3,122 matches
-
s-au așternut negura câteva riduri noi. câteva morminte proaspete. eu le-am săpat eu am aruncat primul pumn de țărână. anul acesta prima zăpadă n-a mai venit. copacii răniți au dat muguri sângerii. eu nu mai țes. acum destram. la picioarele mele firul grămadă întoarce timpul înapoi. mă apropie de copilărie mă-ndepărtează de moarte. III sunt aici de câteva nopți. mă vor. să-mi smulgă ochii inima. morții mei. nu eu am sădit buruieni pe mormântul lor. și
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
cavaler Tot mă desface de-acest sine Când depărtat și când stingher... Ceva demonic în oglinzi Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă Și-ai vrea din ele să desprinzi Un chip ce nu se mai destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă... Retrospectiv vrei să colinzi Calea bătută în aramă în van arcadele întinzi Peste un timp ce te recheamă. Ceva demonic
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
de sânge. În jur, au strigat, sunt drumuri de adevăr. Dar traversez umbre. Mă-ncurajară: în jur sunt lanțuri ale cunoașterii. Dar trec prin verigi desfăcute. O voce: pentru că exiști, navigând aievea, cu ochii în vânt, și stai să te destrami, ascultă: dorința, freamătul, plânsul par calde și nu-s, un nume de rușine poartă, numele Timp. Și totuși, nu-ți pierde credința în desfăcutul trandafir al acestor ape. Martorul Iarbă cuminte, iarbă ciufulită de vântul ideii sau arsă de rafalele
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
îmi desenase pe buze un contrast izbitor al acestei senzații. Doar în acest mod am reușit să pătrund ceva mai adânc în retina care sârguincioasă devora imagine după imagine viața de zi cu zi. Vântul s-a pornit impetuos să destrame materia incandescentă a soarelui. Bucăți de lichid tulburând ființa agitată a necunoscutului înecau cu note majore asfințitul. Doar poziția trupului tău așezat concentric într-o urnă mică mai rezista trecutului atât de concentrat în singurătatea ideii de doi. Cântec de
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
care soluție, vai, nu-i este suficientă: „Să rabd îmi este tot mai greu,/ Dacă sorb îmi este și mai sete" (Lumină amară). Demersul liric devine o căutare a unor tactici de adaptare la o lume în care „mirajul se destramă": „Nu trebuie să șoptești / Nici un cuvînt, nici o silabă,/ În numele tău vorbesc trandafirii (...) Nu-i nevoie să arunci/ Nici o privire în preajmă,/ Un pui de luceafăr deduce / Dorințele tale" (Hiat). O adaptare cu precădere de ordin afectiv, întrucît „neajungerea" nu mai
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
va aprecia mai puțin decât se tem unii. Deși ar conduce la șomaj mai ridicat în Germania odată cu scăderae exporturilor, vor crește presiunile să devenim mai competitivi ", consideră omul de afaceri. Reitzle a adăugat că zona euro nu se va destrăma complet, însă Grecia nu mai este într-o poziție din care își poate asigura serviciul datoriilor.
