2,465 matches
-
o astfel de vacanță de sihaștri, profesorul Viforeanu, (care locuia și el întrun mic spațiu în internat), în frig, ronțăind dintr-o bucată de pâine uscată pe masă, Ne-a întrebat cu o voce blândă, mi s-a părut chiar duioasă, de ce nu mergem acasă. I-am spus că eu locuiesc departe și nu am bani de drum iar Sirețchi nu prea are unde merge. Mi s-a părut că i s-au umezit ochii, N-a scos o vorbă, a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
tras în țeapă. Dar nu s-a întâmplat nimic. S-a enervat o singură dată, când poetul județului a întrebat de onorariul său. Îmbătându-se într-o seară cu contracandidatul opoziției, Agache, primarul a pomenit de poet într-un fel duios, la care nu s-ar fi așteptat nimeni. A zis: „E o chestie și cu arta asta. Dacă, bineînțeles, nu costă mult. Doar că detergentul pe care-l tot laudă la televizor nu scoate 99 de pete. Știi, mata, costumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o înfrângere. Pe vremea când nu aveam căței, am cunoscut un crescător de ciobănești mioritici. Datorită lui, am frecventat un club de iubitori de animale și am citit o publicație plină cu istorii despre câini. Toate îmi păreau exagerate. Poveștile duioase despre căței păreau să răzbune niște neîmpliniri în relațiile cu semenii. Cel mai prost îmi pica frecvența cu care era folosit cuvântul dragoste. Un om cu simțul proporțiilor nu vorbește tot timpul despre iubire, fie că se referă la plante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
orașului, lucru de neconceput pentru un cetățean onorabil și sănătos la cap. Peste tot împarte cu dărnicie bani proveniți din vânzări; pe oricine îl întâlnește în cale, țăran, orășean, cavaler, slugă, episcop, cerșetor, îl învăluiește cu o privire senină și duioasă și îi urează: „Pace și Bine”, „Pax et Bonum”, expresie devenită deviză a franciscanismului. Tatăl se alarmează; presupunând că fiul are de gând să intre în vreo mănăstire, unde, conform legislației de atunci, trebuia să ducă și partea de moștenire
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a vieții sale, de la Cluj -, despre Alby cel dulce și flușturatec, hărăzit cu darul miraculos al prefacerilor scenice, cel care încânta publicul clujean în rolul spiridușului Puck din acea faimoasă „noapte de vară“, sau storcea lacrimile tuturor spectatorilor sub chipul duiosului Mihály din Fii bun până la moarte a lui Zsigmond Móricz. Despre Alby care, în ușurătatea lui imaterială, i-a sfărâmat inima de atâtea ori și pe care, tocmai de aceea, l-a iubit nespus și nu-l putea uita... Pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru a urca pe culmile ambițioase ale vieții, ci pentru că această modestă bucurie a inimii era scrisă în chiar zodia lui... Apoi, în primele patru clase de liceu de la Matei Basarab, chiar din anul I, am avut parte de severitatea duioasă a profesoarei de limbă franceză - doamna Sachelarie, la picioarele căreia am pozat în fotografia colectivă a clasei. — Elevul meu preferat să vină să stea lângă mine! a zis. La zeci de ani după aceea, într-o zi cu soare, am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cum ai trece pe lângă toți ceilalți, fără măcar a-l lua în seamă... Doar într-un târziu, simțindu-se mai în largul său, sub înrâurirea binefăcătoare a alcoolului, datorită amabilității de care făcea gazda dovadă, sau poate sub impulsul amintirilor duioase din trecut, individul are momente de transfigurare: ochii încep să-i strălucească, zâmbetul devine insinuant - întreaga lui făptură exprimă dorință! E tendința lui spre mai bine și spre mai frumos și - de aceea, poate - e partea cea mai valabilă dintr-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mei pur și simplu înlemniseră; nu mai mișcau deloc. Priveau fix la cadavrul din fața lor, fiind convinși că depășisem hotarul acestei lumi. Tata stând în genunchi lângă mine îmi turna cu sticla apă pe frunte și pe față, murmurând încet, duios ca pe o litanie sfântă, cuvinte care-i ieșeau automat din gură. Întoarce-te, întoarce-te Titicuță, vino înapoi; eu am nevoie de toți copiii mei. Uite, frații tăi sunt aici, noi te iubim și avem nevoie de tine. