4,214 matches
-
aș fi putut să jur că arătam ca fetele din reclamele de la șampon. Un alt șoc, rochia violet a Mariei mi se potrivea perfect. M-am machiat atentă, ridicol de emoționată de imaginea care mă aștepta. Și nu eram o dezamăgire, așa cum prezisesem. Din contră, arătam superb. Nu eram genul care se autocomplimenta, nu făcusem asta niciodată până atunci. Maria Însă era atât de Încântată de imaginea mea, Încât aproape mă făcu și pe mine să cad În extazul propriei persoane
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
stat așa, simțindu-mă mizerabil, dar la un moment dat Maria a năvălit În cameră aproape plângând. ― Îmi ești datoare, spuse fără să se uite la mine. ― Știu. Mi-am strâns genunchii la piept, recapitulând. Viața mea amoroasă era o dezamăgire, Îmi era interzis să dansez, fratele meu era un idiot și nici cu părinții nu mai eram deloc pe aceeași lungime de undă. Nu mă mai simțisem de mult atât de tristă. Maria Își luase o carte și nu mai
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în schimb, el n-a făcut decât să râdă și nu mi-a răspuns. într-un acces necontrolat de furie m-am gândit că era într-adevăr un ticălos nebun. Cu fiecare pas pe care-l făceam cu răsuflarea tăiată, dezamăgirea mea era și mai profundă. Eram sigură că atunci când pereții vor fi văruiți și covoarele așternute pe jos, clădirea avea să arate exact ca hotelul luxos la care visasem. Dar, între timp, constatam cu nemulțumire că semăna mai degrabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fel ca noi toți. Eu nici nu mai respiram. Fiorul voyeuristic era aproape anulat de sentimentul că intrasem pe teritoriul altcuiva. Tăcerea așternută în sală părea fără sfârșit. Până când, în cele din urmă, Josephine a spus: —Ei, timpul a expirat! Dezamăgirea a fost imensă. Ce groaznic era să rămâi așa, atârnat de un fir de păr! Era mai rău ca-ntr-o telenovelă: fiindcă toate astea se întâmplau în realitate. în timp ce așteptam la rând să ieșim din sală, mi se învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
salvează dintr-o clădire în flăcări. Mi se părea superb. Mă rog, cu excepția înălțimii. Când s-a ridicat ca să ajungă la ceainicul din capătul mesei, am văzut că nu era cu mult mai înalt decât mine. Ceea ce a fost o dezamăgire, însă una cu care eram deja obișnuită. Cu toate astea, în felul său de-a se mișca era ceva extrem de plăcut. Era destul de slab. Nu genul palid, scobit, plăpând, cu coastele ieșite prin piele și coapsele ca niște baghete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prietenos. — Eu sunt... sunt... în echipa lui Don? am întrebat-o șovăitor. Dintr-odată, mi-am dat seama că se putea să fie adevărat. Nu fusesem de acord cu asta seara trecută...? — Da. M-am simțit cuprinsă de o profundă dezamăgire. Se părea că, până la urmă, chiar trebuia să mă dau jos din pat. —Ei, tocmai am demisionat, m-am oferit eu plină de speranță. Femeia a râs într-un fel care, în alte circumstanțe, ar fi putut fi socotit plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plângăcioasă și acuzatoare. Dar buzele îmi tremurau așa de tare încât nu eram sigură c-am să pot să le mișc și să spun ceva inteligibil la momentul oportun. Am auzit un declic și inima mi s-a strâns de dezamăgire - îmi răspunsese robotul. M-am hotărât să las totuși un mesaj. Poate că cineva avea să ridice receptorul dacă îmi auzea vocea. Răbdătoare, am așteptat să aud primul vers din Smoke on the Water. Dar nu era Smoke on the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pot vorbi și în numele celorlalți. Deși, mă îndoiesc c-ar face așa ceva, a adăugat el dând neîncrezător din cap. Unde? am întrebat eu cu răsuflarea tăiată. Unde faci flotări? —în dormitor, pe podea. Am mai coborât o treaptă pe scara dezamăgirii, dar încă mai aveam o licărire de speranță. Poate că nu exista o sală de gimnastică, dar poate că se făceau alte tratamente. Am simțit cum Chris începe să mă compătimească, am simțit că-și dorește să fie drăguț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus „Dacă vrei, poți să-mi spui Rebecca“. De ce mi-ați spus să mă duc în pizda mamei mele? a zis el trăgându-și nasul, ceea ce explica lipsa de