3,976 matches
-
fermă de grâu din Nebraska. Așa că poți să-ți închipui. — De, în orice caz, eu sunt Ignatius J. Reilly. — Nu sună atât de groaznic. Mi-am imaginat că te cheamă Horace sau Humphrey sau așa ceva. Foarte bine, să nu ne dezamăgești. Pregătește-ți cuvântarea. Îți garantez că va fi o mulțime de lume. Aproape toți sunt morți de plictiseală și de descurajare, așa că se vor lupta pentru invitații. Sună-mă și vom stabili data exactă. — Nu neglija să subliniezi importanța acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
societate, ei pot fi în același timp un factor catalizator pentru schimbarea socială constructivă. Activiștii sunt cel mai puțin probabil să creadă că liderii noștri guvernamentali își îndeplinesc bine sarcinile legate de soluționarea problemelor importante naționale. De asemenea, sunt foarte dezamăgiți de sistemul de educație. Este cel mai puțin probabil să gândească că școlile noastre sunt potrivite pentru a pregăti tineretul pentru succes în viitor. Este cel mai puțin probabil ca aceștia să considere că sistemul educațional le-a asigurat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
succesului la viitorul loc de muncă, chiar dacă mulți dintre acești tineri provin din familii cu studii. Este foarte puțin probabil ca aceștia să fie descendenții unor mame care au diplome de masterat sau al unor tați cu diplomă de doctorat. Dezamăgiți de leadeshipul asigurat de guvernarea națiunii noastre și de sistemul de educație, Activiștii își iau destinele în propriile mâini. Este foarte probabil ca ei să fi făcut muncă de voluntariat sau să fi efectuat servicii în folosul comunității, foarte posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
sub povara neliniștii și a rucsacului greu pe care-l avea În spate a străbătut Piața Operei pe când vântul șuiera și Îi cânta melodii stranii la ureche. La Max's Opera Café zărit un cuplu de tineri care fie erau dezamăgiți de sandvișurile cu carne de vită din fața lor, fie tocmai se certaseră. Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt singură, și-a zis Armanoush pe jumătate În glumă Înainte să o ia pe Turk Street. Cu ani În urmă, când era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușa Banu uluită, pe când se Întorcea cu o oală aburindă În mâini și cu Sultan al Cincilea ținându-se Încă după ea. Armanoush a dat din cap pe jumătate serioasă, pe jumătate amuzată, de parcă i-ar fi părut rău să dezamăgească atâtea așteptări. — Nu, nu, din păcate nu vorbesc limba turcă, Însă cred că știu pe dinafară limbajul bucătăriei turcești. Nefiind În stare să Înțeleagă ultima parte, mătușa Banu s-a Întors disperată spre Asya, Însă cea din urmă nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe banda din dreapta lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din când În când câte o eșarfă de la ferestrele deschise. Totuși, când traficul a Început să se miște iarăși greoi, și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oprise În mijlocul podului Marie ca să privească soarele În amurg, un soare roșu care dădea Senei o nuanță de aperitiv italienesc. Îi plăcea podul acela pe care, de-a lungul a treizeci de ani, mai multe femei Îl sărutaseră. Fusese foarte dezamăgit să afle că podul Marie nu-și datora numele vreunei prințese sau regine, ci domnului Christophe Marie, antreprenor general al podurilor din Franța, care Începuse construcția sub Ludovic al XIII-lea. Se reîntorsese În bîrlogul lui, unde nimeni altcineva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care am luat-o cel mai În serios din pricina titlului: Scrisori către un tînăr creștin (Îmi plăcea titlul ăsta, habar n-aveam că era o imitație după Scrisori către un tînăr poet a lui Rilke și am fost extrem de dezamăgit cînd am aflat), Îi scrie corespondentului său: „Nu am a-ți oferi decît certitudinea mea. E o certitudine totală, care mi-a fost neîndoielnic dăruită, dar pe care am și cucerit-o, cu răbdare, printr-o luptă de zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la mine. Cu o sticlă, ne puteam izola Într-un separeu, unde ne-am simțit mai În largul nostru. „Cum adică, mai În largul nostru?