2,549 matches
-
local, dar și Costi Ionescu cu care mă cunoșteam încă de la ,,Ex-terra”. Acesta din urmă m-a pus la un moment dat în fața unor întrebări la care eu până atunci nu mă gândisem niciodată. Acum revin puțin la ,,filosofia” materialist - dialectică cu care fusesem îndoctrinat de partidul comunist și care punea omul în centrul Universului, adică cea ,,mai evoluată ființă” care are dreptul să conducă, să ,,supună natura”, să ,,exploateze bogățiile subsolului”. Singura realitate era lumea pe care o vedem, o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a urmărit nu a fost (sper) ridicolul Rezervele de ordin conceptual se referă la însăși prezența (în exces, orice s-ar zice) a lui Petre țuțea ; domnul Gabriel Liiceanu are tot dreptul să explice rațiunile pentru binomul Cioran-țuțea ca structură dialectică a serialului (în fond, este filmul dumnealui), tot așa cum eu, ca spectator, am dreptul să spun că aș fi preferat mai mult Cioran și mai puțin țuțea ! Sigur (toată lumea știe), Cioran l-a declarat pe țuțea genial (și nu o dată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
În spațiul cultural german. În 1888, de pildă, Într-o polemică purtată cu Richard Wagner, scriitorul Gustav Freytag se Întreba ce trăsături intelectual-morale se vor dovedi a fi „inerente” evreului (de exemplu, marea lui capacitate de a practica sofismul și dialectica) și care sunt doar rezultatul unor condiții istorice nefavorabile <endnote id="(331, p. 71)"/>. La rândul său, Friedrich Nietzsche, vorbind despre „condițiile amare” În care au trăit evreii din diaspora, admira la ei „acumulările de bogăție spirituală și de voință
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”22 iulie 1973”> Stimate tovarășe redactor-șef, Răspund cu plăcere invitației d-voastră și vă trimit materialul pentru numărul festiv . De asemenea doresc să particip și la sesiunea științifică Bacovia , titlul comunicării fiind: Dialectica poeziei bacoviene, care nu va depăși 3 4 pagini dactilografiate la două rînduri, conținînd doar ideile unei lucrări ample. V-aș ruga să-mi comunicați din timp data sesiunii, fie pe adresa de acasă, fie pe aceea a revistei Orizont
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aveam cu mine la Bacău și ar fi fost suficient un ceas pentru a reduce cele cîteva pagini, așa cum am făcut abia acum. Cu versurile scoase, cu celelalte înghesuite, sper să atingă dimensiunile reclamate de patul lui Procust al revistei. Dialectica poeziei bacoviene o s-o primiți pînă la sfîrșitul lunii. Voiam să fac oareșicari modificări în text, dar o păcătoasă de sinuzită ce mă supără de vreo două săptămîni m-a împiedicat. Nu cred însă că aveți chiar acum nevoie de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
idei nu aș putea primi textul articolului despre Silogistica publicat anul trecut, măcar într-o dactilogramă, deoarece am nevoie de el iar exemplarul al doilea nu-l găsesc? Aș vrea să-l includ într-un volum ce-l pregătesc, privind Dialectica ideilor. I-am scris, în sfîrșit, mai acum zece zile și lui Octavian Voicu. Cred că a primit plicul adresat pe acest nume și la Teatrul G. Bacovia. N-am primit însă rîndurile promise de d-voastră și așteptam vești
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
agitatorică” (așa-zisă) a lui Wald, continuând să vorbească filozofie, dar în termeni de „producție”, în stil marxist, chiar stalinist, dar era evident că omul era bine școlit, tobă de carte nemțească. M-a tulburat, nu știu de ce, această tiradă „dialectică” a lui Miron Constantinescu (deși, evident, aveam despre el o părere mizerabilă, dar omul nu părea nici ignorant, nici imbecil ; în ultimă instanță era și una, și alta). Dar m-a tulburat. Filozofie ? Termeni de producție ? Păcatele mele ! Era deja
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui, care se numește Gogol și diavolul. Da’ la Gogol este vorba despre o dezbatere cu diavolul, și anume cu diavolul în viziunea iudeo-creștină, nu cu alte forme de demon. Ei bine, la Caragiale avem de-a face cu altă dialectică. Mă gândesc că data de 18 ianuarie 1879 - deci câțiva ani după alt eveniment memorabil, cultura noastră și justificarea noastră ca națiune în lumea modernă, concordantă oarecum cu constituirea statului român ca stat independent în Europa modernă - intră între cele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
contemporani la care se referă totuși cu precădere, Bergson și Husserl, distanțându-se mult de amândoi, ̀ i recunoaște totuși celui dintâi o intuire mai adecvată a concretului, în pofida impasurilor în care-l duc dualismul și consecința lui, „căderea” în dialectică (în Doctrina Substanței „dialectica” e un viciu speculativ, în opunere cu „gândirea concretă”). Spuneam la început că Doctrina Substanței e un antidot la lenea minții. Lenea minții e cu atât mai funestă cu cât se află la niveluri mai înalte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
