4,224 matches
-
șovăise între a îmbrăca uniforma de operetă și cutezanța unei rochii de vară înflorate, care, din punct de vedere vestimentar nu ar fi deosebit-o cu nimic de stăpâna ei. Hattie purta una dintre rochiile ei „de duminică“ de la școală, drăguță, dar nu elegantă, iar părul îi era împletit în două cozi. De fapt, în momentul când Pearl îl zărise pe John Robert, ea tocmai își scosese rochia înflorată ca să facă o baie, convinsă fiind că era prea târziu pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-se în el calda lumină radioasă pe care Tom McCaffrey i-o deslușise, cu atâta uimire, pe față. — Ce-i scrisoarea asta? întrebă Diane. Și ea îi văzuse lumina și se simțea îngrijorată. — E de la John Robert. — E o scrisoare drăguță, amabilă? — E... să spunem... caritabilă. Ah, caritatea... mila... da... ce mai înseamnă și asta? Uite, am s-o ard. George îngenunche și aprinse la foc un colț al scrisorii, apoi o privi mistuindu-se în cenușă pe cărămizile căminului. Diane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cunoscut vreodată. — Cred că nu-ți dai seama cât e de grosolană și ce lucruri e în stare să vorbească. Tu ești încă un copil, și ai cunoscut foarte puțini oameni și gândești frumos despre toată lumea... oamenii care par foarte drăguți, pot fi putrezi până în măduva oaselor. — Putred este articolul acela din ziar de care ești atât de obsedat, totul nu-i decât o minciună josnică, nu ai nici o dovadă împotriva lui Pearl. Probabilitățile puternice pot deveni dovezi. Poate că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre ce discuta. Nu te simți ușurată că o șterge? Asta rezolvă o sumedenie de probleme, nu? Tu ai să poți găsi pe altcineva și ai să scapi de târgul ăsta împuțit. Du-te la Tokio, găsește-ți un bărbat drăguț, un om inteligent, vreun diplomat englez, sau poate unul francez. Pe tine te pot vedea măritată cu un francez. Și uită de noi! De ce nu? Doar n-ai să-mi spui că-l iubești pe porcul ăsta, nu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supraviețuiseră - și din care urma să se constituie „cartea cea mare“, atât de așteptată de toată lumea. Margot Markowitz (născută Meynell) împreună cu soțul ei, Albert, avocatul (care, după cum observară Hattie și Pearl avusese o influență foarte fastă asupra ei), Verity Smaldon, drăguța prietenă de școală a lui Hattie, care împlântă o rană proaspătă în inima îndurerată a lui Andrew Blackett. Am avut bucuria de a-l cunoaște și pe tatăl Stellei, Sir David Henriques, cu care, așa cum a prevăzut ea, mă înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Si așa s-a încheiat prima mea zi de pelerinaj în lungul drum spre Spania. Am scris aceste impresii în trenul spre Varazze, a doua zi dimineață, flancând mereu marea și admirând în stânga localitățile prin care voi trece astăzi. Tare drăguț a fost părintele Robu, aducându-mă la gară la Taggia. De aici, la el ajung urmând cursul râului Argentina, mergând spre munte cam vreo 10 km, cred. Este dimineață, ora 8.30, iar pe plaje văd că încă nu este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
manechinele de acolo. Dar erau manechine goale aproape toate de culoarea ciorapilor pe care mama îi purta iarna, iar zgomotul de la mașinile de cusut se auzea venind de dincolo de ușă și de dincolo de pereți. Se apropia o doamnă plinuță și drăguță, dar mama încă nu era gata să stea cu ea de vorbă, din nou se aplecase spre Nestor. Uite-le, spunea mama arătând spre manechine, le vezi? Sunt la fel ca și cele de pe scară. Seamănă cu oamenii, dar nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și se ivi pe partea cealaltă, de după cap, la doi pași de Nestor, cu intenții pașnice. Ghiocul îți șoptește viitorul. Așa se spune. Ție ce-ți șoptește? Nestor ridică ochii fără să ia ghiocul de la ureche. O doamnă tânără, foarte-foarte drăguță și foarte-foarte zveltă se aplecase binevoitoare către el, ținându-și antebrațele lipite de coapse, cu pumnii strânși pe jumătate și încheieturile încrucișate între genunchi. Antebrațele lipite de coapse poate că stăteau așa în chip de sprijin, dar în același timp
