6,536 matches
-
anului 1936 și accentuându-se în 1937 divergențele dintre ,,tinerii liberali“ și “bătrânii” liberali au reprezentat o caracteristică a guvernării Tătărescu. Alexandru Lapedatu făcea parte din grupul “bătrânilor” liberali, care acționau pentru fuziunea cu partidul lui Gh. Brătianu și restabilirea dominației familiei Brătianu. Tinerii liberali în schimb, din care făcea parte și Gh. Tătărescu s-au apropiat mai mult de rege, desconsiderând în mod evident doctrina, programul și hotărârile Partidului Național Liberal 75. Alexandru Lapedatu a păstrat vii părerile despre Ion
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
aleși Alexandru Lapedatu la Cluj și Vasile Netea la Satu Mare, alegerea acestora fiind posibilă prin retragerea candidaților țărăniști aflați pe locurile I: Emil Hațieganu și Titus Damian 66 . Dar începând din 1948, după ce comuniștii au făcut pasul final pentru asigurarea dominației lor asupra țării prin proclamarea Republicii Socialiste Române, au urmărit 63 Aristide Cioabă, Doctrine politice în România secolului XX. Comunismul și pluralismul postcomunist, vol. II, Editura Institutului de științe politice și relații internaționale, București, 2004, p. 23. 64 Ioan Opriș
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
referitoare la revendicările teritoriale ale țării. Alexandru Lapedatu a susținut cu încredere drepturile și interesele țării la Conferința de Pace, prin întocmirea memoriilor speciale documentate sub raport istoric, etnografic și statistic asupra Transilvaniei, cât și asupra celorlalte provincii aflate sub dominație străină, atât de necesare delegației române pentru a putea obține câștig 1 Titu Gane, în ,,Viitorul”, an XXIX, nr. 8718, 3 februarie 1937. 82 de cauză 2. Considerăm așadar, în legătură cu perioada Unirii, că am reușit, prin intermediul demersului nostru, să validăm
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
telegrafice și poștale cu state ca Serbia, Austro Ungaria, Rusia, Franța, Anglia,Italia și a participat la Expoziția Internațională de la Viena. În 1875 se redeschidea ”Problema Orientală”. Puternice răscoale antiotomane, ce sau transformat apoi în mișcări naționale de eliberare de sub dominație străină, au izbucnit în Bosnia și Herțegovina, iar în 1876 în Bulgaria, Serbia și Muntenegru au declarat război Imperiului Otoman, în condițiile în care acesta din urmă trecuse la reprimarea sălbatică a luptei naționale a popoarelor supuse. Rusia se pregătea de război
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
grea decât a României nu putea asigura victoria. De aceea, țara noastră s-a îndreptat spre alianță cu Rusia. Ea lua astfel în considerare interesul vechi și manifest al Imperiului Țarist de întărire a pozițiilor sale în Balcani, prin înlăturarea dominației otomane. O delegație guvernamentală românească, în frunte cu Ion C. Brătianu s-a deplasat în septembrie 1876 în Crimeea, la Livadia, reședința de vară a țarilor. În convorbirile purtate cu Țarul Alexandru al II lea și cancelarul Gorceakov, delegația română
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
la chemarea patriei luptătoare, mai ales, oamenii de rând. Ei au activat ca mobilizați în gărzile orășenești, și au dat uriașe donații în bani pentru nevoile frontului. La războiul din 1877-1878 au participat și voluntari din provinciile românești aflate sub dominație străină. Dobândirea independenței de stat nu a fost rezultatul unor împrejurări întâmplătoare, sau al unei conjuncturi politice, nu a reprezentat un dar primit din afară, ci este rodul luptelor purtate timp de veacuri de înaintași, lupte care au culminat cu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Anglia și Franța recunoșteau independența abia în februarie 1880 printr-o notă colectivă. Congresul de la Berlin recunoștea, prin tratatul semnat la 1 iulie 1878, drepturile suverane ale României asupra Dobrogei și Deltei Dunării. Se lichida astfel, după 461 de ani, dominația otomană, pe acest străvechi pământ românesc. Este prezentat memoriul adresat Congresului de la Berlin de către delegația românească compusă din: I.on C. Brătianu, Președintele Consiliului de Miniștri și Mihail Kogălniceanu în calitate de Ministru al Afacerilor Străine. Aceasta suna astfel: ” Azi când Tratatul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
ale acestui mesaj erau pentru evreul Weininger învățătura lui Iisus Christos precum și filozofiile lui Platon și Kant. În alcătuirea omului, susținea el, intră două principii: principiul ordinii, care provine de la divinitate, și principiul haosului, reprezentat de diavol. Ele își dispută dominația asupra ființei sale. Liberă cu adevărat este doar personalitatea creatoare care a reușit să scape de tirania dorințelor și înclinațiilor simțurilor. Iubirea de sine, vanitatea, egoismul, lăcomia, înclinația spre plăceri sunt simptome obișnuite ale bolii gândirii și sufletului. Înfrângerea deplină
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
