24,608 matches
-
Marina Constantinescu V-ați gîndit vreodată că, într-o bună dimineață, după ce v-ați întins dezmierdător și ați concluzionat, demn, că vă aflați în armonie cu sinele puteți să descoperiți, așa, pur și simplu, în aburii cafelei obișnuite, că ceva nu mai e la locul lui? Sufletul, mîna, amintirile, iubirile, prezentul
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
a fost pe bietul Covaliov cînd și-a pipăit fața. Numai așa l-am putea înțelege, cît de cît, pe maiorul Platon Cuzmici Covaliov de pe strada Sadovaia din Sankt Petersburg și întîmplarea lui neobișnuit de ciudată care a început în dimineața zilei de 25 martie, după ce s-a trezit destul de dimineață și a făcut din buze "brrr", cum face mereu cînd se deșteaptă din somn, fără să știe nici el de ce. În acea dimineață, în locul nasului, Covaliov văzu în oglindă o
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
neobișnuit de ciudată care a început în dimineața zilei de 25 martie, după ce s-a trezit destul de dimineață și a făcut din buze "brrr", cum face mereu cînd se deșteaptă din somn, fără să știe nici el de ce. În acea dimineață, în locul nasului, Covaliov văzu în oglindă o suprafață netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Se îmbrăcă degrabă și fugi glonț la șeful Poliției. O poveste întreagă, halucinantă a tulburat timp de treisprezece zile viața lui Covaliov, a bărbierului Ivan Iacovlevici, bănuit
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
pentru un moment ochiul liber, Îl recunoscu și Încercă să spună: Mă doare rău-rău! Spune-i o ... poezie, este grea pentru mata’, măcar primele versuri... Și Începu, chinuinduse: Aniversarea ta cu ani din viață Este-o amiază -n prag de dimineață, Petale-n floarea de zăpadă! Rară Lună de brumar În primăvară. Aniversarea ta cu fracțiuni de timp, Sunt nurii copți de iad și de Olimp; Curată diademă de lacrimă și stele Cu demoni albi și purități rebele! Victor, care lucrând
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu poată el reține două versuri, chiar a Îmbătrânit urât?! Spuse: Dom’ Fane, am uitat, mai spune Începutul odată, așa cum poți! Ștefan Înțelese și Începu, așa cum putu el: Aniversarea ta cu ani din viață/ Este-o amiază-n prag de dimineață... și adormi instantaneu. Victor a memorat repede și destul de bine, ar fi vrut să scrie pe ceva dar i-a fost frică, simțul său de fost jandarm Îi spunea că scrisul este o dovadă. Ieși din „salon”, așa cum mai făceau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la care nu vă așteptați! Și fără a privi fata, Începu să spună Încet, așa cât să fie auzit numai de dânsa: Aniversarea ta cu ani din viață/ Este-o dimineață În pragul prânzului... Este-o amiază-n prag de dimineață, poate vrei să spui! Așa-i este cum spui mata, domnișoară! Am uitat restul! Apoi fata se Întoarse brusc, se cutremură, Îl privi cu mare atenție, Îi observă privirea cinstită și plină de bunătate, apoi Îi văzu zbucuiumul și nerăbdarea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
poți considera exmatriculat și văzând că băiatul se Îndreaptă agale către ușă, Îi aruncă vorbe grele: Crezi că-ți bați joc de mine, mă pedepsești, ai greșit adresa dobitocule, mototolule, tocilarule! S-au mai văzut abia luni la careul de dimineață, atunci când fata cu o față lividă a venit la el și i-a Întins un caiet sau o carte, șoptindu-i: Gata! Hai să fim deștepți! Bine? Bine! Băiatul găsi În carte un bilet scris cu migală: M-am supărat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un bărbat și o femeie aflați Într-o noapte extraordinară! Așa și făcură iar Ștefan a făcut uz de toată experiența sa și a constatat că mai are Încă multe de Învățat. Și a Învățat până pe la orele șapte de dimineață, timp În care s-a bucurat de cea mai frumoasă noapte de dragoste din viața sa, noapte În care Amina a demonstrat că dincolo de specialistul În fire sintetice și de excelentul director comercial de la firma BCD Tanger era și o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a sunat ceasul iar românul epuizat, cu ochii roșii de nesomn și cu o stare de mahmureală pronunțată a Încercat să mănânce ceva și a ajuns În biroul directorului general. Avea În servietă contractul pe care Îl studiase În acea dimineață și ale cărui cifre și rubrici le cunoștea foarte bine. A fost Îmbrățișat și sărutat de cele două gazde, a fost Întrebat de familie și de gândurile legate de ziua de azi, așa se obișnuiește la arabi și apoi au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
