71,108 matches
-
pe scurt, la o asemenea nedumerire: Cum trebuie să înțelegem starea literaturii române din perioada postdecembristă? De unde provin tulburările? Ce s-a schimbat? Ce tendințe specifice s-au conturat? Cum poate fi desenată diagrama tensiunilor estetice și cum poate fi descrisă tectonica genurilor literare și a valorilor, fără a intra în problemele specifice ale prozei, poeziei, teatrului, criticii sau istoriei literare? O critică simptomatologică ar fi în măsură să descrie fenomenul. Suntem destul de departe de șocul primilor ani de după Revoluție ca să
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
Cum poate fi desenată diagrama tensiunilor estetice și cum poate fi descrisă tectonica genurilor literare și a valorilor, fără a intra în problemele specifice ale prozei, poeziei, teatrului, criticii sau istoriei literare? O critică simptomatologică ar fi în măsură să descrie fenomenul. Suntem destul de departe de șocul primilor ani de după Revoluție ca să putem da un răspuns mai limpede. O critică de diagnostic al unei perioade își cere dreptul la existență, alături de o critică de analiză, de sinteză, de judecată imediată, de
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
laudae. Lucrarea era despre lirica lui G. Călinescu și evidenția ideea că livrescul și concetismul își găsesc locul în poezie, chiar dacă e vorba de o poezie rece, fără sentiment, o poezie făcută, confecționată. - Revenind în prezent: v-aș ruga să descrieți o zi din viața dvs. Ce citiți, ce posturi de radio ascultați la cele ... șapte aparate pe care am apucat eu să le număr, în fugă? - (Zâmbește) Sunt mult mai multe aparate de radio! (Unul dintre cele care scăpaseră socotelii
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
focului din care au purces. / Sunt spulberate troiene de rumeguș, / Reminiscențe tîrzii din arborele paradisului./ Culorile credincioase curcubeului, răsfățul superb al penetului / Sunt convertite la adorația unui zeu mohorît. / Anevoie se articulează viziunile tale, de parcă ar trebui / Să recompui, să descrii un coșmar care te-a istovit" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Aidoma ființei schilodite de "garnizoana tîlcurilor mele, aproape decimată", cuvîntul se vede convulsionat de neputința unui echilibru între a se "uimi" de ceea ce este dat din afară și
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
ei. Înălțată între 1906 și 1912 - Gaudí e o încununare a Epocii Belle în viziune proprie - singura vizitabilă. Cu parter, cinci niveluri și un pod, mansardă, ce-o fi, pe vreo două sau trei niveluri și ea. E imposibil de descris: galerii, culoare, scări spiralate, apartamente, ascensoare, curte interioară, terase, spații de expoziție, sală de conferințe și spectacole, adăpostește câteva instituții de cultură și ansamblul vizitabil. Unde, pentru a pătrunde, trebuie să accepți un control agasant, ca în aeroporturi, dinspre niște
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
această temă articole și cărți (de exemplu - C. Călărașu, Dicționar de terminologie a profesiunilor actuale, 2004). Pe de altă parte, nomenclatorul de meserii e, ca și textele de muzică ușoară, un rezervor inepuizabil de umor involuntar. Rigiditatea cu care se descriu, birocratic, specializări foarte înguste, alăturate, în lista alfabetică, unor ocupații tradiționale și foarte generale creează efecte de surpriză și de absurd. Clasificarea ocupațiilor din România (care se găsește și în internet, pe site-ul dsclex.ro) oferă, în indice, asemenea
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
e adus la Balbunar, apoi la Razgrad și prin Sofia, la Radomir. De aici, ajunge în masivul Pirin-Planina, pe valea Strumei, la poalele munților Belasița, în apropiere de Melnik și oarecum de Nevrokop(ol), orașe menționate de scriitor. Multe pagini descriu peisajul montan, pădurile de pini, o specie se numea "bora", cu lemnul îmbibat tare de rășină parfumată. Mai toate peripețiile eroului se petrec în această zonă din sud-vestul Bulgariei, pe care am avut bucuria să o vizitez pentru câteva ore
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
însă românul nu ajungea să le descifreze. într-o seară, ea apăru goală în cadrul ferestrei, la lumina de o secundă a unui fulger. Prizonierul înțelegea, firește, gestul de puritate, cu o reală emoție. Pirin-Planina culminează cu paginile din final, care descriu plecarea autorului spre țară, escortat de un alt ostaș, Stancio. Era în ajun de An Nou 1918 și sentinela îi propuse prizonierului să sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său. Ceea ce și fac, deîndată, rostogolindu-se
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
