4,111 matches
-
întrebă el pe madame Iocasta arătându-l cu degetul. Acela, zise madame Iocasta, întorcându-se pe genunchiul lui Virgil. — Aici? întrebă Gilles Priape, aruncându-i lui Vultur-în-Zbor o superbă grimasă profesionistă. — Aici, porunci madame Iocasta. — Ți-ar plăcea să te dezbrac eu? îl întrebă Gilles Priape pe Vultur-în-Zbor. Din tonul lui obosit se simțea clar că voia să audă un „Nu“. — Nu fi atât de-al dracului de leneș! zise Iocasta. Fă-o. Apoi i se adresă luiVultur-în-Zbor, scuzându-se: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ți-am pierdut-o. El a plecat s-o găsească și tocmai căuta de zor în tufișurile dese care mărgineau capătul grădinii lui Cerkasov, când a auzit un foșnet în spatele lui. S-a întors și a văzut-o pe Irina dezbrăcându-și rochia. — S-ar putea agăța de ceva și s-ar rupe, a spus femeia. Mi-e mai bine fără ea. — Ești sigură că știi ce faci, Irina? a întrebat el. — Te ajut să cauți mingea, i-a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
râs tare. — Nici o șansă să te seduc, Irina Natalievna, i-a zis el. Dacă vrei un bărbat, trebuie să fii sigură. Dacă nu... s-a strâmbat el. — învârte cheia în ușă! i-a poruncit ea. Să privești un bărbat corpolent dezbrăcându-se e o activitate deprimantă. Patașin și-a părăsit geniul odată cu gulerul și vesta, așezate pe un scaun, și a rămas înaintea ei, cu păr alb pe piept și cu priviri lacome în ochi. Ea a închis ochii, dorindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu mine pentru Trandafir.) — Este Grimus? Gândul acesta nerostit, neformulat în cuvinte, mi-a răsărit brusc în minte. A fost urmat de o a doua formă de gând, mai profundă, mai înțeleaptă. — Da... nu... ah, înțeleg. Aveam sentimentul că eram dezbrăcat până la piele. Mintea îmi fusese scanată. — Unde sunteți? am strigat, iar eul-Grimus dinăuntrul meu mi-a spus că acești monoliți pântecoși, uriași și înconjurați de un abur ușor erau cele mai inteligente forme de viață din toate galaxiile și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
minunate. Îmi zâmbi conspirativ. Văd că socializezi, așa că nu te mai rețin. Ea e una dintre fete, nu? Bravo ție! Am auzit că s-au mai cumințit față de zilele rebele ale adolescenței. —Adolescență rebelă? am repetat. —A, obișnuiau să se dezbrace de tot și să danseze în cluburi de noapte în timp ce-și deviau septul, tipic pentru fetele de bani gata, draga mea. Oricum, tăticul lor pare a fi teribil de mulțumit, ceea ce e mult mai important. Trebuie să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
gros cât să acopere și prora de la QEII. Ieșind din toaletă, însă, am dat nas în nas cu David Stronge care se învârtea de colo-colo în fața ușilor ca un așa-zis exhibiționist, care nu avea destul curaj cât să se dezbrace în fața lumii. —Sam, ce mă bucur! zise sprijinindu-se de mine. Dacă aș fi aprins un chibrit în dreptul respirației lui, ar fi ieșit flăcări. Băuse ceva mai tare decât șampania. Mătreața îi acoperea umerii ca pudra de talc, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai înainte ca gura lui să o atingă pe a mea. De data asta, a răbufnit toată energia dată de cocaină și alte lucruri pe lângă. Nu ne puteam dezlipi unul de altul. În timp ce mă săruta, Sebastian a început să mă dezbrace de cămașă, degetele lui lungi dovedindu-se a fi la fel de agile pe cât păreau, o mână ținându-mă strâns în timp ce cealaltă mă alinta cu atâta pricepere și delicatețe încât i-am mușcat toată buza de jos, plină de plăcere. —Ah, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
date cu gloss. Stând călare pe el am scurs ultimii stropi din sticlă, privindu-l cu dorință. —Dumnezeule, i-am spus, arăți atât de bine încât te-aș mânca! Vocea i se îngroșase, mâinile ajungându-i sus pe coapsele mele, dezbrăcându-mă de rochie, ghidându-mă înspre gura lui. —Tu prima, a mormăit. Se crăpa de ziuă pe când pășeam înapoi prin parc, aruncând cu virtuozitate sticlele goale la un coș de gunoi de pe drum, și am luat singurul taxi care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care ieșeau continuu merdenele, ștrudele, cornișoare, triunghiuri și alte asemenea, cu laborantele frământând coca pe niște mese, în văzul clienților, cu uniformele lor albe, prin care adeseori li se zăreau chiloții și sutienele, cu rochițe scurte vara, în toiul căldurilor, dezbrăcate pe sub ele, frământând aluatul, sporovăind, povestindu-și necazuri, bucurii, drame, aventuri, toate de-ale femeilor, în gura mare, nepăsătoare la clientela din prăvălie. Am văzut vânzătoarele de aici îmbătrânind, odată cu mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă cotropite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
