2,836 matches
-
pildă: "Că păcatul să asamînă pietrii și caută să meargă la maica ei, în pămînt, de unde și iaste. Iar bunătatea să aseamănă focului și iaste să meargă sus, în văzduh, unde-i iaste matca..." Ceea ce reprezintă o scădere în plan dogmatic se arată a fi un cîștig pentru literatură, căci deși fragmentul citat conține niște comparații mai puțin reușite, totuși semantismul lor nu este deloc mai puțin generos. Comparînd păcatul cu piatra, sînt textualizate conotațiile "catamorfe" - pentru a ne exprima în
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
cartea de debut în care strânsese o parte din nuvelele publicate anterior în ziare și reviste, prima nuvelă în "Timpul", în 1942. Petrecut atunci, acest debut editorial echivala cu prinderea ultimului tren înainte de lăsarea deplină, peste literatura noastră, a nopții dogmatice. Ne aflam la începutul unui interval sumbru pe care mai târziu Marin Preda, privind în urmă, avea să-l numească deceniul obsedant. Cu atât mai obsedant cu cât fusese și foarte lung, dacă putem vorbi astfel, un "deceniu" care a
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
Aceste câteva texte despre care am spus că prefigurează, în Întâlnirea din Pământuri, spiritul Moromeților, urmează, literar vorbind, linia epicului obiectiv, proiectează personaje ferm conturate și bine ancorate într-un spațiu social. Sunt elementele realiste pe a căror bază critica dogmatică a anilor '50 i-a acordat lui Marin Preda un oarecare credit, socotindu-le bune premise ale desprinderii de nefastul naturalism. Este ceea ce constata, plin de satisfacție, Al. Oprea, în 1953, adică după ce apăruse Desfășurarea, scrierea în care Preda izbutise
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
personale și, din necesitatea proiectării de sine, îl presupun valabil și în procesul creațiunii științifice". E oare cu putință o ,,teorie" unică, o sumă estetică supraindividuală, cărora să ne supunem, obedient, cu toții? Luminatul relativist E. Lovinescu respinge o atare teză dogmatică: ,,Estetica se pulverizează, (...) în principiu, în tot atîtea estetice cîți indivizi sînt: punct extrem al unui relativism împotriva căruia orice argumentare rămîne inoperantă". Așadar, personalitatea creatoare sparge calapoadele teoriei ce poftește a o uniformiza. (Va urma)
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
totalmente anticreștinesc. De unde se poate conchide că religia se reflectă în modernitate mai mult prin reflexe moștenite în conștiința colectivă, decât printr-o consecvență și coerență dintre valorile teologice și viața concretă. Omul de azi își datorează confortul propriei inconsecvențe dogmatice, fiind creștin și necreștin în același timp, în primul caz din inerție, în al doilea din necesitate și impuls natural. Judecând valorile care au guvernat lumea, autorul crede că „ marii clerici s-au recrutat în majoritatea lor din cei care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
mai lungă durată în țările în care creștinismul a pătruns înaintea filosofiei elenistice, ca: Siria, teoriile de limbă siriană (Afraate, Efrem și, încă la începutul secolului VI, Iacob din Sarug), unde se întâlnește o psihologie măsurată și discretă, o învățătură dogmatică completă, o morală străbătută de la un capăt la altul de iubire. De altfel, această tendință "practică" nu va dispărea niciodată și ea va găsi adepți convinși printre cei mai mari dascăli duhovnicești ai Răsăritului.“ Definiții ale religiei Emilian Vasilescu arată
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
întrebare așa, de formă: — Oare de ce ies ei, părinte? — Nu știu, taică. Le-o fi urât. — N-o fi coada Necuratului? insistă Celebi, furios pe un popă atât de puțin ortodox. — Necuratul nu adastă niciodată pe lângă sfânta cruce, îl informă dogmatic și sentențios preotul. Satana nu umblă prin cimitire. Tânărul culegător de folclor stătu o clipă pe gânduri. Oare se mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit odată cu el și nu mai poate fi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a uitat la ceas. Au trecut minutele și a demonstrat că Dumnezeu nu există. LIBERALISM Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru că asigură elita conducătoare, triumful personalității, triumful elitei conducătoare, nu-i așa, și nu deranjează cu nimic mersul dogmatic al lumii creștine. În climatul creat de liberali se poate respira spiritual și se poate progresa material, valorile mișcându-se nederanjate de nimeni. Democrația înseamnă mai puțin decât liberalismul, care are, într-un anumit fel, și un aspect aristocratic. Indiferent
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