Şeful Linde: Germania trebuie să ia în calcul ieşirea din zona euro () [Corola-journal/Journalistic/58826_a_60151]
-
cantate și pe pânze ipostazele de măreție ale acestei ape-rege a continentului Europa. (Din volumul „ARBORELE DE APĂ”,În pregătire pentru tipar.) (Fotografii realizate de Valentin Pițigoi) DANUBIUM NOSTRUM curge-n vecie - cântec de mamă. ea se adună, ea se destramă, din palma cerului Domnului-Sfânt este o doină de veci pre pământ. adună-n unde și printre nimbi legende spuse În zece limbi. adapă țărmuri, suflete-adapă, arbore-Înger, arbore-apă. mii de barcaze cântec i-au spus vâslind În aval, amonte... În sus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Toma Roman Ultimele evenimente politice din cea de-a II-a Republică (instaurată după căderea comunismului) au pus stringent problema redefinirii eșichierului politic. O coaliție de centru-dreapta (Alianța DA), impusă de un președinte de dreapta (Traian Băsescu), s-a destrămat, lăsând la guvernare un partid de dreapta (PNL-ul), care își propune să ducă la bun sfârșit programul adoptat cu partenerul său inițial (PD-ul). Partenerul, el însuși de centru-dreapta (PD-ul este membru al Partidului Popular European), trece în
Stânga și dreapta by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9535_a_10860]
-
blițuri, iar pădurea de bambus de alături pare un rastel de nuiele. Dar când soarele intră în nori, piatra în care a fost săpată amintirea dramei se întunecă aidoma unui chip de mireasă părăsită. În liniștea pe care n-o destramă nimeni, oftatul poetului se întâlnește cu țipătul de ciută săgetată al tinerei. Și ale lui Mondego mândre zâne I-au plâns pieirea peste văi și șes... Și lacrimile lor, din vremi bătrâne, Într-un curat izvor s-au fost ales
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
pisica dumneavoastră. O văd zilnic lângă gardul domnului doctor veterinar, vecinul din spatele casei mele. Stă minute în șir și admiră iepurașii pe care îi crește domnul doctor. Acestea fiind spuse, enigma privitoare la sursa de aprovizionare cu iepurași s-a destrămat. Mai rămânea de văzut în ce stare se găsea Manuche, care se adăpostise sub mașina vecinei și-și lingea rănile. După o cercetare sumară, Adina a constatat că acele răni nu erau chiar așa de grave: vârful cozii decupat, câțiva
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
Elena Marin Alexe Alint a cerului maramă c-o blândă sărutare, privind cum norul se destramă în curte pe cărare. Și-ncepe cernerea de sus, o horă liniștită, tristețea iute mi s-a dus de alb ademenită. Aș vrea s-adun, dac-aș putea, în brațe tot omătul, dar fulgii plâng în palma mea și se
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
vedere al postmodernismului în ofensivă, Ziarist vibrant, cu cărți despre revista „Tribuna”, despre calatorii prin Italia mirabilă sau doar cenușie, Radu Mareș devine, în perioada sa postdecembristă, un scriitor tradițional pentru care familia, iubirea, fertilitatea ținuturilor atât de ofertante sunt destrămate de somațiile istoriei. Deplasarea spre roșu începe cu deplasarea ziaristului către un orfelinat copleșit de daruri. Suntem după decembrie 1989, când darurile par a salva orfelinii orașului. Rețelele simbolice nu sunt mereu limpezi, dar opțiunile prozatorului, ale eseistului, ale jurnalistului
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
povara chipului tău, al chinului tău în spatele ochilor tăi suferinzi, ispititori, captatori de prea multă iubire. Amplificai curentul indus eliberând sclipitoarele luminițe sublime în așa fel că niciodată nu am fost atât de singur. Suferința, în jocul ei dantelat mă destramă, se apropie dar... prea încet și-aștept izbăvirea, ca să încep alt chin. Prietenă, alungă-mi incertitudinile Acum cât suntem încă singuri!
Nu-i nimeni l?ng? mine by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83922_a_85247]
-
în aceste puține rânduri, precum și altele, pe care le veți descoperi singuri. Lectură plăcută! Încărcătura de cuvinte Liniștea cetății Se lasă liniște după ninsori Și parcă totul împrejur adoarme, Pe geamuri gerul zugrăvește flori Din vise care par să se destrame. Cetății nu-i mai pasă de ninsori Un veac trecut alătură de altul. Dar nu se-aude încă de prinsori Să-mpreune adâncul cu înaltul. În parcuri veverițele sparg nuci, Iar vrăbiile ciripesc de zor. Un corb pășește fără de papuci Și
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