studentă la matematică. A plătit, a cerut-o chiar pe aceea și s-a dus la odaie să o aștepte. O odaie la un hotel din preajmă. Când a intrat fata, el era la geam, cu spatele. Aceea s-a dezbrăcat și a venit lângă el, să-l alinte și să-l tragă în pat. N-a mai apucat. A azvârlit-o pe fereastră, de la etajul trei sau patru, așa goală cum era... Voiam să scriu despre altceva. Parcă ieri, coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răsuflarea pe gît. — Să nu mă lași să cad, Daniel, șopti ea. Bărbatul cel mai Înțelept pe care l-am cunoscut vreodată, Fermín Romero de Torres, Îmi explicase cîndva că, În viață, nu există nici o experiență comparabilă cu aceea cînd dezbraci o femeie pentru prima oară. Înțelept cum era, nu mă mințise, Însă nici nu-mi spusese tot adevărul. Nu-mi zisese nimic despre acel ciudat tremur al mîinilor care prefăcea fiecare nasture, fiecare fermoar Într-o muncă titanică. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
știau fetele angajate la el În casă și cele din casele apropiaților. E mai bine așa, Își spunea Jacinta. N-avea timp de prostii. Tot timpul ei era Închinat Penélopei. Îi citea, o Însoțea pretutindeni, o Îmbăia, o Îmbrăca, o dezbrăca, o pieptăna, o scotea la plimbare, o culca și o deștepta. Însă mai ales vorbea cu ea. Toți o luau drept o doică lunatică, o fată bătrînă fără altă viață În afară de slujba din casă, Însă nimeni nu știa adevărul: Jacinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Își pecetluiră Înțelegerea, o căsătorie secretă, pe buze. Atunci Julián o conduse pe Penélope În dormitorul Jacintei de la catul al treilea. La etajul acela nu se aflau decît Încăperile servitorilor și Julián crezu că nimeni n-are să-i găsească. Se dezbrăcară cu febrilitate, cu mînie și cu jind, zgîriindu-și pielea și topindu-se În tăceri. Își Învățară trupurile pe de rost și Îngropară acele șase zile de despărțire În sudoare și salivă. Julián o penetră cu furie, țintuind-o de lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și ne asigură că pacientul era viu. Tuspatru, izbutirăm să-l urcăm pe scări și să-l ducem pînă În camera Bernardei, unde o infirmieră adusă de doctor pregătea totul. CÎnd pacientul fu Întins pe pat, infirmiera Începu să-l dezbrace. Doctorul Soldevila insistă să ieșim toți din cameră și să-l lăsăm să-și facă treaba. Ne Închise ușa În nas cu un succint „va trăi“. Pe culoar, Bernarda plîngea nemîngîiată, gemînd că, de cum Își găsea și ea o dată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe culoar. Ne-a fost dor de tine. Am fost În stare să găsesc baia lui Gustavo Barceló, Însă nu și Întrerupătorul pentru lumină. Dacă stau și mă gîndesc, mi-am zis, prefer să fac duș pe Întuneric. M-am dezbrăcat de hainele pătate de sînge și de noroi și m-am cățărat În cada imperială a lui Gustavo Barceló. O ceață perlată se strecura prin fereastra care dădea spre curtea interioară a proprietății, sugerînd profilurile Încăperii și jocul de plăcuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
muzeu. Principalul meu argument, climatologic, a dat-o gata imediat pe Bea, căreia căldura emanată de dalale de pe jos Îi alungă temerile inițiale că născocirea mea zănatică avea să dea foc casei. Apoi, În penumbra roșiatică a lumînărilor, În timp ce o dezbrăcam cu degete tremurătoare, ea surîdea, căutîndu-mi privirea și dovedindu-mi că, atunci și Întotdeauna, orice mi s-ar fi putut Întîmpla mie, ei i se Întîmplase deja dinainte. Mi-o amintesc așezată, cu spatele rezemat de ușa Închisă a Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o Îndepărtîndu-se În josul străzii și am știut atunci că Julián n-avea să fie niciodată al meu, că Îl pierdusem Încă Înainte de a Începe. M-am Întors la mansardă cu penarul ascuns În geantă. Julián mă aștepta, treaz. M-a dezbrăcat În tăcere și am făcut dragoste pentru ultima oară. CÎnd m-a Întrebat de ce plîngeam, i-am spus că erau lacrimi de fericire. Mai tîrziu, cînd Julián a coborît după cîte ceva de-ale gurii, mi-am făcut bagajele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