“ am Întrebat-o. „Întoarce-te cu banii pentru o sticlă și n-ai să fii dezamăgit“. M-a condus pînă la ușă și m-a sărutat pe buze. Afară, am Întors de mai multe ori capul ca să-i fac semn cu mîna. Mi se păruse extrem de drăguță și doream deja s-o revăd. În sfertul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatei și Îi citau numele cu respect, Într-o perioadă În care eu Încă nu știam că poți avea simțul sacrului fără să aderi la o religie, totul mergea bine. Tatăl meu era un om important. Mai apoi el mă dezamăgise publicînd cărți cu care eu nu eram de acord, cărți În care acest om care nu mințise pe nimeni niciodată se mințea pe sine Însuși: „Vine o zi, mai devreme sau mai tîrziu, cînd fiul este convins că el va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acum era sigur că aveam să mergem împreună acasă, eu și ea... * (nume de cod: Orhideea sau Perla... numitor: Romeo) Muzica... prezența vocii orhideei mă însoțește atît de des și atît de des am nevoie de ea... nu m-a dezamăgit niciodată, mai ales că este mai mult decît doar o voce: este iubirea însăși, este încrederea, certitudinea... nu știu cum reușește, dar îmi ține companie într-un mod miraculos, dincolo de aparențele realității concrete, devine ceva mai adevărat decît concretul... Am găsit la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ți se pare unul singur sau o zi sau o secundă... și ești în stare să speri și să aștepți la infinit, pentru că speranța te îndeamnă să speri mereu, așa, ca un nou născut care nu ar fi fost niciodată dezamăgit de speranțe neîmplinite, care nu crede în deziluzii și nici în întîrzieri... de ce speri? nici tu nu știi... dar astfel reușești să treci de imposibil, și să fii... În ce speri? La ce speri și ce aștepți? Nu contează... E
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mare din piele maro, din care se află sute în circulație prin St. Petersburg. Nu, asta nu este de ajuns. Te vei ocupa doar cu investigarea dispariției lui Rataziaiev. Nu vei presupune nicio legătură între cele două cazuri. Observând privirea dezamăgită de pe fața lui Porfiri, prokuror-ul adăugă cu un zâmbet nesincer: Fac asta spre bine dumitale, Porfiri Petrovici. Nu vreau să te faci de râs. Unde mai pui, că nu îți stă în fire să te lași sedus de un membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că vă va scăpa de Lilia. Ca orice servitor, știa prea multe despre stăpânul său. știa destule pentru a vă ruina. Poate că și începuse să vă șantajeze. Sau poate că v-ați pierdut răbdarea cu el fiindcă v-a dezamăgit. Fără nicio îndoială nu v-a căzut bine faptul că a trebuit să vă ocupați singur de Lilia și de fetiță. Trebuia să distrugeți probele primei dumneavoastră crime, siluirea Liliei. Dumneavoastră ați omorât-o pe Lilia. și dumneavoastră i-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cunoaște adevărul, dacă ar fi în stare să vadă cu adevărat cine sunteți? Iar, dacă ar anula nunta, nu-i așa, Osip Maximovici, că asta ar constitui o dezamăgire imensă pentru dumneavoastră? ă Despre ce vorbiți? Bineînțeles că aș fi dezamăgit. Dar de ce sunteți așa de scârbit? ă Fiindcă nu vă căsăstoriți cu Anna Alexandrovna pentru ea. O luați în căsătorie pentru fiica ei. De aceea a scris Goriancikov: Tatăl Credinței va fi distrugătorul Înțelepciunii. Credința se traduce prin Fides, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu a devenit nimic. Am Început o afacere pe internet Împreună, am lucrat la ea un an de zile și, În ultimul moment, el s-a retras și a distrus tot. S-a speriat. — Interesant, spuse Sam. Deci te-a dezamăgit. Kitty Încercă să aprobe, dar ura din toată inima să se simtă vulnerabilă, mai ales În fața lui Sam. — Nu. S-a dezamăgit pe el Însuși. — Vino Încoace, știu că te pot face fericită, iubito! Îi spuse el cu cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
