4,161 matches
-
Lia, tu ești paranoică.“ „Eu? Tu ești!“ „Om fi noi paranoici, dar măcar asta trebuie să-mi concezi: că am pornit de la textul lui Ingolf. Scuză-mă, când te afli În fața unui mesaj al Templierilor, Îți vine poftă să-l descifrezi până la capăt. Poți cel mult să exagerezi, bătându-ți joc de descifratorii de mesaje, dar mesajul exista.“ „Până una-alta, tu nu știi decât ce ți-a spus Ardenti ăla, care, după câte Îmi povestești, era o sperietoare patentată. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu pierd direcția, pe care, de altfel, n-o cunosc. Mă uit În jur, și la dreapta mea, pe colț, văd cele două vitrine de la Editions Rosicruciennes. Nu sunt neluminate, dar mai cu ajutorul lampioanelor, mai cu lanterna, reușesc să le descifrez conținutul. Cărți și obiecte. Histoire des juifs, comte de St-Germain, alchimie, monde caché, les maisons secrètes de la Rose-Croix, mesajul constructorilor de catedrale, catarii, Noua Atlantidă, medicină egipteană, templul din Karnak, Bhagavad Gșta, reincarnare, cruci și candelabre rozicruciene, busturi ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unde sunt. Peste puțin vor sosi. Aș vrea să fi scris ceea ce am gândit de azi după-amiază până acum. Dar dacă Ei ar citi, ar scoate și de aici o altă teorie sumbră și ar pierde o veșnicie Încercând să descifreze mesajul secret ce se ascunde În spatele povestirii mele. E imposibil, ar spune, ca ăsta să ne fi povestit numai cum Își bătea el joc de noi. Nu, probabil că el nu știa, dar Ființa ne lansa un mesaj prin intermediul uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
auguri care citesc viitorul În măruntaiele animalelor aduse drept jertfă. A descoperit că lumea e o pădure de semne și o carte deschisă pentru cine are ochi să vadă. Unii dintre marii ghicitori citeau viitorul doar pentru plăcerea În sine, descifrînd tainele pietrelor și ale ramurilor, ale vîntului jucîndu-se prin copaci, ale liniilor feței. Totul În lumea materială vorbește celor care sînt gata să asculte. În realitate, lumea strigă cu glas mare profeții și mesaje de tot felul În forme minunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-mi spuneți, așadar, Ce e un...? Numai Ionică, bietul, N-a-nvățat nici... Ce nume-ar putea să poarte Cel care nu știe...? Se învață, bunăoară, Chiar în clasa-ntâi... De la A până la Z, Știe-ntregul... Cine știe alfabetul Poate descifra... Secretul Alfabetul nici nu-l știe, Dar el scrie... poezie Are formă de cârlig, De-l primești te ia cu frig. Pare ca un cap de rață, De-l primești te ia cu gheață. Jumătatea unui opt, De-l primești
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
V, nr. 71, decembrie 1926, Vinea îl va prezenta pe Urmuz ca pe un „revoluționar discret și precursor ignorat al mișcării de avangardă”, insistînd, în spirit... protocron, asupra „originilor autohtone” ale „revoluției mondiale”: „Urmuz-Dada-Suprarealismul, trei cuvinte cari stabilesc o punte, descifrează o filiațiune, lămuresc originile revoluției literare mondiale din 1918”. Precursoratul autohton absolut în materie de avangardă va fi invocat de același Vinea și în paginile Cuvîntului liber al lui Eugen Filotti: „Azi, e universal recunoscut că sculptorul Brâncuși a influențat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a gesturilor noastre, a lozincilor noastre. Vitrinele, afișele, casele, mobilierul, tablourile, decorațiunea, sculptura, poezia, întreaga producție de artă și artizanat a zilei, constitue dovada biruinței principiilor noastre și a rîvnei noastre înțelegătoare. Am fost dintre cei care au izbutit să descifreze stilul unei epoci și să-i găsească un glas. În politică, revoluțiile se fac pentru instituții noui, în artă nu. Ne proclamăm în stare de revoluție permanentă față de tot ceea ce devine procedeu, sistem, rețetă și gargară în artă. Indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suficientă sieși, avînd caracterul unei construcții intelectuale subiective, ideale și autonome, marcată de adîncirea în interioritate și de refuzul programatic al oricărei referențialități „exterioare”: „Dificultatea stă în deprinderea publicului de a considera lucrările pictorilor noi ca pe un rebus de descifrat, în loc de a le lua drept ceea ce sînt: creațiuni strict subiective, construcțiuni intelectuale în care nu intră mai nimic din realitatea exterioară”. Termenul de „natură nouă”, atribuit de Iancu, vine să precizeze caracterul nonreferențial, nonfigurativ și organic al abstracționismului, bazat strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Turnavitu», revoluționar discret al literaturii românești și precursor ignorat al mișcării de avant-gardă, al prozei și poeziei în contrasens, al umorului