2,442 matches
-
Romeo și Julieta, în care a adăugat fraze și mesaje revoluționare. Toată această mișcare teatrală, dezvoltată complet în afara (și împotriva) rețelelor instituționale, a avut un rol de pionierat la nivel mondial, în ceea ce privește teatrul politic realizat de neprofesioniști. „Actorii amatori și dramaturgii improvizați au constituit o parte remarcabilă din producția artistică a mișcării anarhiste locale. Cu convingerea că au o misiune de îndeplinit, au fost transmițători fideli ai mesajelor de libertate, generozitate și dedicare. În operele lor, descoperim urmele artiștilor care, în lipsa
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
care nu-ți poți lua ochii. Ea fascinează publicul prin magnetismul corpului său aproape nemișcat, care plonjează, încet, încet în nesiguranță și derută. Mantero alunecă în dezechilibru ca o divă neîmblânzită care își pierde pe parcurs puterea. Coregrafa propune o dramaturgie a staticului, născută din verticalitatea unui trup care pare plantat în podea, înțepenit în propria lui nemișcare. La limita dintre casabil și incasabil, dintre porțelan și fier, corpul Verei Mantero contestă domeniul puterii. Cu cât nu poate mai mult, cu
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
Un lucru misterios, a spus e.e. cummings, foto: dance-tech.net[/caption] Coregrafa transformă neputința în mod de a chestiona puterea corpului unei dansatoare - Josephine Baker - care a luptat cu toate clișeele colonizatoare care au exotizat „mirajul” trupului de culoare. Dramaturgia cuvintelor disparate și dramaturgia corpului sunt legate prin căderea din mișcarea autoreferențială. Coregrafa transformă cuvântul într-un vers vorbit care, prin repetiție, devine refren. Emisia sunetelelor ajunge să fie o incantație cotidiană. Mantero rostește repetitiv, în buclă, un poem al
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
spus e.e. cummings, foto: dance-tech.net[/caption] Coregrafa transformă neputința în mod de a chestiona puterea corpului unei dansatoare - Josephine Baker - care a luptat cu toate clișeele colonizatoare care au exotizat „mirajul” trupului de culoare. Dramaturgia cuvintelor disparate și dramaturgia corpului sunt legate prin căderea din mișcarea autoreferențială. Coregrafa transformă cuvântul într-un vers vorbit care, prin repetiție, devine refren. Emisia sunetelelor ajunge să fie o incantație cotidiană. Mantero rostește repetitiv, în buclă, un poem al însingurării mărturisite într-o
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
Cioculescu, care atenuează întrucâtva calificarea superlativă "una dintre culmile literaturii noastre epice". Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv în volumul de "Versuri. Ideea. Ciclul morții", care are ca moto: "Jocul ideilor e jocul ielelor": Despre dramaturgia lui Camil Petrescu, G. Călinescu ("Op.cit"., p.292) scrie: "Cea mai profundă operă [în dramaturgie] este "Danton"..." Despre personajul Danton, construit de Camil, G. Călinescu afirmă: "Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm, fără șovăiri sentimentale, disprețuind
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv în volumul de "Versuri. Ideea. Ciclul morții", care are ca moto: "Jocul ideilor e jocul ielelor": Despre dramaturgia lui Camil Petrescu, G. Călinescu ("Op.cit"., p.292) scrie: "Cea mai profundă operă [în dramaturgie] este "Danton"..." Despre personajul Danton, construit de Camil, G. Călinescu afirmă: "Danton e un burghez bonom, soț bun, politician ferm, fără șovăiri sentimentale, disprețuind formalismele și paperaseria, suflet suav în intimitate, tată de familie fără puritanism...". Articole biografice Interviuri
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare și va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică. În noiembrie s-a jucat "Farmazonul din Hârlău" iar în februarie 1841, "Cinovnicul și modista", ambele preluate după piese străine. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munții Moldovei
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica scoate săptămânalul "Propășirea", în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul "Doine și lăcrimioare", iar în 11 ianuarie se reprezintă piesa "Iorgu de la Sadagura", comedie de rezistență în dramaturgia scriitorului. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mânjina o cunoaște pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgostește și căreia, după moartea timpurie din 1847 (la doar 2 ani după ce a cunoscut-o), îi dedică poezia "Steluța
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