colț, era servit și savura În liniște și discreție o cafea amară și o vodcă de calitate. Personalul barului, abia sosit la serviciu, se obișnuise cu ciudatul client cuminte și Îl lăsa În pace, acolo În colțul său. Într-o dimineață, simțul ascuțit al securistului observă cum spre masa lui din colțul Întunecos se Îndrepta un om crâncen, cu o față desfigurată și cu un ochi „șters”. Era Îmbrăcat În costum complet de blues-jeans și Ștefan Girovescu, pentru că el era, purta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
trei ceasuri bune și un ceas deșteptător cumpărat la mâna a doua, pe care nu prea se putea conta, după spusele celui căruia îi aparținea. Mai întâi dispăruseră cele două ceasuri de mână: posesorii lor ieșiseră din celulă într-o dimineață la ora șapte, șapte și zece - după cum arătase ceasul deșteptător - și în scurt timp, la numai câteva ore, ceasurile își făcuseră apariția pe mâinile a doi dintre gardieni. Și în felul ăsta rămăseseră numai ceasul deșteptător și un ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
avea nici un fel de viitor, dar Madame Mangeot nu se sinchisea de lucrul ăsta. Când ajungi la o anumită vârstă nu-ți mai pasă de viitor, însuși faptul de a fi în viață e o izbândă, te scoli în fiecare dimineață în plină glorie. Și tot timpul existase Michel. Madame Mangeot credea implicit în Michel. Cine știe ce povești cu zâne din anii copilăriei trezea în mintea ei absența fiului? El era prințul care cutreiera lumea cu un condur de cristal; era ciobanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
apucat să afle că fiul ei era pur și simplu mort. Charlot descoperise toate acestea în timp, din propoziții trunchiate, din izbucnirile de mânie ale doamnei Mangeot, din visele pe care cele două femei și le povesteau la masa de dimineață. Ce spuneau ele nu era adevărul adevărat, firește, niciodată nu se spune adevărul, iar vecinii doamnei Mangeot din Menilmontant n-ar fi recunoscut niciodată în această versiune colorată povestea ei mult mai banală. Madame Mangeot intrase dintr-odată în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fi și un bun prieten. În noaptea aceea, stând întins în pat, Charlot simți că disperarea lui îmbracă o nouă formă: nu mai tânjea cu tot sufletul să aibă parte de zile, ci de viață. 11 A doua zi de dimineață amănuntele scenei din noaptea anterioară, chiar și propriile sale trăiri își pierduseră conturul. Pentru un timp totul ar putea continua la fel ca până acum, dar, când puse mâna pe clanța ușii de la bucătărie și o auzi pe Thérèse trebăluind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cel al Italiei, al Rusiei și chiar Herr Abetz. Străluceau toți în memoria lui ca niște giuvaiere: avea sentimentul că unul sau altul dintre acești oameni mari putea fi amanetat, la nevoie, pentru un câștig imediat. Și totuși în aceeași dimineață, mai devreme, în St Jean, îl cuprinsese o neliniște trecătoare când văzuse pe zidul de lângă secția de poliție un afiș cu o listă cu nume de colaboraționiști aflați în libertate (printre care și al său) și un altul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ce trebuie să recunoști și ce nu. Firește că acest ultim mesaj... Telefonul sună, el ridică receptorul: —Da, da, Doamne Dumnezeule! Lasă jos receptorul și spune, adresându-se întregii comisii de anchetă: —Germanii au trecut granița în Polonia în această dimineață. Domnilor, cred că este cazul să-l felicităm pe domnul Tripp pentru ultimul mesaj din Latesthia. E regretabil că, din cauza gafelor din interiorul Ambasadei Britanice, nu s-a beneficiat de pe urma lui... dar, în definitiv, astea sunt riscurile serviciilor secrete. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
simțit pe toată durata campaniei: filme măsluite, o presă dezlănțuită împotriva unui singur candidat, politicieni manevrați ca pe tabla de șah, demonstrații cinice de forță, în direct, la televizor. Le-au dictat cozilor de topor din trusturi să strige, de dimineața până seara: dictatură! Au aplicat strategia pompierului incendiator: ei au amplificat vacarmul la maxim în spațiul public și tot ei promit să ne aducă liniștea. Cu toate că au jucat explicit, demonstrativ, fără perdea, au existat și încă auzim destule voci care
