KorAP: Find »[drukola/base=dușman & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...578 >

14,427 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

Din câte știm, este vorba de văduva și de cei trei fii ai lui. — De ani de zile nu mai știu nimic de ei, recunoscu Ghepardul, cu o mișcare lentă a capului. Începusem chiar să mă tem că nenumărații lor dușmani au reușit să-i distrugă, și adevărul e că mă bucur din suflet să aflu că sângele celui mai viteaz dintre războinicii poporului nostru continuă să curgă prin venele urmașilor săi. Și încă cum! — Ar fi fost păcat ca neamul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și a camioanelor. — Ăsta mi se pare terorism. Nu! Nicicum! Nu încerca să confunzi termenii. Teroristul este o ființă vicleană, care atacă pe la spate, ascunzându-se în anonimat. Ceea ce facem noi este o declarație de război, și în acest război dușmanul nu se ascunde. Dușmanul este întregul popor tuareg. Sunteți dispuși să omorâți? În toate războaiele mor oameni. Și sunteți dispuși să muriți? — Tuaregii sunt întotdeauna dispuși să moară. Și ce veți face dacă veți fi obligați să înfruntați armatele țărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mi se pare terorism. Nu! Nicicum! Nu încerca să confunzi termenii. Teroristul este o ființă vicleană, care atacă pe la spate, ascunzându-se în anonimat. Ceea ce facem noi este o declarație de război, și în acest război dușmanul nu se ascunde. Dușmanul este întregul popor tuareg. Sunteți dispuși să omorâți? În toate războaiele mor oameni. Și sunteți dispuși să muriți? — Tuaregii sunt întotdeauna dispuși să moară. Și ce veți face dacă veți fi obligați să înfruntați armatele țărilor în care locuiți? Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
urmă - și în adâncul sufletului, Gacel era convins că mai devreme sau mai târziu cineva o să încerce să-i elibereze pe ostatici cu forța. Singurul lor atu pe care contau în momentul în care s-ar fi înfruntat cu niște dușmani puternici era să mențină perfect ascunsă „Peștera gazelei“. Din cauza asta, drumul de întoarcere a fost unul dintre cele mai lente, neplăcute și greoaie călătorii de care își aminteau cei doi frați. Se știa că un cal putea sfărâma pietrele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
el și familia lui, iar el, ca războinic, învățase că pe prizonieri trebuie să-i tratezi ca pe niște străini, pentru ca nici un sentiment să nu te influențeze în clipa când le vei hotărî soarta. Nicicând nu-l va putea considera dușman pe Pino Ferrara, nici măcar un simplu ostatic în schimbul vieții căruia să obțină ceva - iar dacă până la urmă ar fi obligat să-l abandoneze în mijlocul deșertului, vocea și cuvintele lui i-ar răsuna în urechi toată viața. Când te înfrunți cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
doar pentru capriciul tău de a obține un interviu pe care nici măcar nu-l poți publică. — Există și alte ziare. — Mă îndoiesc că există vreun ziar la care să aibă acces un tip ca tine, dispus să și-l facă dușman pe Alex Fawcett... - Nené Dupré se întoarse și se uită la el înainte de-a adăuga: Crede-mă, cel mai bine ar fi să o întinzi cât poți de repede și cât mai departe posibil, și să lași să treacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nimănui să pună în pericol o afacere atât de rentabilă. — Dar ieri mi-ai spus că n-ai de gând să continui cu afacerea asta. — Faptul că n-am de gând să continui nu înseamnă că vreau să-mi fac dușmani. Nu sunt de acord cu felul în care se procedează, dar asta nu afectează lealitatea mea față de cei care mi-au fost colegi atâta timp. Și nu toți sunt ca Alex Fawcett. Yves Clos, de pildă, este un tip minunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