caracterizată printr-o creștere vertiginoasă a prestigiului științei. Lui Drury îi spunea odată că le va fi greu să-i înțeleagă filozofia celor care nu realizează ce rol a avut muzica în viața lui. David Pears sugerează că lui Wittgenstein dominația gândirii științifice îi apărea „nefastă“ în măsura în care induce tendința „de a asimila alte moduri de gândire la cele ale științei și, ca urmare, de a le interpreta greșit și de a le înțelege greșit“83. Contrastul dintre aceste două orientări ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
necentralizat politic până în secolul al XIX-lea. O fizionomie asemănătoare se regăsea în toate regiunile Europei. Față de puternicele orașe, Elveția prezintă un exemplu foarte rar întâlnit în Evul Mediu al unor mici comunități rurale, care s-au eliberat de întreaga dominație seniorială și s-au organizat în state independente, iar Italia este țara "clasică" a micilor republici urbane, învecinate cu ducate la fel de mici și regate. Tendința generală a popoarelor creștine de a realiza simplificarea politică și unificarea lor teritorială în cadrul restrâns
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
va da naștere sistemului reprezentativ, fundamental pentru funcționarea Adunărilor de stări. Bazele regimului corporativ au fost puse o dată cu constituirea orașelor și comunelor, trăsăturile distingându-se aici în procesul genezei sale, ca reacție contra regimului feudal. Negustori și meseriași, supuși unei dominații care le împiedica expansiunea și arbitrarului unei puteri pe care o considerau despotică, ei au cucerit treptat dreptul de a trăi "între ei" la adăpostul zidurilor propriilor orașe, de a se administra și organiza cum doreau. În "inima" feudalității ei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ca Dienstmanen, ministeriales, ritter, szlachta (în Polonia), caballeros și hidalgos (în Spania) etc. Stările (Stände) reprezintă multiplicarea grupelor și condițiilor sociale care au obținut definirea juridică a libertăților și prerogativelor proprii. Ele sunt grupe sociale și politice care își împart dominația efectivă asupra unei țări. Stările exercită, sub autoritatea principelui suveran și fiecare în propria sferă, direcția efectivă a vieții politice. Ele pot fi definite doar în raport cu un anumit statut social-politic și juridic. Cei care pot reclama un astfel de statut
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
timp de un secol. Sub dinastiile saxonă și francă, Dietele Confederației nu recunoșteau ca valabile decât deciziile unanime, mai puțin cele luate în domeniul războiului sau în privința ordinii și securității interne. Împărații noii dinastii au renunțat la "planurile himerice de dominație universală"308 ale lui Otto al III-lea (983-1002), concepând Imperiul ca ansamblu al celor trei regate pe care le stăpâneau: Germania, Italia și Burgundia. Conrad al II-lea (1024-1039), ales în adunarea "marilor regatului", a încercat să frâneze ascensiunea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în Austria și Prusia. În ceea ce privește Austria, am făcut deja precizările cuvenite privind desprinderea ei din Imperiu în timpul lui Rudolf I de Habsburg și a fiului său Albert. Statul compozit al Brandenburgului și Prusiei prezintă o situație aparte 369. În Prusia, dominația Ordinului teutonic a împiedicat o lungă perioadă de timp ascensiunea stărilor privilegiate în viața politică. Regimul acestora se va instala abia după victoria polonezilor în bătălia de la Tannenberg (1410). În Dieta țării participau cele trei stări: clerul, cavalerii și orașele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
central, suprima Parlamentul din Malines și restituia vechile libertăți și privilegii locale. El punea fiecare oraș la adăpost de impozitele abuzive. În august 1477, prin căsătoria Mariei de Burgundia cu arhiducele Maximilian de Habsburg, pentru Țările de Jos începea perioada dominației austriece. Noile instituții s-au suprapus peste cele ale provinciilor, fără a le desființa. Statele generale au continuat să funcționeze, dar progresul puterii monarhice va modifica treptat raportul cu stările privilegiate. Sub domnia lui Filip cel Frumos, din anul1493 a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
opoziția acesteia. Drumul spre restaurarea independenței era deschis. 4.5. Statele italiene În condițiile absenței unei autorități centrale la nivelul întregii Italii, orașele cu interese economice divergente (care au constituit orașele-stat independente Veneția, Pisa, Siena, Lucca), Statul pontifical și existența dominațiilor străine, succesive ori concomitente, au stat la baza policentrismului medieval italian, iar particularitățile structurii sociale au generat regimuri social-politice de diferite tipuri 401. Elementul orășenesc în Italia era superior, prin cultură și bogăție, elementului rural. De aceea el va și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fi alcătuită din reprezentanți (priori) ai breslelor mari și mijlocii, în care preponderența o dețineau familiile patriciene noi. În anul 1293, pentru a împiedica încercările de luare a puterii de către nobilime și familiile patriciene vechi și pentru a-și consolida dominația, Senioria a emis " Sentințele dreptății" (Ordinamenti di giustizia), prin care erau restrânse drepturile politice ale unui mare număr dintre aceste familii. Regimul va lua sfârșit prin instaurarea conducerii personale în cadrul familiei de Medici, în prima jumătate a secolului al XV