moment, el s-a retras și a distrus tot. S-a speriat. — Interesant, spuse Sam. Deci te-a dezamăgit. Kitty Încercă să aprobe, dar ura din toată inima să se simtă vulnerabilă, mai ales În fața lui Sam. — Nu. S-a dezamăgit pe el Însuși. — Vino Încoace, știu că te pot face fericită, iubito! Îi spuse el cu cea mai seducătoare voce de care era În stare. Sunt puternic, Îți promit că nu te voi dezamăgi. Kitty Îl privi o clipă. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În fața lui Sam. — Nu. S-a dezamăgit pe el Însuși. — Vino Încoace, știu că te pot face fericită, iubito! Îi spuse el cu cea mai seducătoare voce de care era În stare. Sunt puternic, Îți promit că nu te voi dezamăgi. Kitty Îl privi o clipă. Arăta bine, cu părul lui tuns scurt și statura atletică. Puloverul negru de lână, pe gât, se mula pe pieptul musculos. Era un tip de treabă. Cu toate astea, nu o atrăgea nimic la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În hotel, În căutarea lui Diane. Îndreptându-se abătută spre bar, ridică privirea și, spre surprinderea ei, Îl văzu pe Ted venind din direcția opusă, posomorât. Cu siguranță se Întorsese s-o caute și, nemaigăsind-o la bar, era la fel de dezamăgit ca și ea. Se opri brusc, zâmbi, se repezi spre ea de parcă jucau scena de final a unui film de dragoste marca Hollywood și o sărută. Un grup de oameni trecu prin turnanta de la intrare, ușile mari se deschiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Rose Îi aruncă lui Kitty o privire atât de fioroasă, de parcă dacă ar mai fi auzit un singur cuvânt despre Charlie sau despre rulotă ar fi explodat și ar fi aruncat toată lumea În aer odată cu ea. Nu pot să-l dezamăgesc! Nu pot să plec de la rulotă! Du-te, te rog, pleacă! șopti ea rece. Ne vedem mai pe seară. Dacă Charlie era drogul, atunci Desert Rose era dependentă. Era mai fericită cu otrava ei, decât fără. Bătălia era pierdută. Oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un accent „exotic“, ființa ei Însemna mult mai mult decât atât. Ceva asupra căruia ea trebuia să-i deschidă ochii și inima. Se tot gândi la un lucru pe care putea să-l facă singură, ca să nu riște să fie dezamăgită de altcineva. Atunci o fulgeră ideea: să scrie! Asta era! Nu avea nevoie de aprobarea sau fondurile nimănui pentru asta. Dintotdeauna Își dorise să devină scriitoare, dar până acum Îi fusese teamă; scriitorii nu aveau o viață ușoară. Stăteau mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ieri? Și, În plus, stă departe. — E mai bine decât să vin la Matthew. Charlie s-ar supăra. — Mai e acolo? — Nu, a plecat după-amiază la New York, zise Desert Rose. Kitty nu mai putea face nimic, Închise repede telefonul. Era dezamăgită, dar nu tocmai nefericită la gândul că vor avea toată noaptea doar pentru ei doi. Se ridică din pat și Începu să-l caute prin casă. Îl găsi În laboratorul foto, Îmbrăcat, făcând retușuri la niște fotografii din sălbăticie. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. „Nu sunt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc”. Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se afla nimeni prin apropiere. Îți comunica atunci tot felul de lucruri delicate; că Moașa profita de situația ei după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și, gata, vin angoasele, stările proaste, dorința de a te justifica. 3 ianuarie E dreptul meu de a mă purta „ca un fraier”, cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltându-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Începi să te temi și, gata, vin angoasele, stările proaste, dorința de a te justifica. 3 ianuarie E dreptul meu de a mă purta „ca un fraier”, cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltându-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]