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru cei ca mine, cu diplome înalte, care nu servesc la mare lucru în afara zidurilor universității. Geneva s-a schimbat mult. Numărul străinilor, în special al latinoamericanilor, a explodat. Elitele au virat spre ceea ce aici se numește cu o ironie duioasă "stil de viață bio-bio", de fapt o formă hibridă de New-Age, amestec de ecologie, antropozofie și stângă extremă. Ne emoționăm pentru soarta gorilelor de munte pe care le frig la grătar combatanții rebeli din Congo, pentru prețul injust de mic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cel mai bun al pro priului text, îl las pe cititor să noteze, să surâdă, să se încrunte sau să strâmbe din nas. Iată, așadar, rândurile de atunci în cartea de acum: Nu știu dacă mi se cere să fiu duios și protocolar în cele ce urmează. Anunț în mod responsabil că oricum nu sunt în stare. Nutresc totodată con vin gerea că persoana despre care scriu aici digeră greu tan drețea de cofetărie a aniversărilor și nu se simte în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ridică în capul oaselor și aprinse lumina. Era 11 noaptea și 12 minute. Femeia luă o șurubelniță și, stând în pat, desfăcu ceasul, șurub cu șurub. Era miezul nopții, noaptea de 31 august. La toate posturile de radio, crainicii anunțau duios „sinteza zilei”. Femeia montă fiecare șurub la locul lui. Era 2 noaptea. Femeia se culcă și se acoperi cu o cuvertură înflorată cu privighetori roșii. O cuvertură ieftină de vară. Ea spuse soțului ei: Când mă trezesc, la cinci, afară
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mereu poftă de pește când era gravidă cu ea, iar doamna făcea mereu merlucius pe grătar, împrăștiind fumul prin tot cartierul de case cochete... Nu-și mai amintea nimic din acele zile; memoria a pus frumos în acele sertărașe poveștile duioase ale mamei; singura imagine care i se atașează gândului fugar e un cer negru; undeva, spre înalt, urmele zilei se pierd rozalii în cenușiul înnegrit al nopții. Când familia tânără a trecut acele căi ferate, uitate de toate trenurile în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ceva mai tîrziu cînd, la mare, la 2 Mai, niște prieteni care stăteau cu cortul pe plajă au adoptat și ei un astfel de cățeluș. și de data aceasta, tot tipa a fost cea în care s-au trezit sentimentele duioase - sau, mai știi ?, instinctul ma tern. El - un filolog serios și de mare viitor, Vlad Niculescu, citea Heidegger (în original) pe plajă, ea, pe nume Mona - oarecum neglijată. Prin urmare, ea a început să-și facă de lucru cu un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care înflorește în inimile unui cuplu tânăr atunci când află că va avea un urmaș. Starea de fericire se intensifică atunci când copilul vine sănătos pe lume, când părinții îl pot admira, îl pot strânge la piept și îi adresează cele mai duioase și drăgăstoase cuvinte. Puiul de om devine din acel moment centrul universului familial, orientând asupra sa toate grijile, preocupările și energiile, întreaga iubire a celor ce i-au dat viață. Deasupra leagănului firavei ființe, sunt brodate proiecte care mai de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
va ține minte toată viața. Pe fața și în vocea povestitorului se descifra și acum, după mulți ani, regretul că bunul său prieten a avut de suferit din cauza lui. La încheierea vizitei la fosta casă a bunicilor, loc impregnat de duioase amintiri, chipul transfigurat radia lumina și satisfacția împlinirii unei puternice dorințe. A mers apoi la cimitir, a aprins câte o lumânare la mormintele în care bunicii își dorm somnul de veci, le-a fotografiat crucile și florile care îi veghează
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la vânzare Aproape fără excepție, fiecare om păstrează în cămara minții amintirile despre începuturile existenței sale în familia de proveniență, despre casa și localitatea în care a văzut lumina zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dezlănțuit ca și cum acesta ar fi țelul suprem al existenței lor prezente și viitoare. „S-a întors lumea satului pe dos”, filozofează pesimist Dumitru Dascălu. Paștele copilăriei În preajma sărbătorilor Pascale, din încețoșatul îndepărtat trecut străbat, prin vremurile care s-au scurs, duioase amintiri ale inocentei copilării. Pentru întâmpinarea Paștelui Natura își îmbrăca haina de primăvară colorată în verde-crud, presărată cu mirifice flori. Noi, copiii, eram bucuroși că scăpam de îmbrăcămintea groasă și peticită, de încălțările hârbuite, încărcate de obiele și ciorapi groși