predestinat. Avea dreptul drept să știe și el - Liniștea văilor ocrotea plăsmuiri; Primăvara prunii albi se îmbracă la fel, Iar toamna așteaptă mereu musafiri. Loc fermecat Aseară m-a încercat o vedenie Sus, pe cosire, în Dobrovăț, Dar s-a destrămat plecând cu smerenie, Doar că alături mi-a lăsat un băț. Un fel de baghetă din lemn de alun, Cine știe ce puteri mai avea - Peste liane țipă un lăstun, Pe sub ele o buhă se tot pitea. Poate-aș fi adus izvorul
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
UNESCO ale patrimoniului universal. Tainele trecutului ies la iveală în secolul al XIXlea, s-au făcut importante săpături arheologice la Reims. Cu acele ocazii, au ieșit la suprafață multe dovezi materiale ale trecutului localității. Rând pe rând, tainele s-au destrămat și istoria a prins a lua chipul ei complet și adevărat. între altele, a fost descoperit un monument impresionant, înalt de 33 de metri, care prezenta o particularitate aparte: el nu era susținut de arcade, conform tradițiilor. în locul pilonilor, erau
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
devenit o bâțâială dezarticulată, iar cântatul un suspin gâfâit, într-o clipă nebănuită somnul te va cuprinde în brațele sale ocrotitoare, și-atunci mami va rămâne o vreme încremenită de fericire, nici măcar nu va mai respira de teamă să nu destrame miracolul, te va privi doar cu o nesfârșită duioșie, dar și cu o nespusă ușurare, va uita pentru o clipă de durerea brațelor, de oboseală, de sfârcurile aproape-nsângerate de la atâta supt, ai adormit, puiul meu, în sfârșit, mami te
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
aterizeze pentru a-i lua cu ei. - Unde mergem? întrebă Cayle. Fata zâmbi și clătină din cap: - Lasă c-ai să vezi. De îndată ce se instalară în avion, arătă în sus. - Uite, zise ea. Deasupra, pe cer, un nor artificial se destramă, își schimbă de mai multe ori culoarea și apoi se iviră strălucind aprins literele care formau inscripția: PARADISUL GALANTERIEI. Cayle spuse: - Phii, am văzut aseară reclama lor. Uitase, dar acum își aminti fâșiile de lumină care se înălțau spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
semn s-au surpat albăstrimile cerului, și minutarele vremii treceau ca tăișuri prin toată făptura, în anii aceia, poetul voi să uite de semeni și vatră. În anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și viața - atâta s-a stins de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns ca duhul să prindă trup pe pământ. Poetul, cu numele șters și pierdut, s-a retras sub pavăza muntelui, făcîndu-se prieten înaltelor piscuri de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu temperamentul, nici cu gustul meu pentru înălțimile scăldate în lumină. Aveam impresia că mi se cere să țes zile și nopți în șir într-o pivniță, așteptând ca niște brute să vină să mă scoată din bârlogul meu, să destrame ceea ce țesusem și apoi să mă târască într-o altă pivniță unde să mă ucidă în bătăi. Îi admiram pe acei eroi ai adâncimilor, dar mă simțeam incapabil să-i imit. Am trecut, deci, în Africa de nord, cu intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de viață! Amintiri Trecută prin valțurile timpului și fărâmițată în zile și ani, viața este recompusă după imaginația și dorințele fiecăruia. În paginile așternute cu slove betege, curg șuvoaie de aduceri aminte, filtrate prin păienjenișul de vremi ce s-au destrămat ca un fum. Amintirile sunt spirit și gând, și simțire, cenușă a sentimentelor trecute; le purtăm în suflet peste timp și vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
păianjen a amintirii. Nu mi se pare necinstit așa. Când mor, oamenii sunt arși sau îngropați. De ce nu s-ar duce și cuvintele lor, o dată cu ei, acolo de unde au venit, în marea, singura bibliotecă adevărată? Un ziar aruncat în iarbă destrămându-se în ploaie. Fiul Ploii. Dacă Dumnezeu a considerat că din om trebuie să se aleagă praful și pulberea, îi va fi fiind pe plac să fie conservate cuvintele robului său? Și, în sfârșit: dacă ai avea de ales, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nume, într-o lume destul de crudă și selectivă. A, am uitat să-ți spun, Mihu era profesor de limba franceză, la un renumit liceu din București. Un bărbat distins, cult, rafinat. Dar ...atât de singur. Avusese familie, dar totul se destrămase pe parcurs. Știi? De multe ori m-am întrebat, ascultându-i povestea, cum de un om care avea atâtea de dăruit - și a dăruit fără rezerve, ajunge singur, la un moment dat? Pentru că așa era Mihu, la momentul respectiv. O
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o față de pernă de mort, și m-au despărțit din prima zi de Astrid, să n-o mai văd nici pe ea, ceea ce mă înnebunește cel mai mult, de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]