3,286 matches
-
joc de ceea ce s-a creat prin tine, de ce mă ucizi cu disprețul?“ (mâna mea lovește); „tu mi-ai dat aripi, cu tine am zburat pentru prima dată“ (mâna mea coboară); „eu sunt o femeie atât de pură, de ce mă disprețuiești?“ (mâna mea se ridică); „n-o să mă mai revolt, dar tu mă ucizi de fiecare dată, tu nu știi ierta“ (mâna mea lovește); „unde-am fost, unde-am fost, de ce ții atât de nebunește să știi unde-am fost, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
roman Eroul are orgoliul că nimic din ceea ce este femeiesc nu-i poate rezista; e convins că cele mai frumoase, cele mai inteligente, cele mai fine și cele mai nobile femei i se cuvin În primul rând lui. De aceea, disprețuiește pe cei care au un succes facil la partea fragilă; i se pare că femeile de excepție apar rar și el se conservă cu egoism pentru aceste unice și revelatoare experiențe amoroase. Un zâmbet distant și rece Îi dă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Închid mai bine În mine? Poate pentru că mi-a intrat În suflet ura pentru acea societate dușmănoasă de la patinaj și instinctul de conservare mă Îndeamnă să fug de oameni... dar eu nu urăsc pe nimeni, pe cei de la patinoar Îi disprețuiesc doar. Atunci... de ce fug de lume? Îmi zic mereu: ori cu Petre, ori singură, Însă niciodată cu alții. De ce? De ce tocmai acest Petre să-mi fie exclusiv tovarăș, chiar când nu e de față, căci atunci Îmi apare prin autosugestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ți-am povestit. I-am spus să nu spună de acest telefon nimănui, dacă va spune cuiva, va spune exact celui de care mă tem cel mai mult și care nu-l va Îndemna decât la rău. Acest om mă disprețuiește, mă urăște chiar; pe el Îl iubește cu o dragoste, posesiune egoistă, speculativă, de mine se teme. Cea mai bună soluție e Înlăturarea mea și determinarea pe toate căile a lui Mircea de a renunța la mine, de aceea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eram stăpână pe dorințele și idealurile mele. Și am renunțat. Școala Îmi dă, adevărat, satisfacții, dar ce mică sunt de când mă gândesc că lumea mea dragă, aceea a gheții și a tribunelor pustii, mă va ocoli cu teamă, mă va disprețui. Unde să fug? Unde să mă ascund când lucirea Întrebătoare a gheții mă va răscoli adânc, unde să-mi Întorc privirea când tribunele, singurele mele prietene de atunci, Îmi vor arăta imaginea publicului care mă aplauda frenetic? Unde să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să le dea prestanță. Reușise prima dată cu circul Hasbro și Frații Keller, pe care Erick Weir îl distrusese. Apoi repetase isprava cu Cirque Fantastique, făcându-l cunoscut în toată lumea și asigurând legitimitate, chiar prestigiu, unor profesii care erau disprețuite de cei care făceau teatru sau film și ignorate de privitorii de MTV. Își aduse aminte valul de căldură de la incendiul din Ohio. Particulele de cenușă ca o zăpadă mortală și gri. Urletul flăcărilor - gălăgia neobișnuită - care a ars totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și prezervative — și nu avea speranțe absurde în legătură cu ce avea să urmeze — în general, absolut nimic —erau destule lucruri de care să se bucure. Tocmai de aceea o deranja atât de mult că Leigh și Adriana au început brusc să disprețuiască acest dezmăț pe care altădată îl încurajau cu atâta entuziasm. Când le-a spus despre australian, amândouă au râs și au aplaudat cucerirea pe care o făcuse. Leigh a declarat oficial că nu mai exista riscul să rămână asemenea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore? Deși Jim avea un respect adînc față de japonezi, vapoarele lor erau Întotdeauna disprețuite de britanici la Shanghai. Crucișătorul Idzumo, ancorat lîngă consulatul japonez de la Hongkew, la cîteva sute de metri În aval, arăta mult mai impresionant decît Wake și Petrel. De fapt Idzumo, vasul amiral al Flotei japoneze din China, fusese construit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prietenului său, sub avionul care se Învîrtea neîncetat și plutea sub tavan ca un pește care ar fi Încercat să iasă din cer. În zilele următoare, Jim Încercă din nou să se predea japonezilor. Ca și colegii lui de școală, disprețuia