nou, al liricei eliberate de logică și anecdotă din lumea întreagă (Urmuz-Dada-Suprarealismul, trei cuvinte cari stabilesc o punte, descifrează o filiațiune, lămuresc originile revoluției literare mondiale din 1919”. Precursoratul avangardist mondial - și absolut - al lui Urmuz și, prin extensie, al avangardei românești nu putea lipsi, desigur, din discursul de legitimare al „contimporanului” Ion Vinea... Tudor Arghezi, „botezătorul” Postum, Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiind mai aproape de sensibilitatea „tinerei generații” a anilor ’30 decît de avangarda propriu-zisă: „Ca valoare explicativă, este în apropierea enigmaticelor Saisons en Enfer (sic!), Igitur sau Coup de des.”; „Vacuitatea de gîndire: primul lucru care te izbește. Fervoarea aderenților va descifra totuși în curînd simboluri”; „Opera lui Urmuz este semnificativă pentru că însăși lipsa de speculație teoretică este o atitudine cugetată. Dar opera urmuziană, superbă teratologie a intelectului, trimisă spre edificarea noastră, trebuie înțeleasă ca o chemare la ordine”; „Nu va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își iubește personajele de o puerilitate simpatică (...) uneori, demonică și răutăcioasă, alteori”. Pornind de la „Fuchsiada”, eseul lui Raicu propune, în final, o „critică a conștiinței angelice” urmuziene: „Visul muzical angelic constituie veritabila utopie a lui Urmuz, în care se poate descifra cu ușurință repulsia abia sublimată față de aspectele brutale, față de materialitatea impură, de organic, de fiziologic — și, într-un sens mai larg, față de maturitatea maculată, care este infernul urmuzian. Valoarea fundamentală o reprezintă rușinea. Aceasta în toate planurile, inclusiv cel strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expediat din Singapore. Adresa fusese bătută la mașină, în litere romane, și era scris clar: Takamori Higaki. Întorcând plicul ca să vadă adresa expeditorului, a citit în ideograme chinezești: Hona Haruko. Mai era scris ceva în paranteză, dar nu a putut descifra nimic. Era complet nedumerit. — Ce mâzgălituri îngrozitoare! exclamă el, privind ideogramele. Scrisul era într-adevăr oribil. „Ar fi foarte plăcut“, reflectă el, „dacă aș primi o scrisoare încântătoare de la o fată, chiar dacă se dovedește a fi o eroare, dar scrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
transparentă, împăturită în patru. — Ce scrie? Devenise și el curios. Takamori își privea sora peste umăr. Rândurile scrisorii păreau șiruri de broaște întinse la soare. Ideogramele erau atât de mici, că i-ar fi trebuit o lupă ca să le poată descifra ușor. — Ascultă. — Dă-i drumu’! „Dragă stinghie de perete...“ — Ce? — A, a vrut să scrie „domnule“, dar a greșit și al doilea caracter se citește „perete“. A ieșit „stinghie de perete“, în final. Deci „Dragă stinghie“... adică „Dragă domnule... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atât mai mult cu cât era scrisă de o femeie... N-ar fi fost chiar atât de grav dacă s-ar fi omis parțial ideograme sau dacă s-ar fi făcut greșeli minore, dar erau locuri în care înțelesul, chiar dacă descifrau ideograma, era atât de obscur, încât efortul lor de a pricepe textul nu era cu nimic mai prejos decât cel al unui arheolog care încearcă să descifreze hieroglife din antichitate. — Eu renunț, declară Tomoe în cele din urmă. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-ar fi făcut greșeli minore, dar erau locuri în care înțelesul, chiar dacă descifrau ideograma, era atât de obscur, încât efortul lor de a pricepe textul nu era cu nimic mai prejos decât cel al unui arheolog care încearcă să descifreze hieroglife din antichitate. — Eu renunț, declară Tomoe în cele din urmă. Dă-mi-o mie. Takamori, din ce în ce mai curios, își storcea creierii să priceapă ceva. A, înțeleg. — Ce anume? — Ideograma asta nu înseamnă „burtă“, ci „timp“... „Am reușit în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de la etaj. De jos nu venea decât vocea servitoarei, Mă-chan, care vorbea cu cineva în ușa bucătăriei. În rest, liniște deplină. Soarele își coborâse razele strălucitoare chiar pe chipul lui Takamori. Tomoe, urmărindu-și atent fratele pe când acesta încerca să descifreze scrisoarea, l-a văzut schimbându-se brusc la față. — Ce s-a întâmplat? Takamori își ridică privirea de pe scrisoare și strigă: — Vai de mine! Vine tipul acela... din Franța. — Ceee? — Nu glumesc. Și unde mai pui că e descendent al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rând de ideograme îngrozitoare, ce semănând cu un șir de broaște țestoase care traversau pagina. — „Numele meu, scris în japoneză, se poate citi Haruko Gasuton“. Tomoe și-a dat imediat seama unde era greșeala la cuvântul „scris“, dar nu a descifrat cu ușurință cuvântul „Gasuton“, atât de departe erau ideogramele de reprezentarea sunetului respectiv. — Gaston Bonaparte. Numele de familie e Bonaparte și prenumele Gaston. El are impresia că și numele de bărbați se termină în „ko“. Takamori nu fusese prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scris într-o limbă străină, exclamă descurajat polițistul. Știți să citiți? În tot carnețelul erau numai două rânduri scrise în franceză. Takamori nu se pricepea la limbi străine, dar Tomoe a scos imediat dicționarul francez și s-a apucat să descifreze rândurile. Era scrisul îngrozitor al lui Gaston, care arăta ca niște viermișori ce traversau pagina. După ce a reușit să traducă cele două rânduri, le-a citit cu voce tare fratelui și polițistului: „Am picat de trei ori la examenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaila s-au despărțit, am preferat să mă aflu cât mai departe de locul respectiv. M-am bucurat însă să citesc durerea pe fața lui Rotari, m-am bucurat că era cuprins de disperare. În plus, am avut plăcerea să descifrez pe fața lui, deși se-mbătase, scârba cu care pășise în iatacul Gundepergăi. În a douăzeci și șaptea zi a lunii ianuarie din anul 636 Rotari a fost încoronat rege, cu tot fastul și ritualurile cuvenite. I-am înmânat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Puștii aceia gălăgioși, dar neștiutori și avizi de cunoaștere erau materia umană cea mai interesantă pe care o Întâlnise și pe care, foarte probabil, nu avea s-o mai Întâlnească În anii care urmau. I-ar fi plăcut să-i descifreze ca pe un popor necunoscut - să descopere criteriile după care Își elaborau informațiile, misterul prin care se formau conștiințele. Și dacă se putea, voia să-i ajungă În ascunzișurile lor secrete - nicidecum n-ar fi vrut să le stingă lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tinerii le ascultaseră la televizor, la radio sau În familie și pe care le repetau fără ca măcar să le Înțeleagă. Păstra toate e-mail-urile pe care i le scriau, Își nota toate gesturile, jargonul și glumele lor. Își petrecuse Crăciunul Încercând să descifreze criptografia unei scrisori tenebroase și plină de dezamăgire a Valentinei Buonocore - În timp ce familiile celebrau o sărbătoare care nu-l privea, iar amantul lui tăia curcanul În casa socrilor, prins În capcana unui ritual căruia nu reușea să i se sustragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ia formă și prima modelare reală a individului..., spunea Elio, Încovoiat peste un vraf de foi pe care, din cauza luminii slabe a acelei sfere rotitoare, se chinuia să le citească și trebuia să-și apropie des ochelarii pentru a putea descifra cele scrise. Articolul 29 din Constituția Republicii Italiene afirmă: Republica Italiană recunoaște drepturile familiei ca societate naturală bazată pe căsătorie. Familia ca societate naturală. Țineți minte aceste cuvinte scrise de părinții națiunii noastre. Dacă stânga va Învinge, primarii noștri vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ce voce, Caballé, nici măcar nu mă pot compara cu ea - vocea mea e ca mieunatul unei mâțe În călduri, după părerea admirativă a lui Antonio. Antonio. Poate că astăzi l-am șters pentru totdeauna din viața mea. Se strădui să descifreze cuvintele ariei - care, deoarece Caballe pronunța italiana și franceza destul de libertin, Îi scăpau. Dar reuși să Înțeleagă Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha Îi Întinse pachețelul cu ceasul lui Dario. Emma Îl așeză pe genunchi, cu grijă, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apoi Îl coborî pe lateralele vagonului. Și atunci Maja văzu. Vagoanele erau albastre. Fuseseră albastre, căci acum lateralele lor erau cufundate În mii de desene. La Început deosebea cu greu sensul lor. Se iveau Încet-Încet, dacă ochiul știa să le descifreze. Figurile se adaptau spațiului, foloseau formele fără să le agreseze. Erau ductile, mobile, atente. Se mulau la marginea ferestrelor și se resemnau Îmbrățișând farurile, se Întrerupeau pe tampoane pentru a Începe din nou, pe vagonul următor - o simfonie continuă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zenit. Luna privește mereu cu un ochi Întredeschis; de ce? nu știu Steaua sclipește mereu spre Est de ce? nu știu... și Multe lucruri nu au răspuns dar Se regăsesc în Paradis. Cerul+marea=Raiul Cerul+marea O ecuație zâmbitoare Ușor de descifrat Răspunsul fiind Speranța. Cerul+marea O ecuație sclipitoare.. Simplu de interpretat Mesajul fiind Zâmbetul. Cer +mare Albastru de Rai Fericire divină Soare în inima frântă de mai. Răspunsul e simplu, e-n noi. Până la soare... până la soare e greu de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]