farsa aceea nu era pentru el decît un pretext ca să se afle aproape de Penélope. Ca să o posede pe deplin. În această privință, Într-adevăr, cei doi se asemănau. CÎnd soția l-a anunțat că Îi descoperise pe Julián și Penélope dezbrăcați În Împrejurări inechivoce, universul Întreg a fost cuprins de flăcări. Groaza și trădarea, mînia nespusă de a se ști ultragiat În tot ce era mai sfînt pentru el, batjocorit În propriul său joc, umilit și Înjunghiat de cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând În fața cavoului său din cimitir, văzu, În locul statuii care-l reprezenta În chip de Napoleon, pe Satanovski. Apoi Își amintea cum, intrând În criptă, se Întinseseră toți trei dezbrăcați la piele, plini de confeti și de frișcă, el În dreapta, femeia la mijloc și inginerul la stânga (probabil că Bikinski se evaporase undeva pe drum), fumând dintr-o țigară de foi și bând din aceeași sticlă de șampanie. Acum Își aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privește”, mormăi inginerul, „prefer de cele mai multe ori să dorm pe-o suprafață tare, pe pământul gol sau pe o scândură negeluită, cu un bolovan sub cap, decât să mă folosesc de o saltea...” Simțindu-se, pesemne, ofensată, femeia care zăcea dezbrăcată Între ei, oprindu-se din chițcăit, spuse: „Ce bădărani!”. Afară, Oliver scoase un cârâit prelung. Înfipte adânc În solul umed, rădăcinile ce i se ițeau din tălpi Începură să amorțească. Oare nu era cazul ca masterandul să se miște de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Făcând doi pași În urmă, Oliver Își contemplă improvizația, frecându-și, plin de mândrie, mâinile de satisfacție. În Întuneric, copăcelul adus din parc putea fi luat drept el. Cum nu-i plăcea să lase lucrurile la voia Întâmplării, Oliver Își dezbrăcă halatul și-l aruncă pe umerii momâiei, care stătea foșnidu-și neliniștită frunzele În mijlocul salonului. Acum totul era aproape perfect. Ca să fei totuși sigur de substituirea sa, masterandul renunță la pălăria de fetru și i-o Îndesă arțarului pe cap. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
au văzut niște milițieni, se făcuse probabil mai lumină, și au văzut cum atârnă hainele pe el, s-au apropia de el, l-au Întrebat de una de alta, au văzut că nu e În toate mințile și l-au dezbrăcat imediat; l-au trimis pachet Înapoi. Acuma Îl știau toți de „Ofițeru“, Îți dai seama că boala lui mergea și mai și. El se credea ofițer, ăia Îl porecleau „Ofițeru“, cea mai... Păi, io, când l-am dus odată, acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bineînțeles, Dacii. Locul nu e departe nici de oraș și nici de șantier. El Începe să semene, la ora amintită, a camping neamenajat, iar oamenii (mici și mari) desfășoară cu succes activitatea de odihnă În aer liber. Copiii s-au dezbrăcat și aleargă. Se zbenguie sau au sarcini precise de la părinți. Când totul e ocupat apare, cam brutal, o Volgă obosită din care coboară un țăran. Acesta Începe să vândă cireșe (În funcție de anotimp se va schimba cu caise, prune, mere, gutui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
clar. „Dacă știam că...?“ Inspectorul continuă: — Dacă nu ți-a spus nimeni până acum, n-ai de unde ști. Atunci, prima dată, aveai ceva mai mult de doi ani și ai rămas până pe la trei ani și jumătate. Când te-au dezbrăcat femeile de serviciu eram de față și am găsit sub pieptărașul tău acest document pe care l-am păstrat. Se aplecase și scoase din sertarul de jos al biroului afișul la care Grințu avea să privească Îndelung, atunci și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
însă a făcut schimb cu terapeutul care venea de obicei. Era o femeie serioasă, brunetă, obișnuită... acțiunea s-a petrecut de-aici încolo cu repeziciune, chiar fulminant. Imediat a început să-și scoată veșmintele pregătindu-se de ședință. Și-a dezbrăcat penultimele desuuri în mod firesc și a stat în cumpănă, derutată, câteva secunde. Deodată, hotărâtă, cuprinsă de o blândă, nespusă și nesupusă rătăcire a aruncat restul lenjeriei. A rămas cu bustul gol arămiu, de un arămiu uniform care mă înăbușea
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]