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zâmbet interior. O lăsai să treacă de tine și te uitai în urma ei. Și ce vedeai? O siluetă armonioasă, perfect verticală fără a fi bățoasă, pulpe bine proporționate, grosuțe, dar nu mușchiuloase... Da, fetele Onofrei erau înalte și bine legate, drăguțe și fără doar și poate cuviincioase. Sau în orice caz bine crescute. Fostul magistrat avea de ce să fie mândru. Apoi se întâmpla ca Marilena și Melisa să dispară din oraș o vară întreabă. Sau poate că mulți locuitori din oraș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca să nu apară descheiat de tot. Aplecat servil din mijloc, așează furculița în stânga profesorului și cuțitul în dreapta sa. Profesorul își ridică spre el privirea contrariată. Nu-l recunoaște. Spune pe un ton mai degrabă obosit decât iritat: Ți-am spus, drăguță, că nu mănânc nimica. Îl privește ceva mai atent, dar tot nu-l recunoaște. Mata ești picolo aicea? îl întreabă pe Chițu. La distanță, la mesele de la intrare, ceilalți băieți se foiesc neliniștiți, dând semne că ar vrea s-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Geta. Dar acolo judecătorul și cei doi avocați erau cu toții bărbați. Dacă ai fi fost într-o sală de judecată pe viu, cum s-ar zice, ai fi remarcat că femeile avocat arată bine, fără excepție. Chiar foarte bine. Sunt drăguțe și au corp frumos. Și chiar și cele mai multe judecătoare arată bine. Până la o anumită vârstă. Și de-asta era important pentru tine să ai corp frumos? Păi ziceai că-l ai. Eu n-am spus asta, te-am întrebat pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
promovează martorii civilizației culturale și materiale, recuperînd nevoia de sacru, care este o nevoie perenă a condiției umane. Muzeul poate fi considerat astfel o poartă a trecutului, dar în același timp o fereastră deschisă către viitor o conștiință posibilă. Vasile Drăguț semnala în prefața lucrării O istorie socială a muzeelor faptul că în raport cu fluxul informațional specific societății contemporane, muzeul "din perspectiva funcției sale sociale [...] poate deveni un element de reechilibrare spirituală, un loc al recuperării pe planul sensibilității"27. În argumentarea
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
e cumva...a - păăăă?! ȚACHE Apă. LELLA Apă?!? Huauhî! Om la apă! Am fost otrăvită. Dă repede un compensativ de wiscky că deja văd dublu și-i motiv de dambla prin deces. ȚACHE Aveți rău de spațiu închis? LELLA Nu drăguță. Eu am rău de mare. Și nu te uita ca prostu, că orice apă se varsă în mare și mare țiar fi pomana să dai un wiscky, fie el și rusesc, contrafăcut de unguri. Merçi. ȚACHE Cum și când v-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
revedere” și doamna educatoare îi ia de mânuță și îl duce pe fiecare copil în clasa lui. - Mămicile și tăticii se duc apoi la serviciu, să câștige bănuți pentru jucării și pentru mâncărică... - Ce înseamnă educatoare? - Educatoarele sunt niște doamne drăguțe care au grijă de copii atunci când mămicile și tăticii sunt la serviciu. Copiii trebuie să le asculte pe educatoare ca pe mămicile lor. Educatoarele sunt un fel de mămică de la grădiniță. - Mami, ce e aceea o clasă? - Clasa e o
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
fost, dacă ne ieșeau în drumul ochilor, erau pentru noi motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită de atâta veselie, dar nu vedeam pe nimeni, nu ne vedeam decât pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită de atâta veselie, dar nu vedeam pe nimeni, nu ne vedeam decât pe noi. Nu știu ce figură aveam, dar Mihaela era strălucitoare, parcă răsărea soarele din ochii ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cineva cum țin la tine și la familia ta ; credeam că pot ține mult doar la părinții mei, dar acum e ca și cum aș avea un frățior și o soră, pentru că nu o pot omite pe Ana, este o persoană foarte drăguță și țin foarte mult la ea. Atunci când ai fost tu plecat, îmi plăcea să-i cer ei păreri și tot timpul mă făcea să mă simt bine. Ținând cont de faptul că eu sunt o persoană foarte închisă, cu voi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Și eu vreau să-ți mulțumesc C-ai avut grijă de mine Și m-ai crescut foarte bine! Iar eu, azi, de ziua ta, Stelele din cer ți-aș da, Să le pui în păr, măicuță, Ca să fii cea mai drăguță! Și ți-aș da și luna mare, Să fii mândră ca o floare; Dar nu pot să-ți dăruiesc Decât un sincer ”te iubesc”! Panciuc Cosmina -Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița Mama Mama mea este o stea Ce-mi luminează inima