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
aplicat cu succes în mai toate dosarele mari: Patriciu, Becali, Dan Diaconescu. Realitatea și Antenele le-au acordat necondiționat, de la reținere până la eliberarea din arest, statut de victime ale groaznicei dictaturi Băsescu. O dictatură unde odiosul satrap este tocat de dimineața până seara la televizor după refrenul tot răul vine de la Băsescu. O armată impresionantă de jurnaliști și politicieni a pus la bătaie întreg arsenalul cunoscut al manipulării, dirijând opinia publică pe piste false. Din colecția de diversiuni de la fondul problemei
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
țara asta va fi, cândva, chiar România, cu atât mai bine. Ar fi, ca să zic așa, un noroc chior pentru bătrâneii care vom fi. Numai astăzi Acum câteva zile, în curtea unui spital de copii din Cluj: în liniștea unei dimineți de sâmbătă, un tată își cară după el copilul cu handicap grav, pe sub ferestrele saloanelor, într-un fel de plimbare. Copilul urlă - un tânguit macabru, un plâns bolnav și trist - urlă continuu. Părintele tace, îl mângâie, imploră băiatul care nu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
goli ulcica cu vin și a trage un fum din lulea și a grăit apoi către străin: Așa spune, omule, și nu mă fierbe în zeama mea. Incă o dată iertare, gospodarule! Prin urmare, eu păzeam oile părinților flăcăului. Intr-o dimineață, pe când sora lui nenea Jănel îmi punea de mâncare în trăistuță, am îndrăznit s-o întreb ce mai face nenea. Ea - poate pentru a se lăuda - a adus fuga poza, mi-a arătat-o și m-a întrebat: „Ei, ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rusoaică nu exista nimeni în jur afară de nenea Jănel...Unde mai pui că, încet-încet, rusoaica o învățat câteva vorbe deale noastre, iar băiatul vreo două din limba ei...Si pentru ce aveau să-și spună erau deajuns... Intr-una din dimineți, însă, Liuba - că așa o chema pe rusoaică, Liuba - a intrat în salon cu chipul ud de lacrimi și tare îndurerat. Când o văzut-o, nenea Jănel o vrut să sară din pat s-o întrebe ce s-o întâmplat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că eu și cu Liuba ne avem dragi?”... N-o spus nimic, însă. S-o ridicat în picioare și o plecat capul ca vita la tăiere...Până la urmă o sosit și ziua plecării din spital a lui nenea Jănel. In dimineața aceea s-o bărbierit, s-o îmbrăcat și, ca și cum ar fi pășit spre spânzurătoare, s-o îndreptat spre ieșire...Nici nu vedea pe unde calcă. Ca din pământ, i-o apărut în față Liuba... Până să și dea seama, fata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Nu eram eu ciobanul lor? Eram! Nu eram eu în fiecare zi în casa lor? Eram! Nu-i auzeam vorbind despre nenea Jănel? Ii auzeam! Nu-i vedeam eu plângând? Ii vedeam! Nu l-am văzut cu ochii mei în dimineața ceea când o plecat? L-am văzut! Ei, ce mai aveți de spus? Hai, Dumitre, mai zi ceva! Pentru a se bucura de faptul că cei din jur nu mai au nici o îndoială asupra spuselor lui, Pâcu a lăsat o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la o masă lăturalnică. Lua câte o înghițitură și apoi, mângâind gâtul țoiului, între înghițituri, spunea parcă ceva. Dar cine știe ce? După o vreme pleca la fel cum o venit. Cu privirea rătăcită pe deasupra oamenilor și dus pe gânduri...Muncea de dimineață până seara în covălia lui de unul singur. Nu și-o luat măcar un ajutor. Si ce lucruri ieșeau din mâna lui!...La o vreme, lumea o început să vorbească...Cum îi lumea...Spuneau că nenea Jănel o avut o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Asta nu-i nimic pe lângă ce s-o întâmplat mai târziu. In loc să se limpezească, treaba s-o încurcat și mai rău... De ce? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Uite de ce. Intr-o zi, băiatul s-o trezit de dimineață, o pus de mâncare și primeneli într-o traistă, s-o îmbrăcat frumos și pe aici ți-i drumul...Mătușa Rarița o alergat după el plângând în hohote: „Unde te duci, băiatul mamei?” Atunci, nenea Jănel s-o întors către
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]