9,387 matches
-
minunea de-a fi. Un clișeu demult rătăcit, Pe bolta cerului nesfârșit, Altar de-aduceri aminte A multor, uitate cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns estompat, Existențe-n ruină, păcat, Coboară din ceruri, plăpând, Lăstar de Lumină, călcând Pe trepte de har, curcubee, Ce-ngroapă-n neant Astartee, Baali ce se-afundă-n abis, Să fie aievea, e
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
aminte? Retopit-n extaz ridici din hău Viața, cu simțuri trezite... Sub ochii tăi plutesc imagini Sau poate-i a clipei urmă, Dar imediat dispare-n mlaștini, Treci prin sevraj...de lumină. Nu ești și n-ai fost bolnav vreodat', Disperarea țipa-n tine, Simptomul fricii l-ai purtat Și-ai vrea să-ți fie iarăși bine. Pastile de lumină nu s-au inventat, Dar versul luminii eu l-am patentat, Reacție adversă-i zâmbet de invidiat Și curaj...celor ce
SEVRAJ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382606_a_383935]
-
prefăcuta lor duplicitate, Care se- aseamănă doar cu tăcerile din luna, Cănd fără de încredere ne-ascude-o jumătate. Și sunt tăcerile mormintelor fără de nume În care lutul a- nghitit copii pierduți eroi, Suflând tristă tăcere a dorințelor postume, Ca un preludiu al disperării tăcerilor din noi. Neurletul acestei neputințe înspăimânta, Lipsa curajului de-a nu-ți tăcea iubirea, Eternă omenire a tăcerilor care cuvânta, Doar netacerea ta, a continuat zidirea! Silvana Andrada Tcacenco- 05.05.2016 Referință Bibliografica: LA ÎNCEPUT A FOST... / Silvana
LA INCEPUT A FOST... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382618_a_383947]
-
un bucium. Poate vrăjit de fulgerul iubirii ce sufletul atunci mi l-a străpuns eu am crezut că-n lumea nemuririi pe scutul biruinței am pătruns. De-atunci printre regrete umblu trist cu traista amintirilor pe umăr și-ncerc cu disperare să rezist printre dureri care sporesc la număr. De-atunci neobosita-mi cutezanță se târâie tot timpul în genunchi și-n loc de apa vieții, din speranță al spaimei mâl îmi curge în rărunchi. Caut mereu și nu renunț deloc
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
și-l reprezintă femeia (J.O.Y G.) Sintetic: Eros.(P.Ț.) Aceste trei suflete: apolinicul, fausticul și magicul, trebuie întregite cu dionisiacul, Însă dionisiacul este un impuls spre unitate, o trecere peste persoană, viață zilnică, societate, realitate, peste prăpastia disperării: o creștere, un salt pasional-dureros spre stări mai întunecate, mai pline, mai nehotărâte; o aprobare în extaz a întregului caracter al vieții, deopotrivă de puternic și de fericit, marea bucurie și marea compasiune, gândite panteist, care aprobă și sfințesc cele
2.CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383988_a_385317]
-
cu mașina de au stat trei luni în spital. Totuși, Buha își cam făcea de cap prin comunitate și dicta după bunul său plac, amenințând în stânga și-n dreapta cu puterea farmecelor sale. Neliniștea în rândul sătenilor crescu și în disperarea lor intenționau s-o lichideze. Dar cine se încumeta la această acțiune periculoasă? Baba aflase de complot prin intermediul drăcușorilor săi și-și luase măsuri de precauție. Astfel, cei care numai gândiseră la așa ceva rămaseră fără grai câteva zile, ca învățare
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
doi arbori, apoi se opri fără speranță că va mai scăpa teafăr. Deodată în ceafă simți o suflare fierbinte. „Acesta-i diavolul! Se joacă cu mine... E sfârșitul tinereții mele...” Continuă să simtă din ce în ce mai aproape acea răsuflare fierbinte. În culmea disperării se întoarse brusc și rămase uimit. Calul îi tot sufla în ceafă să-și revină odată din situația în care se afla. Stăpânul îl privi cu nedumerire. Animalul se ridică în două picioare și necheză de răsună codrul. Stăpânul continuă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Acasa > Literatura > Proza > 14. MÂINILE MELE PLÂNG Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mâinile parcă-s amorțite: de uimire și de plâns. Pentru că, da, mâinile îmi plâng de tristețe și de disperare, ochii epuizându-mi toate lacrimile. M-am trezit plângând. M-am spălat plângând. Am băut cafeaua plângând. Am muncit plângând. Am mâncat plângând. M-am culcat plângând. Am dormit plângând. Am visat plângând. Însă moartea se grăbește încet, foarte încet