noastră", depășind pragul atît de greu de trecut al clișeelor critice, o mare importanță în acest proces avînd cartea lui Mircea Scarlat (urmată de aceea a lui Ion Simuț), unul dintre reprezentanții noii critici pentru care, în pofida unor spirite (neo)dogmatice, suveran rămîne textul; iar nu circumstanțele apariției acestuia. Această opțiune metodologică permite lui Mircea Scarlat să realizeze în George Bacovia o schimbare decisivă a unghiului de interpretare și, implicit, contestînd clișeele care au deformat "profilul distinct" al operei și care
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
în nici un caz o retrospectivă, fie ea și tematică, ci a cronometrat într-un flux logic concepte și gânduri plastice, de tinerețe, evoluția lor până spre apogeul creației artistului. De la prima până la ultima lucrare, este imposibil să nu simți presiunea dogmatică a deceniilor 7 și 8 ale secolului trecut, iar pe de altă parte efortul artistului de a se elibera construind viziuni plastice, menite să lege o tradiție pregnantă de un viitor incert. Tânărului plastician din deceniile despre care vorbim îi
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
mai veche într-un popor e și cea mai profundă. Noi deocamdată profesăm creștinismul, personal aș înclina pentru cultul lui Zamolxe și o eventuală sanctificare a lui Boerebista și Decebal. Dar motivul esențial pentru care adoptăm spiritualismul este că e dogmatic și n-admite discuția. Ne-am săturat de raționalismul care obligă la eforturi cerebrale inutile. Capitală pentru mine e viața deplină, corporativă. Când mi se dă un ordin, îl execut, fie oricât de absurd, atâta vreme cât centuria sau decuria mea îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-o clipă un inadaptabil. Lunga lui carieră fusese un accident favorizat de clemența timpurilor. Prin urmare, discuția dintre el și cele două femei se făcea din planuri de gândire ireconciliabile și constituia două monologuri paralele. Pomponeștile concepeau lucrurile absurd dogmatic, Pomponescu vedea de la o vreme totul în devenire catastrofală. G. Călinescu . - A trăi spre a constata ruina a tot ce-ai făcut în viață edureros. E cum ți-ai vedea casa în flăcări. Sunt fericiți aceia care dispar la timp
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
său de sentimentul de frică pe care îl simțea venind dinspre bărbatul masiv, care stătea aplecat asupra cărții de rugăciuni. Radoslav se ruga întotdeauna după ce făceau dragoste. O făcea din obișnuință, deși știa că Aloim poate să-i străpungă zidul dogmatic al meditației aparente și să pătrundă până la natura fundamental laică a celor mai intime resorturi ale gândirii sale. De multe ori, îl mustra și îl conjura să se roage și el. Aloim, la adăpostul chiliei Starețului, prefera însă să răspundă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de Lumile Agricole tocmai pentru a nu păți cu întreaga Galaxie ceea ce am pățit pe Terra înaintea primelor colonizări. Dar fiindcă știa că la conducerea Imperiului vor veni și oameni ca tine, a preferat să dea planului său un aspect dogmatic, de regulă care trebuie numai urmată, fără prea multă judecată. Dacă omenirea vrea să se extindă, o poate face și fără distrugerea Abației. Ce vrei tu, Bella, e cu totul altceva. Uimiți de spusele bătrânului Kasser, reprezentanții familiilor ducale își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
victoria ei fusese norocoasă și incompletă. Stin aproape că se îndoise de natura sa strict umană, intuind într-un fel faptul că era clonă. Dar acest lucru nu era nimic în comparație cu faptul că fusese cât pe ce să descâlcească firul dogmatic al caracterului său ales. Maria se întreba cât va mai dura până când Stin va pune semnul egal între Abate și Dumnezeu, de vreme ce amândoi îl aleseseră pentru ceea ce avea să urmeze. Și cum va reacționa atunci oare? Plutim în necunoscut. Vremurile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
În rest toate clonele îl știu de Regulament canonic. Se pare că Oksana Bint Laesia e un personaj mai popular decât tine. Sau, mă rog, cu ceva mai multă putere de convingere. - Resping denumirea asta! Ea face apel la caracterul dogmatic al Regulamentului, fapt care nu e adevărat... - Ba seamănă exact cu preceptele mănăstirești de acum vreo patru milenii! Durdrin închise ochii și privi în tavanul înalt, încercînd să nu se enerveze. - Regulamentul nu face decât să legifereze o parte din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
știe că însăși Abația a prăsit și ocrotește această stranietate. Încercând inconștient să ne ferim de această greșeală, am inventat Regulamentul canonic, a cărui menire esențială este aceea de a numi și de a arăta, cu exactitate și în chip dogmatic, ceea ce suntem și ceea ce vom deveni. Să fie rigoarea noastră mai bună decât delăsarea călugărilor? Răspunsul meu îl știți deja." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 4. BELLA AVEA O SENZAȚIE de bine absolut inexplicabilă. Dacă punea cap
