acum aflase că „masculul ” are tendințe de „vedetă ” . Ce naiba o fi deranjând-o atât,orice femeie își dorește să strălucească la brațul unei celebrități . Și dacă nu-și
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
și-nțelegea că între cei doi lucrurile au început să scârțâie puternic. Și asta n-o deranja chiar așa de mult. Pusese ochii pe „mascul ” de cum venise aici. Iar acum aflase că „masculul ” are tendințe de „vedetă ” . Ce naiba o fi deranjând-o atât,orice femeie își dorește să strălucească la brațul unei celebrități . Și dacă nu-și dorește, să lase locul alteia ! ” Deja se vedea la brațul bărbatului, în lumina orbitoare a reflectoarelor,trimițând bezele în stânga și în dreapta. - Așa este,m-
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
boruri largi de aceeași culoare. - Ce dorești cumetre? - întreabă din prag bărbatul. - Vino mai aproape! Elena se strecură tiptil în spatele soțului tremurând ușor. - Iubito, tu stai în casă, zise bărbatul, și se apropie cu oarecare reținere. Cine ești de mă deranjezi în plină noapte? - întreabă deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ne-am întâlnit și cu alte
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
aglomerat decât hotelul în care eram cazat - și intersecția semaforizată, prin care, adeseori, mai ales la orele de vârf, nu se putea traversa decât dacă așteptai de două ori culoarea verde. In rest, liniște, precum mi-am dorit. Nu mă deranja nimeni, în afara telefonului si a băiatului de la "room service" la care apelam uneori, când veneam din teren după miezul nopții și aveam nevoie de ceva mâncare ori băutură. Cred că trecuseră trei săptămâni și mă obișnuisem mult cu această liniște
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]