referă totuși cu precădere, Bergson și Husserl, distanțându-se mult de amândoi, ̀ i recunoaște totuși celui dintâi o intuire mai adecvată a concretului, în pofida impasurilor în care-l duc dualismul și consecința lui, „căderea” în dialectică (în Doctrina Substanței „dialectica” e un viciu speculativ, în opunere cu „gândirea concretă”). Spuneam la început că Doctrina Substanței e un antidot la lenea minții. Lenea minții e cu atât mai funestă cu cât se află la niveluri mai înalte și cu cât acestea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ani de goană inutilă după certitudine, mi se pare necesar să ne întoarcem la întrebările și îndoielile sofiștilor, mai ales că relativismul proclamat de ei este reluat astăzi de știința cea mai sigură, de fizica modernă însăși” (ibid., p. 117) ; „Dialectica a împiedicat necontenit, prin obsesia absolutului și a purității, care dusese la nașterea ideilor, o analiză efectivă a realității necesare” (ibid., p. 135) ; „Idealul raționalismului, de a porni de la date clare și distincte, e irațional, fiindcă în concret nu sunt
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
grade superioare și care, în realitate, fuseseră detașați, pe durata dispariției lor, în Rusia, la uzinele din Tula și alte centre metalurgice rusești pentru a supraveghea și recepționa materialele executate de sovietici, violînd tratatele de pace. Prezentat la tribună, cu dialectica strînsă și elocința aspră și antrenantă proprii lui Tardieu, acest proces făcut Germaniei ar fi fost răsunător și convingător, iar S.N. nu ar fi putut să se lase manipulată prin tertipuri... Din nefericire, între vizita mea și ședință, a venit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
el e departe... Zâmbesc amândoi. Adică și Breban, și Pastenague. Dacă doi îți spun că ești beat, du-te și te culcă! Eu nu m-am dus. M-am încăpățânat. Nu se poate, zic, există o forță a logicii, a dialecticii în sensul socratic... Socrate punea întrebările și tot el răspundea. Și iar râd amândoi. Nu Socrate punea întrebările... Dar cine? Platon! Cei doi continuă să râdă. Râd, ce să facă și ei, prietenii!... Atunci mă instalez în fața computerului. Hotărât să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de a stăpâni lumea, e un proces obiectiv. Ce mai contează cine a fost victima și cine călăul! Trăim vremuri noi! E firesc ca oportuniștii momentului și năvlegii educați de „Europa Liberă” să-și arate entuziasmul. Ca să nu spun că dialectica asta a relației între victimă și călău nici nu are de ce să impresioneze prea tare populația României, căci încă de la început postcomunismul a fost o scenă unde victimele și călăii au pupat până la urmă cu toții Piața Universității. Cotidianul, 6 decembrie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
neproductivă. În consecință, funcția imaginii, ca și a privirii, este aceea de a lega două planuri ale cunoașterii, diferite ca substanță, dar ambele "existente": lumea sensibilă și aparența ei37. Or, dacă adaug și observația anterioară, conform căreia întreaga demostrație filosofică (dialectică) se face permanent cu ajutorul unui întreg complex (dispozitiv) imaginar (mit, imagine, imaginație filosofică), atunci am putea conchide, întărind în acest fel sistemul teoretic prezentat, că imaginarul primește tot ceea ce gândirea elaborează cu sprijinul imaginii și al simbolului. Exigența de adevăr
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
umanității. Și poate că infinit este numărul acelor sensuri vitale a căror descoperire este revendicată de mistic sau care rămân încă ascunse și își așteaptă descoperitorul ce le interpretează sub spectrul rațiunii spre a fi dăruite înțelegerii și asumării umane. Dialectica dintre ascundere și înfățișare constituie aici resortul oricărei meditații autentice asupra lumii. Interpretul contemplator pleacă în demersul său de la confruntarea cu ascunsul, cu situaționarea în ascundere. El intenționează spargerea acestui baraj și înaintarea spre câmpurile extinse dincolo de fermitatea rezistenței unui
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ele se re-ascund așteptându-și peste veacuri un alt interpret și o altă interpretare ce le va înfățișa din nou lumii sub alte veșminte ale rostirii. Multe din viziunile ce își asumă crezul în voința zeilor ne spun că această dialectică a ascunderi și înfățișării profunzimilor metafizice va fi oprită numai atunci când totalitatea temeiurilor adânci ale lumii va fi deplin revelată prin chemarea divină ultimă, în acel ceas al înfățișării absolute. Poate că aici demersul interpretativ nu este altceva decât o
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
