3,782 matches
-
de lumi asemănătoare. Descoperirea lui Copernic marchează momentul urcării verticale, printr-o buclă scurtă, pe spirala cunoașterii. Negarea oricărui rol privilegiat al Pământului în univers a produs o cotitură în cunoaștere și gândire, dar a intrat în conflict sever cu dogmele bisericii, fapt pentru care Copernic a fost declarat dușman al religiei creștine. Paradigma lui Copernic deschide capitolul Renașterii. Giordano Bruno (1548-1600), călugăr filosof italian, publică cartea sa La cena delle ceneri și declară Soarele o simplă stea (ceea ce și este
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
formație. Preocupat de frumos, dar și de urât, abordează toate domeniile activității umane. Fiu natural al unui notar din Florența și al unei țărănci, tinde să cunoască și să înțeleagă natura, dând frâu liber imaginației eliberate de orice constrângeri și dogme. Spirit analitic, devine un pasionat al științelor și artelor și înscrie în spiralogia cunoașterii o largă buclă a epistemologiei. Angajat, la vârsta de 14 ani, în atelierul renumitului pictor florentin Verrocchio, își însușește: tehnicile de turnare în metal, elaborarea lucrărilor
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ultimă instanță la cunoaștere. Etica, pregătind o nouă antropologie (Etica III, IV), o nouă politică (Tratatul teologico-politic) și o nouă istorie, transformă spinozismul într-o filosofie care este condiția libertății și bucuriei. Filosofia spinoziană stă la baza marii treziri contra dogmelor religioase, este filosofia libertății de gândire și a libertății de expresie a secolului iluminismului. Secolului al XVIII-lea, cu Montesquieu 23 (Esprit des lois), și cu d'Holbach 24 (Système de la nature, La morale universelle) și cu Voltaire 25 care
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
petrecute între filosofia greacă și secolul al XVII-lea. Fără a contesta universalitatea filosofiei grecești, simt nevoia unei vederi critice în lumina progreselor științifice realizate între timp. Chiar dacă dintre Descartes, Spinoza și Bacon, Spinoza se arată mult mai sever contra dogmelor metafizice, toți trei cred, în egală măsură, în necesitatea unei abordări critice a filosofiei grecești, convinși fiind de profundele transformări datorate cunoașterii științifice a naturii, timp de un mileniu. Pentru abordarea critică a filosofiei, însă, în timp ce Descartes propune o critică
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
-i accepte sexismul. Critica lui Jung se adresează nu numai conceptului freudian, dar îl defăimează și ca persoană, dezvăluind legătura acestuia cu cumnata sa, Mina Bernays. Freud era un entuziast adept al lui Franz Clemens Brentano 138, aristotelian care ataca dogmele papalității și care vedea în psihologie știința fenomenului mintal, adică o introspecție (sau o percepție interioară a omului). Sub influența lui Brentano a publicat, în 1874, Psihologia din punct de vedere empiric, în care își dezvoltă teoria despre percepție și
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
liber) și la libertate (se spune că un factor oarecare "a rupt" destinul unui om, s-a pus în calea destinului său, ceea ce nu s-ar putea spune despre nici un regim de fatalitate absolută). În religiile în care e prezentă dogma predestinării (în fiecare religie există problema mântuirii), sunt prevăzute norme și mijloace prin care se poate crea un destin superior. Destinul solidarizează cele două planuri ale existenței: planul metafizic și planul natural, planul inteligibil și cel sensibil; destinul pare un
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în lume. Această viziune nu iese din cadrele bisericești, însă ea devine ceva mai personală și nu mai adoptă integral fatalismul. Nu întâmplător, cei care inovează, deși într-un mod mai degrabă timid, față de doctrina Bisericii Ortodoxe, înțeleasă ca o dogmă față de care nu te poți abate, au fost scriitorii culți, cei care luaseră contact cu diverse opere filozofice și istorice care își lărgiseră astfel considerabil orizontul. În viziunea acestor autori, dacă soarta este dată de Dumnezeu și nu poate fi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nu vine în contact cu lumea decât prin interfața reprezentată de receptorii biologici ai organismului care formează organele de simț, singura intrare a informațiilor admisă de știință, în drumul lor spre sistemul nervos central. De aici rezultă principiul fundamental - adevărata dogmă - al demersului științific, potrivit căruia singura cale de informare de luat în considerare este cea senzorială. Evident că prin progresele tehnice realizate, performanțele receptorilor au fost considerabil sporite, atât cantitativ (de exemplu lupele, microscoapele, amplificatoarele sonore etc.), cât și calitativ
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