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
primea deosebirea fără regret. Reciproc nu mai aveau nevoie una de alta. Era tot un fel de acord. In verandă buna Lina deveni mai vorbăreață: - Știi! Verișoara Lenora s-a cununat cu Walter și o duc foarte bine. Sunt foarte drăguți! Au venit să vadă pe Rim. Și Lina arătă o glastră cu flori ce se vestejeau: De casă nouă! Walterii țin cu ei pe Goca-Aimee. Parcă de când lumea numai atâta copil a avut Lenora, pe @oca. N-ai văzut-o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu alte femei. Frumoasa verișoară Lenora era modelul perfect ce convenea gustului ilustrului doctor. Amorul ei nesățios pentru primul ei bărbat îi păruse forma ideală a fericirii la domiciliu. Adulmecase în jurul acelei Lenore cu admirație și invidie. Și alte femei drăguțe aparțineau pe rând altor bărbați, la care Rim se gândea cu respectuoasă complezență pentru acele beneficii intime. Toate acele plăceri străine îl ofensau și îl lipsau pe el, care nu avea decât pe Lina. Știa că buna Lina nu-i
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de lapte, ca o pisicuță . . . Lică., deoarece avea mare predilecție pentru duduia Mari, venea încă des pe acolo, primit mereu cu triluri de plăcere. Moșica nu încetase să supravegheze fetița și se duceau amândoi s-o vadă ca o pereche drăguță. La botez, duduia Mari, care fusese nașă, întrebase râzând pe Lică cum o chema pe mama fetei, pentru a-i da numele ei. Lică, din respect pentru ceremonie, mestecase în gât înjurătura destinată mamei misterioase. Cum era ziua Sfântului Athanasie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe doică, duduia Mari o speria la nevoie cu Lică, pufnind la ideea cât de puțin ,,teribil" era Lică. Ea îl cunoștea numai ca pe un fluturaș ușor, care iubește drăguț. Lică, zvînturatui. se zbîriea totuși la nevoie la doică, ce se temea de dânsul. Lică avea și un alt fel de a fi, neobservat de duduia Mari. Totuși moșica avea dreptate. Ar fi fost greu să găsești în toată armata
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Sia cunoscuse viața nomadă: strămutată din gazdă în gazdă, după împrejurări, sau încredințată numeroaselor prietene ale lui Lică, când Trubadurul nu mai avea bani. Acele prietene admirau o dată mai mult pe Lică în formă de tată. îl găseau și mai drăguț pe ștrengarul tânăr, așa de bun cu un copil pe care i-1 făcuse o nemernică - fiindcă Lică avea totdeauna gata la ocazie un cuvânt de ocară pentru mama Siei. Unele, mai puțin deștepte, crezând că îi plac odraslele, își
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o mai băga în seamă i se păreau nesuferite și fericite. Când încerca să-și arate încăpățînaiea, Lică, arzîndu-i o cravașa, zicea disprețuitor: ,,E cam toantă!" Dar, în genere, trăiau bine. Afacerile, Lică le făcea de preferință cu bărbații femeilor drăguțe, care interveneau în favoarea Trubadurului. Bani de Ia femei nu lua, nici nu ie da. Uneori uneia o floare pe care i-o dase cealaltă. O singură dată, o altă proastă îi strecurase bani în buzunarul hainei. întorsese buzunarul pe dos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
noile rente procurate de Lina, în afară de beneficiile ce picau de ici și de colo. în afară de dragostea pentru cravate roșii, un alt motiv mai subtil: domnișoara directoare de la școala primară, unde dase destul de târziu pe Sia, îi spusese cu glas foarte drăguț, ce-i făcuse impresie: ., Ce păcat că ești militar!". Ce-o fi vrut să zică?! Domnișoara nu era, desigur, antimilitaristă, dar avea prejudecăți împotriva gradelor inferioare, pesemne. Directoarea avea 30 de ani, ochi verzi, bustul frumos și purta două coade
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]