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
patriei sale îndepărtate". Fratelui lui Eugen viitor avocat strălucit la Iași îi pusese prenumele Alfons. Mărturisire patetică: grație acestui Daudet familiar, memorialistul considera că patria sa spirituală includea deopotrivă țara natală, "cât și ținutul luminos căruia îi aparținuse mama". Mențiune duioasă: "Contopirea aceasta o făceam toți la noi în casă, și mama, și tata, și frații mei; ca și cum Provența n-ar fi fost decât o prelungire a Moldovei, ca și cum cerul ei senin ar fi fost una cu cerul toamnelor Iașului". Francofilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Născută la Nîmes, în acel fermecător "Midi", al cărui soare îl adusese în sânge, mama regăsise în opera lui Daudet sufletul arzător și senzibil al patriei sale îndepărtate. Îl înțelegea așa de bine și-l iubea așa de mult pe duiosul autor al lui "Petit Chose" și al lui "Jack", încât nu s-ar fi putut să nu-mi transmită și mie dispozițiunea aceasta a ei, preferința pe care o arăta compatriotului său, când mai toate gândurile, sentimentele și preferințele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atâtea lucruri și în redacțiile cărora am întâlnit atâția scriitori de seamă și atâția oameni politici reputați. Nu însă înainte de a mă fi ocupat de colaborarea mea la un alt ziar, al cărui nume îmi redeșteaptă în mod particular amintiri duioase. * Noutatea Noutatea era un ziar de seară. Pe timpul în care se petrec lucrurile de care vorbesc, la Iași, toate ziarele apăreau seara. Primul ziar de dimineață a fost, mi se pare, Arena, al fraților Hefter, devenit mai târziu Lumea. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
firea aceasta pe care selecțiunea socială a ridicat-o de asupra mediului său. În ochii negri scapără inteligența, în liniile feței se vede energia, gestul nervos indică voința nestrămutată. Și totuși cuvântul său e blând, și totuși sufletul său e duios, și totuși ochii aceia pătrunzători sunt adesea umezi de înduioșare. Ce l-a ajutat mai mult în luptă? Ceea ce-l deosebea de ceilalți sau ceea ce-l apropia de ei? Mai curând, poate tocmai întregirea aceasta fericită. Căci dacă una l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aplaudăm rarele ocazii când, la televiziu nile noastre, oamenii încetează să fie o simplă statistică și sunt luați în considerare pur și simplu, ca ființe umane. (Nu asta ar trebui să facă presa tot timpul?) (2009) Ohtatul poeticesc Ohtatul poeticesc - duios și lăcrămos sau grav și plin de importanța proprie - este încă foarte drag realizatorilor de emisiuni din TVR. Ar mai fi el drag și altora, de la alte posturi, dar acolo spiritul comercial și insensibilitatea patronilor (sensibili doar la audiențe și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
poți mărturisi, Calypso? Tu și stîncile? Privește luminile și umbrele alungite ale acestui amurg. La un asemenea ceas, soarele e parcă plin de regrete. La fel sînt și eu. Există, Calypso, clipe cînd nimic nu e mai omenesc și mai duios ca o părere de rău, dar tu n-ai cum să simți acest lucru pentru că ție și stîncilor timpul vă e indiferent. Și ar mai trebui să adaug că marea m-a Învățat să-mi privesc destinul În fața și să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu prietenii mei care erau în număr foarte mare. Nu trecea nici o zi fără să mă văd cu prietenele mele Olga și Valentina. Când am plecat, tata a fost de acord cu mine, dar mama nu. Știi cum sunt mamele duioase și fricoase. Într-o zi aș vrea să scriu o carte despre povestea vieții mele. În acest timp Leon își turnă vin în pahar dintr-o sticlă din frapieră și-l bău dintr-o dată. Când îl văzu o trecu un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
inițială, restul poveștii se complace cam prea mult în ilustrarea ei : dacă fatalitatea situației unor actori români puși să joace rolul unor evrei vorbind în franceză poate fi acceptată ca o convenție, alternarea scenelor de un comic feroce cu scene duioase într-un mod destul de artificial este un punct minus al filmului (cu atât mai mult cu cât aceste scene nu reușesc să emoționeze !). Există apoi dar aici este vorba mai degrabă despre o chestiune de gust o latură cam apăsat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]