pe oricine se preda - accepta fără rezerve preceptele stricte ale Anuarelor Camarazilor -, dar a te preda dușmanului era mai dificil decît părea. Acum Jim era obosit mai tot timpul, căci se plimba mult cu bicicleta pe străzile nesigure ale Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezi le trebuia zece minute ca să-l omoare pe chinez. Deși fuseseră derutați de bombardament și de perspectiva sfîrșitului iminent al războiului, acum erau calmi. Întregul spectacol, precum și lipsa armelor, era menit să le arate deținuților britanici că japonezii Îi disprețuiesc, În primul rînd pentru că sînt prizonieri și apoi pentru că nu Îndrăznesc să se miște nici un centimetru ca să-l salveze pe chinez. Jim Își dădu seama că japonezii aveau dreptate. Nici unul dintre deținuții britanici nu ar fi ridicat un deget, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hârtiile acelea murdare? Ai să le adaugi celorlalte nimicuri care Îți umplu casa. Averea ta. O magazie de obiecte pierdute. Afară este o lumină strălucitoare de noiembrie. Departe, În București, capitala scumpei noastre patrii, un Ceaușescu bătrân pe care Îl disprețuiești. Sub conducerea partidului, a secretarului general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, Întreaga națiune Înfăptuiește neabătut programul de muncă și luptă pentru edificarea socialismului și comunismului În patria noastră liberă și independentă. Trăiască Partidul Comunist Român - forță politică conducătoare a Întregii națiuni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acuze de lăcomie și că e mamă denaturată pentru gemenele ei. Ar fi arătă mereu cu degetul și viața ei ar fi distrusă. De asemenea, Claudia ar putea să vrea să-l ia pe Alfie doar pentru că fanii ei ar disprețui-o și cariera ei ar fi complet terminată dacă n-ar face asta. Ruby era Îngrozită de câte ori Încerca să-și imagineze ce fel de viață ar fi dus cu ea ca mamă. Oricât de mult Își dorea Ruby ca Jill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dormea. Poate în somnul acela mai ușor căuta un destin diferit și se cufunda în el cu aceeași precizie cu care se arunca în mare când, fără să arunce nici un strop, dispărea în apă. Trupul, Angela, poate iubi ceea ce mintea disprețuiește? Mă gândeam la asta în timp ce mă întorceam spre oraș. Odată, din politețe, am gustat în pivnița unui țăran, o brânză specială, cu coaja înnegrită de mucegaiuri și cu un miros cadaveric, descoperind înăuntru, spre marea mea suprinză, un gust violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lângă ușa de sticlă care dădea spre altă sală. Comesenii mei miroseau a vin și a invidie profesională. Manlio sosise doar în dimineața aceea și era sătul deja. Îl făcea harcea-parcea pe un cercetător american, un guru al farmacologiei alternative. Disprețuia inspirând fumul țigării. Bricheta de aur se afla lângă șervețel. Eu mă gândeam la ce comandase Italia, mi-ar fi plăcut să o servesc cu un pahar de vin. Nu-i aduseseră încă nimic, poate uitaseră de ea, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îndeplinit sarcina lui corozivă, mi-ar fi atacat remușcările până la a le face să devină talc. La urma urmei, Italia îmi făcuse un serviciu, îmi curățase viața de complicația aceea scârboasă. Nu se lăsase dusă a doua oară la clinică, disprețuise eleganța acelui fals hotel. Eram vinovat doar în parte, mă limitasem la a o lăsa singură. În abandonul acela se cuibărea deprinderea mea cu lașitatea. Într-o seară mi-a telefonat Manlio, ne-am dus să mâncăm o pizza ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eternității. În acest sens, Ceață e tot un roman autobiografic, împânzit efectiv de trimiteri la experiențele, trăirile și susținerile sale de spaniol total, dar de foarte multe ori atipic din punctul de vedere al unui spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nebunie, don Augusto, o nebunie! — Dar, doamnă, dacă e îndrăgostită de el?... — Asta zic eu - exclamă unchiul -, asta zic eu. Libertatea, sfânta libertate, libertatea de alegere! — Apoi nu, nu și nu! Zău, fetița asta știe oare ce face?... Să te disprețuiască pe dumneata, don Augusto, pe dumneata! Nu se poate una ca asta! — Dar, doamnă, gândiți-vă, luați aminte..., nu se poate, nu trebuie să supuneți constrângerilor voința unei tinere ca Eugenia... E vorba de fericirea ei și noi toți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu mă uita, nu-l uita pe bietul Augusto. O îmbrățișă și-o sărută lung și apăsat pe gură. Ieșind, fata îi aruncă o privire plină de o spaimă enigmatică. Și de îndată ce ieși ea, Augusto gândi în sinea lui: „Mă disprețuiește, fără doar și poate; am fost ridicol, ridicol, ridicol... Dar ce știe ea, sărăcuța, despre lucrurile astea? Ce știe ea despre psihologie?