ipoteza care nu a fost fundamentată. Este vorba de ipoteza sau principiul inteligibilității Universului. Acesta a fost inventat de fiziologii din Milet și a fost temelia cvasidogmatică a cercetării științifice a lumii. Această idee a fost promovată la rangul de dogmă absolută de marxism, dar rămâne numai o ipoteză. Al doilea aspect e reprezentat de critica lui Kurt Gödel. El a demonstrat două teoreme limitative privind cunoașterea științifică (teorema incompletitudinii sistemelor formale și teorema imposibilității demonstrării necontradicției sistemelor formale cu mijloacele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Atitudinea lui Kant e determinată prin aceea, că el ia din fiecare din cele două teorii, opuse, jumătatea adevărată după părerea sa și îmbină aceste două jumătăți dând naștere la o teorie nouă: față de empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
punctul de convergență între gândirea asupra politicului (datorată instituțiilor puterii și teoreticienilor ei, dar și comunității care, pentru a-și organiza eficient existența, și-a stabilit seturi particulare de norme) și exprimarea liberă a spiritului său, chiar sub presiunea unei dogme sau a unei ideologii mai generale. Susțin aici că nevoia de (auto)organizare a comunității face ca indivizii să caute permanent soluții și argumente pentru conviețuire, pornind de la formula unificatoare a mitului, până la actualizarea lui cotidiană în formele discursului public
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spune că reprezentarea este un tip de interfață de ordin mental între realitate și imaginar. Ea e produsă de imaginația "icastică" (sau mimetică, pentru că ea are ca referință mai ales perceptibilul), de imaginația "iconică" (sau simbolică - prefigurează sacrul definit de dogmă, "non-perceptibilul non-fantezist", divinul) sau de fantezie (imaginația "onirică", ars combinatoria, arta hibridului, a fantasticului popular creștin etc.); ea poate fi condusă către unitățile funcționale de bază ale sistemului: imaginea (mentală sau materială; simplă sau complexă - nu operez aici diferențieri) și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sacralizată (negociată deseori între biserică și palat); spațiile și "timpii" din zona privatului sau din viața comunitară ne-instituțională sunt la rândul lor întru totul influențați de politica de guvernare creștină. Producția intelectual-imaginativă, ca și cea "fantezistă", spiritualitatea religioasă, cu dogma sa și cu repudierea oficială a ereziei, sunt și ele oglindite de mentalul colectiv într-un chip coerent, așa cum medievalii își spuneau că a hotărât divinitatea însăși. Imaginarul puterii ar fi tocmai interpretarea pe care a dat-o comunitatea, într-
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
În spațiul laic al societății medievale, public și privat, existența era sever reglementată de canon (alimentar, moral, pedagogic, sexual) și marcată de prezența semnelor sacrului, precum icoanele și alte obiecte de cult. Cum toate spațiile lumii creștine sunt supravegheate de dogmă, prin diferite mijloace (slujbe, procesiuni, locuri de pelerinaj etc.), dar și guvernate de puterea laică a autocratului prin pravile și prin instituția judecății sau alte instituții de control, s-ar putea adăuga la cunoscuta relație spațiu profan − spațiu sacru cea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pus de asemenea în relație cu divinitatea, poate fi așezat și acesta tot sub incidența religiosului, dar cu un semn negativ, pentru a sublinia diferența radicală față de modelele sacre. El face parte în mod intrinsec, chiar ca negare, din ceea ce dogma afirmă și apără cu tărie. Obținem astfel încă două suite de termeni: public-privat (imaginarul puterii - imaginarul cotidianului, două prime nivele tipologice și cronotopice); laic (reglementat normativ și dogmatic), religios pozitiv (manifestările divinității) și religios negativ (manifestările diavolului sau ale păcatului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
autocratului creștin și mare cărturar sau a constructorului de biserici sau de mănăstiri constă în gesturi edilitare, de finanțare, de tipărire de carte etc., întărită fiind prin ceremonialuri religioase și prin respectarea ritualurilor comunității (modelul de cucernicie). La întâlnirea cu dogma religioasă, se formează modelele sacre, ale apologetului, ecumenului, ascetului, clericului sau monahului (pentru codul cultural), modelul sfinților eliberatori sau al sfinților martiri (pentru codul eroicului). Acestora li se opun, într-un modul al negării, anti-modelul creștinului trădător sau al ereticului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sintagmatic), cu credințele populare, ereziile sau gnozele care traversează cultura și imaginarul popular creștin, cu bestiarele, complexele, codurile și unitățile spațiu-timp ("clase morfologice") și cu o zonă în care imaginile fantastice sunt generate de o imaginație bogată și insurgentă față de dogmă, completată, în sfârșit, cu o zonă a "literaturii" livrești (mai puțin liberă însă, din cauza vizibilității ei la nivelul elitelor, unde canonul este mai atent respectat). Speculum mundi Imaginarul medieval în scrierile din Țările Române Paradoxurile întemeierii statelor medievale românești 19