opoziției dintre acest scenariu utopic-optimist și sumbrul adevăr al dramei orbului, dintre viziunea ideatică la care am ajuns și tabloul realității de la care am plecat. Așadar, acum, conștiința mea nu mai cunoaște centrarea lăuntrică în jurul unei singure imagini, ci în jurul dialecticii a două priveliști distincte. Una survine dinspre adevărul orbirii ca traumă real-incontestabilă, cealaltă a apărut pe fondul năzuinței mele compasionale de a fi vindecat cel cucerit de o asemenea afecțiune fizică și sufletească, una relevă ce este orbul, cealaltă descoperă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
orbirii ca traumă real-incontestabilă, cealaltă a apărut pe fondul năzuinței mele compasionale de a fi vindecat cel cucerit de o asemenea afecțiune fizică și sufletească, una relevă ce este orbul, cealaltă descoperă ce îmi doresc să devină. Rezultanta tensiunii acestei dialectici o constituie apariția hotărârii mele de a acționa caritabil, survenirea opțiunii de a genera un ajutor operațional la nivel empiric, ivirea deciziei-alegere de a declanșa un demers real-filantropic. Ajunsă la pragul faptei ce intervine concret în realul cotidian, conștiința mea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
permite o pauză sufletească, un relax al adăpostirii în sine odihnitoare după efortul unei osteniri radicale. Pasul prin labirint epuizează energia sinelui printr-o promisiune mereu amânată, printr-o făgăduință ce se arată îndepărtându-se totodată precum spectrul orizontului. Această dialectică a speranței și deznădăjduirii, a bucuriei de o clipă și a decepției imediate amplifică distorsionarea percepției labirintului ce este, astfel, resimțit mult mai extins, mai amplu răsfirat. Mecanismul de extenuare sufletească pare a funcționa și printr-un alt element caracteristic
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mai extins, mai amplu răsfirat. Mecanismul de extenuare sufletească pare a funcționa și printr-un alt element caracteristic labirintului, cel al angajării în ramificări nesfârșite. Astfel, impulsiunea de mișcare a celui care pășește în labirint este lovită nu doar prin dialectica speranță-deznădăjduire, dar și prin înscrierea pe multitudinea de cărări ale complexului labirintic urmată, adesea, de reluarea nedeterminată a aceluiași drum, demersuri ce fragmentează stingând forța inițială, impulsiunea de start a călătorului prin labirint. Astfel, cel care înfruntă o situație labirintică
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aici, însă, este că însoțitorul-călător, ordonat sau mai puțin ordonat decât călătorul pe care îl însoțește spre aceeași destinație, reprezintă, pentru acesta, un izvor de solidaritate ce alungă solitudinea deprimantă și o nesecată sursă de încurajare. Asistăm aici la o dialectică a călătoriei în doi, la un proces de interschimb dual în care fiecare dintre ambi actori își manifestă unul celuilalt trăsăturile și modalitatea de a acționa specifice călătorului-însoțitor, martorului angernat în purtarea pe cale, în fluxul detașării mobile dinspre un punct
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
dovedi o idee hazardată și riscantă în raport cu perspectiva universal-religioasă a relației dintre om și zeu. În schimb, teza însoțirii omului de către Divin este una dintre cele mai enunțate în cadrul dezvoltărilor acestei perspective. Însoțirea ființei umane de către zeu nu comportă o dialectică reflexivă, o circularitate duală, așa cum acest aspect apare în fenomenalitatea însoțirii omului de către om în parcursul unei călătorii. Alături de ființa umană drept călător pe drumul propriului destin, Divinitatea nu poate fi postulată drept un alt călător ce însoțește manifestându-se
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce adesea susține orgoliul necontrolat al falsei credințe și religiozități. Astfel, evocarea unei conștiințe nocturne non-religioase echivalează, frecvent, cu indicarea unui suflet ce nu doar că nu vede realul transcendent dar, mai ales, nu se vede pe sine, amplificându-și dialectica autoamăgirii care-i oferă o falsă imagine proprie de cucernic infailibil. Situat în afara autenticei religiozități, acest personaj va confunda credința în zeul transcendenței cu încrederea deplină în zeul fabricat de impulsiunile și imperativele sale imanente, în idolul ce împrumută doar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
El confirmă faptul că nu poate fi însoțit și părăsit decât de el însuși, singurătatea sa nefiind generată de oameni și comportând însemnele unei lăsări întru dăruire, unui abandon al sinelui de către sine drept sacrificiu mântuitor. În marginea tainei acestei dialectici, omul poate să creadă sau nu în ideea însoțirii sale constante de către ființa cristică la fel cum poate să-și iubească deplin aproapele sau să-l urască desăvârșit. Alături de alte mari religii, scenariul creștin, concretizare epică a vieții lui Hristos
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]