11, 1959, p. 111. NICOLESCU 1960: G. C. Nicolescu, "Discuții în jurul simbolismului", în "Studii de literatură universală", vol. II, Ed. Științifică, București, 1960, p. 363. OLTEANU 2010: Aurică Gheorghe, "Poezie simbolistă românească", Editura Lucman, București, 2010. ONU 1999: Eugen Onu, "Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției", Editura Imago, Sibiu, 1999, p. 6,86,106,107,109,112,119,147-149,171,222. OPREA 2004: Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura Edict, Iași, 2004. ORNEA 1970: Z. Ornea
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Schein, Scheidt, Pachelbel ș.a. Tot aici îl are printre îndrumători pe organistul Georg Böhm, elev al lui J. Reincken și continuator al școlii germane nordice de orgă. De la reprezentanții acestei școli, Bach și-a însușit stilul amplu și fastuos, precum și dramaturgia și lirismul acestei muzici de orgă. De la Böhm preia tradiția prelucrării polifonice a coralelor, pe care o va duce la mare înflorire în formele bazate pe coral. Dornic să asimileze cât mai mult, se îndreaptă spre Hamburg pentru a-l
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
(nume real: Iosif Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu, n. 18 octombrie 1907, Brăila d. 29 mai 1945, București) a fost un om de litere român, care a scris roman, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală. a fost unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Nae Ionescu. Un scandal fulminant în epoca interbelică l-a cauzat prefața antisemită a
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare. Începutul secolului al XX-lea a fost, de asemenea, o perioadă importantă pentru proza românească, în care au activat personalități precum romancierii Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și Camil Petrescu. În dramaturgie, un talent aparte a fost Mihail Sebastian, iar Lucia Sturdza Bulandra a fost actrița cea mai reprezentativă pentru această perioadă. Poezia interbelică va ajunge să se sincronizeze cu marea poezie europeană. Cei mai însemnați poeți din această perioadă sunt: George
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
din civilizația Greciei Antice, începând cu din Epoca Bronzului, și este considerată a fi leagănul culturii occidentale. Ea este locul de naștere al , al , al Jocurilor Olimpice, al și al istoriografiei, științelor politice, al marilor principii științifice și matematice, și al dramaturgiei occidentale, incluzând genurile tragediei și comediei. Realizările culturale și tehnologice ale Greciei au influențat mult întreaga lume, multe aspecte ale civilizației grecești pătrunzând în Orient prin campaniile lui Alexandru cel Mare, și în Occident prin intermediul Imperiului Roman. Această bogată moștenire
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
rămas asupra noastră și va rămâne asupra tuturor generațiilor.”" Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei sale pe perioada vieții sale, însă a fost și criticat și desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgia românească. Piesele sale au fost jucate și au devenit relevante în perioada regimului comunist. În 1982, între Groapa Fundeni și Dealul Bolintin, Lucian Pintilie a început filmarea peliculei „De ce trag clopotele, Mitică?”, inspirat din piesa D-ale carnavalului. Pelicula a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Romanescu, Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și "„sabotat”" de unele ziare bucureștene, Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze în 1889, înainte de începerea stagiunii următoare, după ce dovedise, totuși, evidente resurse de organizator și o nebănuită energie. De la debutul său în dramaturgie (1879) și până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Mai multe dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
a consolidat argumentul cel mai convingător pentru etapa de consacrare deplină a marelui scriitor, care, prin comediile, schițele și nuvelele sale, a căror forță satirică este simțită până în prezent ca neîntrecută, a rămas cel mai mare creator de tipuri în dramaturgia română, concurând, ca și Balzac, starea civilă. El a reconstituit o amplă imagine a societății contemporane, văzută mai ales din unghiul comicului, dovedind un adevărat geniu al situațiilor dramatice și al limbajului, care îl situează printre marii comediografi ai lumii
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
secolului al XX-lea sunt , Victor Fenech, , , , Daniel Massa, Maria Ganado, Lillian Sciberras și Achille Mizzi. În proză, Frans Sammut (scriitorul național modern al Maltei), Paul P. Borg și Joe J. Camilleri au condus avangarda, în timp ce printre numele importante din dramaturgie se numără Francis Ebejer, Alfred Sant, Doreen Micallef, Oreste Calleja, Joe Friggieri și Martin Gauci. Următoarea generație de scriitori a lărgit și mai mult sfera, mai ales în proză. Guze' Stagno, Karl Schembri și Clare Azzopardi sunt tineri scriitori care
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