“ Dacă bietul Augusto ar fi putut citi atunci în cugetul lui Rosario, ar fi fost și mai disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-l strângă sau nu de gât pe bărbatul acela. — Nu vă aprindeți așa, don Augusto, nu vă aprindeți așa! Nu vreau să spun decât ce-am spus. Ea..., cea pe care dumneavoastră nu vreți s-o menționez, m-a disprețuit, m-a expediat, iar eu m-am întâlnit cu acea sărmană fătucă, pe care altul a disprețuit-o și... Augusto nu se mai putu stăpâni; întâi se îngălbeni la față, apoi se congestionă, se ridică, îl apucă pe Mauricio de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vă aprindeți așa! Nu vreau să spun decât ce-am spus. Ea..., cea pe care dumneavoastră nu vreți s-o menționez, m-a disprețuit, m-a expediat, iar eu m-am întâlnit cu acea sărmană fătucă, pe care altul a disprețuit-o și... Augusto nu se mai putu stăpâni; întâi se îngălbeni la față, apoi se congestionă, se ridică, îl apucă pe Mauricio de ambele brațe, îl săltă și-l proiectă pe sofa, nedându-și seama ce face, parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de spațiu și timp. Orice operă de artă vie și durabilă, chiar dacă în ea nu se consemnează particularități geografice și cronologice, după cum nici costume sau moravuri, posedă realitatea profundă a locului și timpului în care a fost zămislită. Tucidide, care disprețuia pitorescul lui Herodot, era conștient că-și scrie istoria pentru totdeauna, iar în Istoria mișcărilor, separării și războiului din Catalonia în vremea lui Filip al IV-lea, merită să citim cele spuse de către autorul ei, don Francisco Manuel de Melo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă credea, nu făceam altceva decât să agravez situația. Acum eram doar un creștin, cineva cu care nu se putea căsători. Dacă mă destăinuiam, deveneam doar un alt evreu din viața ei, cineva pe care nu putea decât să îl disprețuiască. Plângea acum. Nu pot să fac nimic, Peter. Poate aș fi putut înainte de război, a spus ea, ridicându-și spre mine, ca o ofrandă, fața înecată în lacrimi. Atunci nu părea atât de important. Dar acum este. A scos o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fost tatăl ei. Socrul meu aprecia titlurile cumnatului meu, Norman Fine, doctor în medicină, membru al colegiului medicilor, dar la mine îi plăcea ceea ce el numea spiritul meu întreprinzător. Respecta familiaritatea lui Norman cu subiecte ca viața și moartea, dar disprețuia puțin ignoranța lui față de greutățile vieții. Mă iubea, spunea el din când în când, ca pe un fiu, chiar dacă eram un shagetz 1. V-am spus că socrul meu era un bărbat care se realizase prin propriile puteri? Premiul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de tablă care se rostogoli În josul străzii și sperie o pisică dintr-un coș de gunoi. Râdeai de biata Tamar Greenwich doar pentru că din cauza unui capriciu de pigmentație s-a născut cu un ochi verde și unul căprui. I-ai disprețuit pe Eitan și pe Wahrhaftig, dar cu ce, mă rog, ești tu mai bun decât ei? L-ai jignit fără motiv pe Ted Tobias, un om cinstit și harnic, care nu ți-a făcut niciodată vreun rău. Altul În locul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de joc la adresa ei, o compătimea pe mama lui, dar într-un fel trebuia să-mi găsesc și eu un mic amuzament în amărăciunea soacră-mii, altminteri m-aș fi amărât eu singură până la urmă. Însă felul în care îl disprețuia pe bunicul tău mi se părea prea de tot și mai țin minte cum odată - pe atunci așa ceva putea fi socotit o necuviință - i-am spus-o de la obraz. Că se căsătorise cu un bărbat amabil și sensibil, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]