s-a ridicat din nou. Singura explicație posibilă e că ai aterizat să lași pe cineva. — E clar că ai o vedere de vultur și că nu-ți scapă nimic. Nu te-ai gândit că aș fi putut aduce un dușman? — Nu. — De ce? — Ți-am spus că noi, tuaregii, nu știm prea multe despre mașini, dar ne pricepem bine la oameni. Dar chiar și așa, n-ai avut nici măcar curiozitatea să știi cine e pasagerul meu. Am așteptat să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nu pot să-mi iau cele trei cămile. — Vrei să te întorci acolo cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce? Mă vor ajuta să lupt împotriva dușmanilor mei. — Trei cămile hămesite? se scandaliză celălalt, incapabil să dea crezare celor auzite. Când nu ai mai nimic, te mulțumești cu orice. Nu contează puterea armelor, ci felul cum știi să le folosești. — Cum dorești! spuse pilotul, derutat. Până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Cu toate astea - adăugă -, contăm pe ceva foarte important în favoarea noastră. — Pe ce?... Pe faptul că, fiind una din regiunile cele mai pustii de pe glob, nu trăiește acolo aproape nici un animal - ceea ce înseamnă că tot ce mișcă este neapărat un dușman. — Deci îi băgăm plumb... - comentă Julio Mendoza pe un ton ușor ironic. E liniștitor să știm că ceva ne este favorabil. Șeful său îi aruncă o privire plină de reproș. — Păstrează-ți ironia pentru când se va termina totul, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
tuaregi sau în modul lor foarte special de a înțelege înfruntarea armată; și era la fel de clar că avea destule motive să n-o facă, deoarece chiar în momentul în care îi avertiza insistent despre asta pe subalternii săi, „jegosul său dușman“, Gacel Sayah, tocmai băgase vârful cuțitului în jugulara celei mai debile dintre caprele ce atârnau la oblâncul cămilelor, pentru ca sângele să picure în așa fel încât să lase în urma lui o dâră vizibilă. În felul acesta, începea să pună în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
arăta fără nici o îndoială exact nordul. Ceilalți opt se intercalară pe locul orelor neocupate. Cât despre Mecanic, acesta înainta ușor în fruntea celorlalți tovarăși ai săi, iar frații Mendoza făceau același lucru în extremitatea opusă. Atâția ani în care urmărise dușmani de-a lungul și de-a latul câmpiilor și selvei africane îl determinaseră pe armean să se decidă pentru o tactică despre care știa din experiență că obișnuia să dea rezultate excelente atunci când reușea să-i oblige pe cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și cu ochii în patru... Începea vânătoarea. Pas cu pas, cu auzul încordat și folosind tot timpul binoclul de noapte, cei cincisprezece veterani ai nenumăratelor războaie africane înaintară la unison, conștienți de faptul că graba putea deveni cel mai mare dușman, iar timpul și o coordonare atentă - cele mai bune arme pe care puteau conta în momente atât de delicate. După aproape douăzeci de minute, la radio se auzi o voce seacă și sigură: Aici numărul doi. Zăresc ceva. — Ce vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Sunt reținuți în continuare, cu toate că s-ar părea că au omorât deja unul. — Căca-m-aș!... - Bruno Serafian se gândi o clipă, cântărind posibilele urmări ale noii situații și, în cele din urmă, spuse: Ai grijă să nu fie nici un dușman pe aproape și încearcă să te apropii de el, dar nu aprinde lanterna. Unu și trei, acoperiți-l... — De acord! Cel căruia-i spuneau numărul doi era un om prudent și obișnuit să îndeplinească ordine, așa că rămase pe loc câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când văzu că nu se mai străduiau să strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei mergeau spre nord, iar ceilalți, spre sud, cu vădita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-și continue devastatoarea operă de degradare. Gacel știa foarte bine că acela era un război, care nu era încă nicidecum câștigat, și că se putea aștepta la orice surpriză neplăcută de la mereu imprevizibila tehnologie franceză - dar, la fel de bine, știa că dușmanii săi erau destul de demoralizați ca să încerce să-și schimbe în mod radical planul inițial. Din acel moment, cercul de la început urma să se transforme într-un fel de „clește“ enorm, dar, după părerea lui, asta n-avea să împiedice ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Avea încredere în oamenii săi, convins că erau, fără îndoială, cei mai buni profesioniști pe care putea conta în acele momente - dar chiar și așa, era conștient că, deși erau deprinși să suporte tot felul de greutăți, setea era un dușman implacabil, împotriva căruia nici cel mai antrenat mercenar nu învățase să lupte. În asemenea loc și cu puțina apă pe care tuaregii le-o lăsaseră, nu mai aveau nici o șansă - nu numai să învingă, ci chiar să supraviețuiască. La o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