14. MÂINILE MELE PLÂNG de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384005_a_385334]
-
parcă am murit pe-un câmp de bătălie, Trădat doar și lovit din spate, de cei asemeni mie. Fără de glorie, fără de regret, Cu poezia doar nespusa a ucisului poet, Fără un scop, si zi de zi murim noi încă În disperarea de-a salva speranta-ne nătânga. Mi-e dor de pace și de porumbei, De cerul plin de înălțații zmei, La mal de mare, colorat în verde, În care doar albastrul uneori se pierde. Și caut în granule de nisip
ZBOR DE ZMEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384040_a_385369]
-
scara blocului. “Este evident,sunt iubiți....ce dracu mă bag eu?...chiar nu mă înțeleg....și de ce mă rog nu mă înteleg?.... fiindcă sunt tâmpit, irecuperabil!!!“ mormăie Ștefan și încruntat și fără chef revine acasă. În zilele următoare caută cu disperare liniștea în muncă, dar din păcate pentru el...nu o găsește și ceva îl scormone,așa cum cariile rod lemnul încet,încet dar sigur. Nu poate transcede peste imaginea ei,nu o poate izola,ea este acolo și îl privește cu
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
sufletului! Vino! Te aștept cu sărutul petalelor de flori, să aburească cu înălțarea dorului, să construiască barca dragostei, să numere șiragul stelelor. Vino! Să ne urcăm în măreția cerului Să ne topim în vulcanul pasiunii, Zâmbetele să le sărutăm Sub disperarea ploii cascadei. Vino!... Referință Bibliografică: Poezie albaneză - Shefqet Dinaj - în traducerea lui Baki Ymeri / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LACRIMA CERULUI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Lacrima cerului, alunecând pe fereastra mea în disperarea unui anotimp pierdut, mărgelele-și întinde și-ncepe-a implora cu limba aburită a altui început. În monologul trist, cu note discordante, aș înțelege stele și lumi debusolate, găsite-n drumuri curbe, în ritmuri galopante, lacrima cerului le-a adunat
LACRIMA CERULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384116_a_385445]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > UNDEVA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Undeva, poate mult prea departe, pulsează jumătatea mea. Ades, îi simt chemarea, clocotitoare-n infinit, gustând din disperarea că poate nu se va-ntâmpla nicicând, o întâlnire a-ntregului sortit. Bezmetice, pe drumuri, în căutări deșarte, mai întâlnesc doar jumătăți, unite de-o eroare complicată, nădăjduind ca pașii mei amurgul să îi poarte spre întregirea cea universală, de-
UNDEVA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384126_a_385455]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Eseuri > POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului „Eu îmi iubesc țara, dar din iubirea mea face parte și disperarea mea de a vedea ce trăim și cum trăim.” - Octavian Paler Asistăm la spectacolul degradării vieții, datorită, în mare parte, politicienilor și politicii, democrației „originale” oferită de politicieni. Uneori îți vine să râzi, gândul te duce la memorabilul nostru dramaturg
POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383301_a_384630]
-
de la căsuța sa din Dealul Șcheii, în sus de satul Goiceni, au dat alarma printre săteni. Aceștia ieșeau de prin case, care cum erau îmbrăcați, alergând în direcția focului. Vasile Papuc, ajuns lângă ferestrele casei lui Gheorghe Enea, striga, cu disperare, bătând în geamuri: - Scoală! Scoală, omule! Arde fânul! Ți-au pus foc! Fără a se mai îmbrăca, Gheorghe ieși buimac din casă, înjurând de mama focului printre dinții încleștați. - Nu se lasă nenorociții dracului, tu-le-n tămădăul mamii lor
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
plouă, în alta e cald și soare. Când zăpada se topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme bună sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
Universitatea Duke din Durham, având menirea de a prezenta publicului spectacole în ... XXII. POLITICA, MINCIUNA ȘI OPORTUNISMUL, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. „Eu îmi iubesc țara, dar din iubirea mea face parte și disperarea mea de a vedea ce trăim și cum trăim.” - Octavian Paler Asistăm la spectacolul degradării vieții, datorită, în mare parte, politicienilor și politicii, democrației „originale” oferită de politicieni. Uneori îți vine să râzi, gândul te duce la memorabilul nostru dramaturg
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