început să bată în retragere, lăsîndu-mă singur în spațiul ireal al eului meu. Credeam că mi-a sosit ceasul." (pp. 205-206) Restul întîmplărilor de la Canal intră în suita "clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca în zone vindicative. Adrian Oprescu are
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
cînd pe un picior cînd pe altul, în timp ce-i cîntă refrenul "Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu...", medicul ajuns la Canal în urma unei crime din dragoste - fiecare din aceste episoade au detalii memorabile. Judecat după unghiul în care se așază spre a-și descrie subiectele, Adrian Oprescu este mai curînd un povestitor decît un prozator. Epica lui are oralitatea concisă a frazelor scurte și colorate lexical. Spiritul lui este prin excelență descriptiv, și nu analitic. De aceea, mai întotdeauna cînd povestește un episod, autorul
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
despre moartea mea rămâne în amintire ca un roman autentic, în centrul căruia se află unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine din literatura română a ultimilor ani: Ana-Cristina Stănescu (Anne Wellington). Traumele și dilemele existențiale ale acestui personaj, descrise cu multă finețe și empatie de autor fac din Ana-Cristina Stănescu un personaj pe deplin credibil, fascinant și memorabil. Gabriel Chifu dă dovadă de multă intuiție psihologică atunci când descrie transformările personajului său din adolescenta teribilistă, însetată de libertate și cu
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
Ana-Cristina Stănescu (Anne Wellington). Traumele și dilemele existențiale ale acestui personaj, descrise cu multă finețe și empatie de autor fac din Ana-Cristina Stănescu un personaj pe deplin credibil, fascinant și memorabil. Gabriel Chifu dă dovadă de multă intuiție psihologică atunci când descrie transformările personajului său din adolescenta teribilistă, însetată de libertate și cu dor de aventură, în femeia umilită și traumatizată, aflată în pragul sinuciderii, care își regăsește liniștea sufletească și splendoarea în căminul protector al unui soț mult mai în vârstă
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
sau, mai degrabă, poate să fie diferită. Apoi, când credeam că toate firele s-au pierdut, am descoperit un indiciu ce reanimă povestea" (p. 159). În fine, romanul are pe alocuri aspectul unor plicticoase ghiduri turistice. Pe pagini întregi sunt descrise străzi și clădiri din diverse orașe europene și din America de Nord, fără vreun beneficiu în derularea romanului. Dau un singur exemplu dintr-o mulțime de astfel de pasaje peste care cititorul poate să sară fără nici un fel de regrete: "Traseul lor
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
grotescul, sufletul prizonier al cărnii. Cu foarte mici excepții, Lucian Freud este interesat de un univers închis, minimal, cel al unui cerc de rude și prieteni plasați într-un același cadru, cel al atelierului său nord londonez. Artistul și-a descris nu o dată creația ca fiind autobiografică. ŤEste despre mine și ceea ce mă înconjoară. Încerc să mențin un jurnalť - declara el. Opera sa este rezultatul comunicării dintre creator și model în decursul unor ședințe care pot dura luni și luni. În
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
lipsite de echilibru, plutesc în spațiu. Absența culorii accentuează vulnerabilitatatea, lipsa de grație, goliciunea personajelor, nuduri sau nu. În Femeie cu tatuaj pe braț sau în portretele lui Leigh Bowery, Freud explorează în amănunt modul în care liniile singure pot descrie masivitatea caracterelor. În Bella (1987) studiază jocul luminii pe suprafața pielii. Arta lui Freud, ca și desenele lui Seurat, demonstrează încă o dată că formele realiste sunt compatibile cu arta "modernă", că există multiple și valabile adevăruri artistice la sfârșit de
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
derivate, integrale sau diferențiale. Dar de fiecare dată zeroul și infinitul își capătă identitatea din modul în care facem uz de aceste simboluri în cadrul funcțiilor respective. Tocmai de aceea termenii aceștia ce par atît de simpli sunt foarte greu de descris în cuvinte. Căci e foarte anevoios să vrei să prinzi în vocabule niște entități care nu au sens decît în interiorul unor formule non-lexicale. E ca și cum ai vrea să descrii gustul unei mîncări cu ajutorul culorilor. Sau farmecul unei melodii cu ajutorul geologiei
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
termenii aceștia ce par atît de simpli sunt foarte greu de descris în cuvinte. Căci e foarte anevoios să vrei să prinzi în vocabule niște entități care nu au sens decît în interiorul unor formule non-lexicale. E ca și cum ai vrea să descrii gustul unei mîncări cu ajutorul culorilor. Sau farmecul unei melodii cu ajutorul geologiei. E o incompatibilitate de fond între domeniul aflat în discuție și instrumentul menit a-l înfățișa. De aici și piedicile de care ne lovim. Iar cartea lui Charles Seife