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale sinelui, atât în manifestările "artei" religioase, cât și în spațiul public (pentru care problema comportă o discuție aparte) și în viața privată, societatea românească a reușit totuși să configureze, într-o cultură predominant orală și cu o mentalitate tributară dogmei ortodoxe conservatoare, o lume a imaginarului, deși marcată de spiritul rigid al timpului. Perioada la care mă refer, secolele XIV-XVIII, a fost dominată - cu terminologia lui Zumthor - de oralitatea mixtă (oralitatea coexistă cu scrierea, influența acesteia fiind mai curând minoră
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
autoritate. (Romanitatea orientală în Evul Mediu 198-99) Populația acceptase creștinismul încă din perioada Daciei romane, după care, prin forța lucrurilor, a fost mai aproape și a avut un contact constant cu credința "răsăriteană", devenită "ortodoxă", difuzată de imperiul bizantin prin dogmă, dar și prin ideologia basileică. Fără îndoială, exista o tradiție religioasă, așa cum amintește și Brezeanu în același loc (susținută de mărturiile arheologice, de hărțile diocezelor, de documente bizantine clericale sau ale cancelariei imperiale etc.), răspândită și dominantă în teritoriul de la
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
deși creștini ortodocși, rămân "latini", înconjurați din trei părți de populații de limbă slavă. Ideea bizantină ajunge astfel [după Constantin Cantacuzino, n.n.] să se disjungă în două elemente: Imperiul roman și Imperiul grecesc. Românii, datorită originii lor latine, devenite o dogmă pentru cărturari, și nu numai în provincia de peste munți, își revendică apartenența la primul. Centrul cercului în care ei ființează nu mai e Roma "cea nouă", a ereziei latinilor, nici, cu atât mai puțin, Țarigradul greco-turcesc, Stambulul. Conștiința de a
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Io Constantin Basarab Voievod", ca și în cartea neagoeană de învățătură, chipul idealizat al domnitorului caută să răspundă și programului general al politicilor militare locale, și celui de guvernare creștină, care are drept suport moral și drept etică a judecății dogma religioasă. Din principiu, ca "uns" al divinității, autocratul substituie instanța supremă atunci când veghează atent asupra credincioșilor, după cum autorii notează în același loc: Ce lucru mai bun și mai dumnezeesc supt soare iaste, prea luminate și înălțate Doamne, decât binele și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cuplului, dar și acuzarea femeii, fie și în ipostaza ei de "vrăjitoare". Păcatul, în înțelegerea mai tolerantă a medievalității răsăritene, poate fi ispășit prin abstinență (virginitate și monahism) și prin unirea creștină, însă în cel mai mare respect față de interdicțiile dogmei. Societatea românească nu renunță totuși la ideea cuplului ierarhizat, reflectată și susținută în imaginarul cult și în cel popular, prevalența omului adamic fiind motivată de imaginea unei Eve vinovate etern de înșelăciune. Trupul ei "bolnav" de păcat face ca opoziția
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
orientate doar către menținerea puterii. Hagiografiile, catehismele, scrierile lui Antim Ivireanul, precum culegerile de legi, mențin și ele, cum altfel?, acuzațiile generice aduse naturii păcătoase a femeii. Întreaga viață personală, atât cât i se îngăduia, îi este sever controlată de dogmă, care își extinde puterea astfel dincolo de granițele sensibilității feminine. Deși acestei soții și mame îi revine și datoria educării moștenitorilor, pe lângă veghea asupra treburilor casei, deși este stăpâna mitică a focului și simbolul creației, ea rămâne sortită spațiilor închise, care
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pentru o altă viață, trăită în păcat, dar în care își poate asuma tocmai frumusețea naturii sale umane (surprinse de romanele populare importate din alte culturi). Atât această în-trupare, cât și ipostaza sfințeniei se regăsesc într-o lume controlată de dogma care, în fond, apropie magia de sacrificiul creștin, folosind aceeași măsură, a suferinței fizice. În imaginarul colectiv, în siajul discursului clerical, femeia este așezată mai aproape de diavol decât de bărbat, care se sustrage pe cât posibil de sub incidența păcatului adamic. Aparițiile
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unor chipuri feminine noi, diferite de cele medievale, descrise în tonuri mai îngăduitoare sau mai ironice, atente totuși la această existență mută, timp de secole, în imaginarul istoriografic. Între cuplul adamic și Fecioară, între păcat și sfințenie, între cotidian și dogmă, dar mai mereu în interiorul casnic, femeia din evul mediu românesc ne apare în scrierile culte supusă, tăcută și redusă la tiparul desăvârșit în comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]