de Ion Luca Caragiale în scrierile lui, era dovada talentului și a inteligenței sale, reușind să zugrăvească personaje și situații din care se poate vedea că ... Citește mai mult „Eu îmi iubesc țara, dar din iubirea mea face parte și disperarea mea de a vedea ce trăim și cum trăim.” - Octavian PalerAsistăm la spectacolul degradării vieții, datorită, în mare parte, politicienilor și politicii, democrației „originale” oferită de politicieni. Uneori îți vine să râzi, gândul te duce la memorabilul nostru dramaturg Ion
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
încetinitorul, mă „vedeam„ și aveam plăcerea estetică a acestei „vizionări„ , dincolo de riscul de a nu ajunge și urmările inerente , alergam, nici eu nu mai știam de ce și de cât timp, zile sau ani, o făceam spre acel tren, Goliat al disperării, ce porni ușor ...pe drumul lui electric. Da ! locomotiva puse în mișcare omida , văzui fața mecanicului în geam , orientată spre mine, realizai că trenul tocmai pornit frânează și oprește ! mă bucurai, zece, cinci pași, se deschiseră ușile acelea ca niște
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
ne-ai tot chemat la voi. Dar pentru că aveam foarte mult de lucru și nu am mai ajuns, atunci când ai rămas însărcinată, bucurându-mă enorm, am discutat cu Mihai cum să procedăm să te felicităm. I-am povestit râzând despre disperarea ta când ai găsit petalele de trandafiri pe terasa casei și despre misteriosul admirator care nu a mai apărut. Mihai m-a întrebat , ce cred eu că se ascundea în spatele gestului? Eu i-am răspuns zâmbind că nimic, în afară de un
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINURE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383544_a_384873]
-
listă cu hotărâri importante: nu fii agitată, vorbeste calm, vorbeste cursiv, nu-l lasă să-ți vadă tremuratul mâinilor, arată-i că-ți pare rău de ce ai făcut, nu-i vorbi de copilă și nu-l lasă să-ți vadă disperarea. Apoi scotoci prin buzunar și scoase altă lista: flori, lapte, tequila și prezervative. Decise că nu era lista bună, așa că o bagă în gură și o mânca. Tom intra în salon, îmbrăcat într-un pardesiu negru care-l făcea să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
listă cu hotărâri importante: nu fii agitată, vorbeste calm, vorbeste cursiv, nu-l lasă să-ți vadă tremuratul mâinilor, arată-i că-ți pare rău de ce ai făcut, nu-i vorbi de copilă și nu-l lasă să-ți vadă disperarea. Apoi scotoci prin buzunar și scoase altă lista: flori, lapte, tequila și prezervative. Decise că nu era lista bună, așa că o bagă în gură și o mâncă.Tom intra în salon, îmbrăcat într-un pardesiu negru care-l făcea să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
a consultat și cu Veronica, răspunde afirmativ propunerii de a veni la ziarul Timpul. Încearcă să-și ia rămas bun de la Veronica dar nu o găsește acasă. Amărât, se urcă în trenul spre Capitală. 1877-12-25 Veronica Micle îl caută cu disperare pe Mihai: sub teiul unde obișnuiau să stea împreună, în librăria unde mergea cu mare interes să vadă dacă a mai apărut ceva nou, său mergea la Țicău, la bojdeuca prietenului Creangă pentru a-l întreba dacă a mai primit
EMINESCU, VÂRF DE LANCE AL SPIRITUALITĂŢI ROMANEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383570_a_384899]
-
la trup aripa, E liniște-n tot... luna pare în geam... Un far ostenit din Muzeul Antipa... Doar pare, în ea e putere cerească Ce-ascunde sub cetini furia naturii Când lupii-n păduri pot din nou să vorbească Urlând disperarea pornind iadul gurii. E timpul ca oamenii răi să se culce, Să doarmă pe veci ucigașii și șerpii, Ca pruncii să doarmă, un somn veșnic, dulce Și-apoi să se nască-n prinsorile ierbii. Dormiți!... este noaptea când luna veghează
LUNĂ PLINĂ de ANA PODARU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382878_a_384207]
-
a mai desprins o frunză din pomul vieții azi și uite cum se duce spre zări necunoscute împins de-un vânt năprasnic printre poteci de brazi, se-aude-n depărtare o doină: - Du-te!... du-te! Când alte voci mai cântă al disperării cânt, în urma ei morminte vor găzdui genunchi, copaci înfipți în stâncă se-apleacă la pământ, în mâini cresc lumânări ce ard: Mănunchi!...Mănunchi! Dar cui îi pasă oare de frunza ce-a căzut? Îi pasă rugăciunii ce-ngroapă-a ei
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]