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fără convocarea și consultarea prealabilă a șleahtei 437. Precedentele create de Privilegiile de la Kosice și cele de la Cerekwica (Czerwinsk) au dat stărilor privilegiate posibilitatea să impună, în același an 1454, celebrele Privilegii de la Nieszawa 438. Noile privilegii eliberau șleahta de dominația marii nobilimi, dându-i posibilitatea de a înființa tribunale proprii. Mai mult, în viitor acordul Dietinelor va fi indispensabil pentru promulgarea oricărei legi, pentru decretarea mobilizării generale la război și ridicarea impozitelor. Se crea în acest fel un nou sistem
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
obligată la serviciu militar personal. În consecință, echilibrul monarhiei cu stările privilegiate s-a realizat prin restaurarea puterii regale. În aceeași măsură, din prima jumătate a secolului al XIV-lea stările vor revendica cu succes "partea lor" de putere, iar "dominația haotică a ligilor de baroni va fi înlocuită de adunări reprezentative regulate și cu autoritate legislativă recunoscută"496. Autoritatea legislativă a Dietei a oferit prilej de discuții în istoriografie. S-a susținut că în perioada celor doi puternici regi angevini
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dar a cărei putere de constrângere este recunoscută 579. Astfel se explică echilibrul de forțe, tradiția și obligația reprezentând expresia acestuia. Virtualitățile de opoziție a stărilor în cadrul organizat al Adunărilor reprezentative, se manifestă în Țările Române la nivelul îngăduit de dominația otomană, Poarta tolerând chiar și convocarea adunărilor paralegale, atunci când aceasta îi profita. În perioada secolelor XV-XVI creșterea autorității centrale a avut ca rezultat slăbirea controlului boierilor asupra Domniei. Însă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, stările ambelor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
celui de-al XIX-lea, al ocupațiilor străine, exercițiul puterii domnești a fost deseori suspendat 600, dar raporturile cu stările nu s-au putut exprima și concretiza în sensul dezvoltării instituției Adunărilor de stări. Principalul factor perturbator l-a constituit dominația otomană și amestecul celorlalte puteri, în special Austria și Rusia, în viața politică a Țărilor Române. Trebuie însă subliniat că, în interesul său, Poarta a întreținut opoziția între stări și Domnie, ceea ce explică și acceptarea arz-urilor înaintate de acestea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-lea, care hotăra "implantarea pravilei"667, constituind un prim pas pentru înlocuirea cutumei cu legea scrisă. 8.1.4 Regimul boieresc (secolul al XVII-lea începutul secolului al XVIII-lea) Începând cu secolul al XVII-lea, în raport direct cu dominația otomană, funcțiile electivă, militară și cele privind raporturile externe ale Țărilor Române sunt erodate. Fără a interveni direct pentru suprimarea dreptului Adunărilor de stări în alegerea principilor, de la 1538 intenția Porții de a interzice domniile pământene devenea evidentă 668. Alegerea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fie ales din rândul nobililor sau magnaților țării, dintre catolici sau altă religie recunoscută (art. 7)769 și toți ceilalți demnitari, consilierii, cancelarul, generalul comandant la armatei să fie aleși în același mod și confirmați de împărat. Pe măsura consolidării dominației în Transilvania, Curtea imperială va subordona principalele instituții politice, administrative și fiscale, pentru a contrabalansa opoziția stărilor 770. După încheierea păcii de la Karlowitz (1699)771 și emiterea noii Diplome leopoldine, suveranul vienez devenea și principe al Transilvaniei. Din anul 1765
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de împărat. Ulterior, încălcând dispozițiile Diplomei, împăratul va numi guvernatorul direct 772. Puterea legislativă era exercitată de împărat și guvernator, prin ordinele întrunite în Dietă. Guvernatorul va fi numit direct de împărat, iar Guberniul subordonat Cancelariei aulice transilvane de la Viena. Dominația habsburgică a însemnat violarea dreptului public anterior. Viena a încercat să limiteze autoritatea Dietei și poziția stărilor privilegiate prin diverse mijloace. Reformele Mariei Tereza (1740-1780)773 au adus prefaceri în sistemul instituțional, social și militar, contribuind la dezamorsarea tensiunilor sociale
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și războaiele religioase, pp. 232-238. 399 W. Martin, op. cit., pp. 127-128. 400 W. Martin, op. cit., p. 203. 401 R. Manolescu, op. cit., pp. 140-141. 402 Ibidem. 403 Op. cit., p. 58. 404 Op. cit., pp. 23-24. 405 Izbucnește la Palermo în 1282, împotriva dominației franceze. S. Berstein, P. Milza, op. cit, p. 54. L. Konopczyňski, op. cit., p. 43. 406 Ch. Diehl, op. cit., pp. 12-14. 407 Ibidem, p. 83. 408 Ibidem, pp. 86-89. 409 Ibidem, pp. 90-91. A se vedea și L. Konopczyňski, op. cit., p.
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]