activitatea numeroși artiști, precum: Tizian, Holbein cel Bătrân și Holbein cel Tânăr, Rafael, Durer, Leonardo da Vinci, Bruegel, Botticelli și Michelangelo, care au conceput noi viziuni și modalități realiste de a le reprezenta. în Anglia a luat avânt literatura și dramaturgia, în special datorita operelor lui William Shakespeare. Publicul a început să aibă acces la arte și să le aprecieze în mare măsură, acestea nemaifiind un apanaj al regelui și Bisericii. Noile clase de mijloc, negustorii și meseriașii, plăteau sume importante
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
se pune accentul pe relația dintre artă și realitate. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realității și reflectarea ei veridică, obiectivă în creație. Realismul a avut un impact major în epică, în special asupra romanului și în dramaturgie. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia este interesul acordat de către scriitori raporturilor dintre om și mediu, dintre individ și societate. Elementele unui stil realist pot fi identificate în diferite culturi și epoci istorice. În cea de-a doua parte a
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
1936, poeții Salvatore Quasimodo în 1959 și Eugenio Montale în 1975, satiristul și dramaturgul Dario Fo în 1997. Teatrul italian își trage originile din tradiția romană, la rândul său puternic influențată de cea grecească; ca și multe alte genuri literare, dramaturgia romană a tins să adapteze și să traducă din cea grecească. De exemplu, "Phaedra" lui Seneca s-a bazat pe cea a lui Euripide, și multe dintre comediile lui Plaut erau traduceri directe ale operelor lui Menandru. Din secolul al
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
de valoare aproximativ echivalentă. Este dificil de alcătuit o listă, dar din Evul Mediu pot fi amintiți poeții și ; în secolul al XVI-lea, romancierul , eseistul și poeții Du Bellay și care au marcat Renașterea. În secolul al XVII-lea, dramaturgii , și Molière, poetul , fabulistul și neclasificabilul au menținut și au restabilit ordinea cu ajutorul rațiunii; în secolul al XVIII-lea, autorii luminilor Voltaire, și , romancierii , și Sade și dramaturgii Marivaux și au criticat societatea epocii, abordând subiecte până atunci interzise. În
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și , dar nici celelalte genuri nu au încetat, având ca reprezentanți pe memorialistul și pe poeții , , , , și . În secolul al XX-lea, este și mai dificilă identificarea unor figuri majore; pot fi însă amintiți, printre alții, poeții , , , și , romancierii , , , , și , dramaturgii , , și Eugène Ionesco. Împărțită în Evul Mediu între o artă religioasă inspirată din cântecul gregorian și cântecul profan al trubadurilor și menestrelilor, muzica franceză a atins un anume apogeu începând cu perioada clasică, cu compozitori ca și în secolul al
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
doar opt luni), "Din Moldova" (devenită, de la nr.10/1863, "Lumina") reprezintă una dintre cele mai importante reviste românești din toate timpurile. Ea este, înainte de orice, publicația afirmării plenare a redactorului, B. P. Hasdeu, în toate domeniile literaturii: poezie, proză, dramaturgie, critică literară. Revista constituie totodată mijlocul prin intermediul căruia savantul a trezit din letargie viața culturală ieșeană, trasând, în genere, literaturii române un nou făgaș (anticipator al celui croit de Titu Maiorescu), cu deschidere deopotrivă către marile probleme naționale și către
Din Moldova (revistă) () [Corola-website/Science/317038_a_318367]
-
Dada"" din Zürich, alături de Max Ernst, Paul Klee și Vasili Kandinski, și participă la ""Bienala"" din Veneția. După 1924 întreprinde călători în diverse țări europene și în Africa, pictând peisaje caracterizate prin culori violente. Are și o bogată activitate în dramaturgie, fiind autorul unor piese de teatru cu tendință expresionistă. Abia întors la Viena în 1937, se refugiază la Praga în urma anexării Austriei de regimul nazist din Germania. Când, în 1938, trupele hitleriste invadară și Cehoslovacia, Kokoschka emigră la Londra. Regimul
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
satul Mustafașî (Mustafino), regiunea Șarlîk (Sharlyksky), provincia Orenburg din Imperiul Rus. Studiază la Huseiniye Medrese din orașul Orenburg și în 1931 se stabilește la Kazan dedicându-se activității creative și sociale. Se manifestează în genuri literare diverse: poezie, roman, libret, dramaturgie, jurnalism. Elogiază în vers transformările aduse de comunism. În 1939 devine președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Tătară și vicepreședintele Consiliului municipal. În al doilea război mondial Musa se înrolează ca voluntar în Armata Roșie, este numit corespondent
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]