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
manipulați de Abație, că Ordinul augustinian ne-a jucat o festă crudă. Nimeni nu pare dispus însă să se gândească la eventualitatea în care Abația a fost și ea doar o unealtă pentru instanțe infinit superioare. Și tocmai această orbire dogmatică, refuzul de a accepta acest lucru, mă face să spun că Regulamentul nu e decât o altă formă de religie, care substituie în mințile celor mai slabi dintre noi amintirea timpurilor liniștite în care ne veneram zeii." Oksana Bint Laesia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ar fi dorit să cuprindă întreaga Terră. Deșertul care ne înconjoară este expresia a două milenii și ceva în care creștinismul și-a uniformizat geniile și a otrăvit diversitatea umana și, mai ales, a subordonat toate acțiunile sale unei morale dogmatice, absolute, creând un surplus scârbos de bunătate și o avalanșă de vieți fără vreo valoare intrinsecă. Și, chiar dacă am fi oarecum creștini, avem o scuză! Când lucrezi cu asemenea scârbavnice materiale, uneori, e greu să te ferești de o ușoară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mulți scriitori dorind să se elibereze de o moștenire grea, paralizantă, incapabilă să mai hrănească noi variante artistice, și să se alinieze într-un fel literaturii moderne practicate aiurea, în Europa de vest mai ales. Revoltându-se împotriva unei estetici dogmatice, devenite aproape religie, ce ținea de spiritul persan, poetic prin excelență, (zaban-e șirin = limbă dulce, cum îi place iranianului să se laude cu limba lui), manifestat în poezia lirică, didactică sau narativă, unii scriitori și-au propus să consacre efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu Înțelegea de ce. „Un stalinist, da, dar deștept foc. Dacă Îi place și scrie de bine, te-ai făcut om. Lumea Îl Înjură, dar Îl respectă.” În perioada de „liberalizare” de la mijlocul anilor ’60, apăruseră unele atacuri În presă la adresa „dogmaticului” Paul Georgescu (datorate mai ales celor care aveau să devină, În deceniul următor, noii naționaliști În slujba Partidului), cum aveau să apară, deloc surprinzător, și după 1989, semnate, de data asta, nu doar de scriitori care au suferit de pe urma cenzurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
importante) pe care evoluează și își definește caracterul lumea noastră, lumea din noi cu toate exaltările și nebunia sa, cu mizeria și angoasele ei, cu lipsa de perspectivă și absurdul politic cotidian. Comediile domnului Gârbea sînt piese politice și nu dogmatice, el scriind teatru în spiritul celor vechi, adică apelînd la memoria colectivă... Deosebirea e că limba a evoluat, ajungînd să aibă să aibă ea însăși o memorie înspăimîntătoare. Invenția domnului Gârbea ține, dincolo de strategiile construcției, de gramatica textului al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
feelingul lor specific, s-au lăsat înșelați de aparențe. Mi se pare ridicol să cauți simbolistică și filozofie în poeme ca "Balada lui Sf. Gheorghe fals" sau în "Mistrețul" cel notoriu, ca și când ele ar fi piese moderniste, de tipul "Oului dogmatic". Nu e vorba aici de nici o inițiere, de nici o revelație, ci de un mecanism care le imită în gol, tragi-comic și absurd, ca în Godot sau în Urmuz. Au existat odată, pare a spune Doinaș în fiecare vers al său
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ana Blandiana, Marin Sorescu etc. a rezonat cu modernismul criticilor literari din aceeași generație. A rezultat un monument impresionant, un canon aparent normal și indestructibil, bazat pe fundamentul criteriului estetic al receptării artistice (opus criteriului politic și ideologic din perioada dogmatică). Lucrul care e mai puțin evident, dar care are o importanță extraordinară, este că acest canon nu i-a cuprins doar pe autori, ci în primul rând (aș zice eu) pe criticii înșiși. Prin acțiunea lor curajoasă și credibilă - în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
frumoasă fără umbra de mustață, destul de vizibilă. Cu pomeții ieșiți în afară, cu părul scurt și curbat în dreptul urechilor, cu gâtul cam țeapăn, deloc lipsit de un fel de maiestate inutilă, seamănă cumva cu o figură bizantină dintr-un mozaic dogmatic și migălos. Nu stă nici o clipă locului, altfel descrierea mi-ar fi ieșit mai bine. Cred că esențialul l-am spus. Acum își trage pulovărul peste cap, așa că-i pot desluși mai bine corpul, neobișnuit de frumos, aproape adolescentin. Doar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]