concentrare care i se citea în ochi. Brigit amuțise de dezamăgire. Nu-i venea să creadă. Așa că am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul interfonului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de după colț ca și cum ar fi fost aninat în vârful unui par. Dar nu s-a întâmplat nimic. Când, într-un final, am acceptat ideea că nu aveam nici o altă opțiune, am urcat scările. în gură aveam un gust amar. Din cauza dezamăgirii. —Care-i treaba cu el? am bolborosit. Serios vorbind: ce naiba avea de gând? încercând cu disperare să descopăr care erau motivele pentru care Luke se purta așa, am rupt hârtia în care era ambalat pachețelul pe care mi-l dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis ea supărată. Și nici că mi-ar fi păsat, însă nici măcar nu era vreo companie aeriană mai de Doamne-ajută, era una din nenorocitele alea de companii de chartere, Air Paella, care angajează pe oricine. Cu excepția mea. Eram șocată că dezamăgirea lui Helen era atât de profundă. întotdeauna obținuse tot ce-și dorise. Helen și-a ascuns fața în palme într-un gest de disperare care m-a înfricoșat. — Nu mi-ar fi păsat, Rachel, dar tot restul era perfect. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a îndepărtat de mine, iar eu m-am simțit de parc-aș fi căzut din vârful unei stânci. — Ce părere ai de chestia asta? m-a întrebat el. —Nu te cred, am răspuns eu cu o voce morocănoasă din cauza dezamăgirii crunte prin care trecusem. Toată așteptarea aia care rămăsese fără nici un răspuns... Pe cuvânt de onoare, m-a asigurat el, în timp ce ochii îi scăpărau în noapte plini de sinceritate. —E imposibil, am răspuns eu, reușind, în sfârșit, să mă concentrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
peretele în brațe. Din cauza petelor negre care-mi dansau în fața ochilor, abia dacă mai vedeam podeaua. Dar cum am vomat, m-am simțit din nou bine. Era clar că nu aveam să dau în primire atunci. Cruntă mi-a fost dezamăgirea. 53tc "53" înainte să-mi dau seama, stăteam pe un scaun în Sala Abbot - din milă pentru necazul prin care treceam, mi se permisese să stau pe unul din locurile bune - iar Luke trebuia să apară din clipă-n clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Se părea că Luke scrisese un roman. —Așa, a zis Josephine dregându-și glasul. Prima întrebare este „Ce droguri știi că folosește Rachel?“, iar Luke a răspuns „Cocaină, cocaină pură, ecstasy...“ îmi venea să mor. Așa de cruntă îmi era dezamăgirea. N-aveam să fiu cruțată deloc. Luke, Luke al meu, se întorsese, fără îndoială, împotriva mea. Până atunci mai exista o speranță, însă, în clipa aia toate speranțele îmi fuseseră spulberate. —„... amfetamine, hașiș, iarbă, ciuperci magice, LSD, heroină...“ Cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă aflam deja la Cloisters de aproape cinci săptămâni, a venit și ziua judecății mele de apoi. Totul a început destul de inocent. La ora opt, suspecții de serviciu s-au strâns la apel și cu toții am mărșăluit către bibliotecă. Spre dezamăgirea mea, persoana care venise să discute cu noi era o femeie. O altă femeie. Atunci am bănuit că Francie avea o imaginație scandalos de bogată, așa că m-am întrebat dacă povestea ei cu „La întâlnirile DA e plin de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încât m-am dus la slujbă. Ăsta e paiul de care se agață cel care e pe cale să se înece. Cum am ajuns acasă, am luat telefonul cu mâini tremurătoare și l-am sunat pe Chris. Cruntă mi-a fost dezamăgirea când cineva - am presupus că domnul Hutchinson - mi-a spus că nu e acasă. Nu mi-am lăsat numele. Ca nu cumva să nu mă sune. Apoi, luni am trecut din nou prin tot iadul ăla, care-mi făcea nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de reproșuri. Și așa am continuat să hălăduim, trecând pe lângă un șir de bistrouri intime, cu lumini difuze. Chris le-a respins pe toate zicând: — Dar nu e puțin cam...? Am început să-mi pierd buna dispoziție și, cu fiecare dezamăgire, frazele mi-au devenit din ce în ce mai scurte și mai concise. într-un final, am ajuns la un șopron galben și dărâmat. Gipsy Kings cântau așa de tare de-ți plesneau timpanele. Ce zici de locul ăsta? mi-a propus Chris. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă n-o să te mai văd niciodată. Mă chinui așa... Tremuram din cauza șocului. întotdeauna am urât certurile, iar furia mamei mă lăsase perplexă. Disprețul pe care mi-l arătase era terifiant. Bănuisem de mult că pentru ea eram o mare dezamăgire, dar m-a durut îngrozitor de tare să-mi văd bănuielile confirmate. Ca să nu mai pun la socoteală și ceea ce-mi spusese despre Chris. Abia dacă-mi venea să cred. Chris era căsătorit. Și avea trei copii. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atâția bani ca să mă țină la Cloisters, pentru că-mi făcuse atâta bine. îi dezamăgisem pe toți. Pe Josephine, pe ceilalți pacienți, pe părinții mei, familia, ba chiar și pe mine. Eram zdrobită de un sentiment profund de vinovăție, rușine și dezamăgire.Voiam să dispar de pe fața pământului, să mor și să mă dizolv. M-am culcat recunoscătoare că puteam să scap din iadul care devenise viața mea. Când m-am trezit, Helen și Anna stăteau lângă pat, mâncând strugurii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke m-a tras spre el, obligându-mă să mă uit în ochii lui și, în secunda în care mi-a văzut fața, și-a dat seama. Pupilele i s-au contractat din cauza furiei și a unui alt sentiment nelămurit. Dezamăgire? —Ai luat droguri, mi-a spus el pe un ton mușcător. N-am luat, am răspuns eu făcând ochii mari. Nu mă minți, a zis el îndepărtându-se. Eram șocată să-l văd luându-și haina și plecând de la petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
filmul ăsta nu avea să se termine cu imaginea mea și a lui Luke cu mâinile împreunate deasupra capului, legănându-ne și cântând „Războiul s-a sfârșit“ sau „Abanos și Fildeș“ sau orice alt cântec pupincurist pe tema încheierii conflictului. Dezamăgirea a fost cruntă. Ba chiar m-am simțit puțin ofensată. Asta până când mi-am amintit cât de oribil mă purtasem cu el. Dacă Luke încă îmi purta pică, avea tot dreptul. Dar spusese că voia să ne vedem. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi povestească despre vechea ei prietenie cu mama lui Randall, Lucille- subiectul perfect pentru această conversație. De ce nu-i pomenisem de pasiunea mea cu câteva săptămâni mai devreme? Istoria ar fi putut fi rescrisă; șirul de relații eșuate și de dezamăgiri amoroase pe care aveam să-l îndur în decada anilor douăzeci ai existenței mele ar fi putut fi evitat. La optsprezece ani, aș fi putut să încep să trăiesc fericită până la adânci bătrâneți. * * * Ei, oricum, iată că acum aveam acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
muncesc din greu. Dar gândesc c-o să fiu în stare să rezist un an, iar asta o să-mi accelereze cariera - și o să câștig și o experiență valoroasă. Jackson a dat din cap fără tragere de inimă, incapabil să-și ascundă dezamăgirea. — Ei, știi c-o să fiu întotdeauna alături de tine dac-o să ai nevoie de ceva. Sper c-o să-ți fie bine, Claire. Sincer, mi-a declarat el, forțându-se să zâmbească. — Mulțumesc. știu că e decizia corectă pentru mine, am mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cunosc codul? „Sunt destul de aproape ca să merg pe jos“ înseamnă: Aștept un minut după ce pleci tu, mai merg câteva străzi și mă duc la Marquee ca să agăț niște manechine brazilience. Ce nu mersese bine? Am încercat să nu-mi arăt dezamăgirea, dar mă simțeam destul de pleoștită. De ce-mi îngăduisem să sper? De ce interpretasem atât de pozitiv bujorii ăia, cinele costisitoare, complimentele în exces, favoarea cu Vivian, invitația s-o cunosc pe maică-sa... de fapt, gândindu-mă mai bine, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
după-amiaza aia, înainte să plece la aeroport, mama și cu mine merseserăm s-o vizităm pe Lucille. Nu mai trebuie să spun că fusesem foarte emoționată, în ciuda rapoartelor primite de la mama și de la Randall, conform cărora Lucille se recuperase în urma dezamăgirii cu nunta. Dar vizita se dovedise a fi șocant de plăcută. Dacă Lucille mai păstraze o doză de ostilitate față de mine, atunci și-o ascunsese complet. Fusese toată numai zâmbete, ne invitase la ceai, ba chiar mă felicitase pentru că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]