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
cu o imensă modestie și cu un la fel de mare devotament pentru opera brâncușiană, sugerează tacit această realitate fără a se propune însă pe sine, nici măcar pentru o clipă, în ipostaza, de altfel legitimă, a descoperitorului. El investighează, adună, selectează și descrie o cazuistică imensă care, paradoxal, începe să respire asemenea unei opere de artă ce mustește de viață nemijlocită și de viață simbolică. Și dacă România ar fi fost, în acești ani, o țară normală, toată brâncușologia improvizată și veleitară ar
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
și, deseori, fără referință; el construiește peisaje imaginare suspendate în afara oricărei realități tangibile, plăsmuiri care se reazemă doar pe propria lor forță impresivă și expresivă - și care se risipesc subit pentru că privirea nu reține decât ceea ce recunoaște:... "și seara mă descrie frumos pe nicio pânză" (Invocație nimănui). Din când în când, aceste secvențe ajung - printr-o fericită juxtapunere și mai ales concentrare - la un sens profund, poetic și memorabil: "Oh, din oglindă moartea mă imită/ aur, copil, cenușă rând pe rând
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
rând că pe linie maternă N. Steinhardt se înrudea - e drept pe departe - cu Sigmund Freud. În dactilograma celei de-a treia variante a Jurnalului fericirii (utilizez sintagma "a treia variantă a Juranalului fericirii" cu titlu de inventar), N. Steinhardt descrie chiar o vizită pe care i-o făcuse fondatorului psihanalizei prin anii 1926-1927. Să cităm acest moment, cu atât mai mult cu cât el este consemnat într-o variantă nepublicată încă: "August 1927. De la Veneția, mâncat de țânțari, cu febră
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
obsedantului deceniu, într-un poem precum strămoșească se pot ghici unele intenții subversive. Pentru că în plin proces de industrializare forțată, într-o epocă în care toată lumea proslăvea isprăvile fruntașilor în producție și îi denunța pe chiaburii din mediul rural, poetul descrie frumusețea cvasi-sălbatică dar sublimă a traiului la țară, din alte vremuri. Versurile sunt încărcate de voluptatea senzorială care va deveni principala caracteristică a poeziei lui Emil Brumaru. Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii,/ Urca domol cireada de buburuze
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
utopii? Una din cele mai pertinente și, mai ales, mai exacte definiții, dintr-o serie imposibil de tezaurizat, îi aparține lui Raymond Trousson. Acesta consideră că se poate discuta despre utopie atunci când în cadrul unei narațiuni (ceea ce exclude tratatele politice) este descrisă o comunitate (ceea ce exclude robinsonada), organizată după anumite principii politice, economice, etice, redând complexitatea existenței sociale (ceea ce exclude lumea pe dos, vârsta de aur, tărâmul Cocagne sau Arcadia), care să fie prezentată ca un ideal demn de realizat (utopie pozitivă
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
Cocagne sau Arcadia), care să fie prezentată ca un ideal demn de realizat (utopie pozitivă) sau ca previziune a unui infern (antiutopia), care să fie plasată într-un spațiu real, imaginar sau într-un anumit timp, și care să fie descrisă în termenii unei călătorii imaginare, verosimile sau nu." (pag. 17) De aici începând, discursul tânărului critic se încarcă de precauții și de mici corijări ideatice. Cum ar fi aceea că - sub aspectul intenționalității - un atât de ferm purism literar nu
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
pe cine preferă în materie de istorie sau politică. Poate scrie la fel de senin despre Marx sau despre Kennedy, despre Carol cel Mare sau despre ONU, și nu cade niciodată în capcana poftei de a vrea să-și convingă cititorul. Boia descrie fără să militeze și interpretează fără să pledeze. E cel mai aproape de neutralitatea intangibilă a idealului istoric. și fiindcă nu poate fi prins în țesătura unei fabule, Lucian Boia rămîne inefabil. Se sustrage etichetărilor și pare suspect de liber. Reversul
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
Din păcate, scenariile lor, mult prea perfecte, nu se potrivesc cu o lume mai curînd imperfectă." (p. 213) Interpretarea lui Lucian Boia ia în calcul numeroasele variabile care fac din scena istoriei actuale o lume imperfectă. Modul în care autorul descrie cursa Occidentului spre actuala hegemonie mondială seamănă cu o analiză retrospectivă: să ne închipuim o cursă de alergare în care concurenții (China, Islamul, Bizanțul și Occidentul) se aliniază la aceeași linie de start: anul 1000. În acest stadiu, un observator
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]