intervină sud-africanul Sam Muller, care se arăta în continuare incapabil să-și piardă calmul în orice împrejurare. Ori am înțeles eu greșit, ori tu ne-ai asigurat că tot ce mișcă în locul ăsta dezolant nu poate fi altceva decât un dușman. — Așa am spus. — Păi, sunt sigur că astăzi am văzut vulturi, hiene și șacali. Asta pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nume nu aveau și abia atingeau două sute de metri înălțime, formau cu toate acestea o impresionantă fortăreață naturală, de care s-ar fi putut izbi numeroase oști. Își plimbă privirea peste fiecare colț și fiecare creastă, în căutarea unor eventuali dușmani, dar imediat începu să clipească tot mai des, deoarece îl usturau ochii și avea ciudata impresia că lucrurile nu mai aveau formă. Se întoarse spre bărbatul aflat la dreapta lui, puțin mai în urmă: Ce părere ai? îl întrebă. — Înfricoșător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
al doilea grup, care aștepta pe partea cealaltă a muntelui, să se pună în mișcare în același timp. Începea asaltul. Fiecare pas părea o victorie, deoarece fiecare dintre ei era convins că el și nu celălalt era ținta aleasă de dușmanii lor nevăzuți; și erau pe deplin conștienți că aveau de-a face cu un dușman care nu greșea ținta niciodată și că, prin urmare, riscau ca într-o fracțiune de secundă să nu mai respire, să moară. Vântul se înteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în același timp. Începea asaltul. Fiecare pas părea o victorie, deoarece fiecare dintre ei era convins că el și nu celălalt era ținta aleasă de dușmanii lor nevăzuți; și erau pe deplin conștienți că aveau de-a face cu un dușman care nu greșea ținta niciodată și că, prin urmare, riscau ca într-o fracțiune de secundă să nu mai respire, să moară. Vântul se înteți, spulberând nisipul. Țânțarii se îmbuibau din fiecare centimetru de piele rămasă neacoperită. Ca prin minune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
exact locul: — E acolo! E acolo! La stânga! Armele răsunară la unison, dar silueta fantomatică se ascunsese în spatele unei stânci, încât ai fi putut gândi că, de fapt, nu voise decât să fie văzut pentru câteva clipe doar, ca să atragă atenția dușmanilor săi. Și așa și era, fiindcă după câteva secunde mica dună ce se afla la trei metri în spatele ultimului mercenar păru că prinde viață. Suleiman Sayah ieși din nisipul unde stătuse îngropat în tot acest timp și, proptindu-și genunchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și nu-mi place... Nu-mi place deloc! — Ai vreo idee? — Vreo idee? Vreo idee? mormăi cu dispreț numărul doisprezece, care părea că-și ieșise din fire. Eu n-am venit aici ca să am idei, ci ca să lupt cu niște dușmani cărora, deocamdată, n-am reușit nici să le văd urma. Ne omoară, ne rănesc, ne fură, ne lasă fără apă și dacă nu ne violează e pentru că, probabil, nu le plac cururile noastre. Sunt sătul până peste cap! Dacă vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
uimire că, în ciuda celor întâmplate și a faptului că cele două grupuri reușiseră să stabilească contactul strângând cleștele, nimeni nu murise, cu toate că patru dintre oamenii săi erau răniți mai mult sau mai puțin grav. La început îl surprinse faptul că dușmanii lor, care demonstraseră că țintesc grozav de bine, greșiră de astă dată câteva ținte ce păreau destul de ușor de nimerit, dar apoi scoase o înjurătură, când își dădu seama că fiecare rănit ce sângera din abundență sau avea febră consuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
care ascultase cu atenție conversația așezat în fundul unei peșteri înalte, cu o intrare largă, unde se refugiase pentru moment grosul grupului. — Mă tem că nu - îi răspunse hotărât. Un om poate să facă față foamei, oboselii, fricii și chiar unui dușman net superior ca număr și armament. Cu îndrăzneală și mult noroc poate să reușească s-o scoată la capăt în împrejurările cele mai groaznice - dar există un dușman împotriva căruia nici o ființă n-a fost în stare să lupte niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]