4,381 matches
-
profund nefericit și de care m-aș fi îndepărtat, pe furiș, n-au ajuns pînă la mine. Dimpotrivă, chiar am rîs și eu puțin. Eram puternic. Apa se dovedise a fi un prieten. Privind înapoi, am avut sentimentul că, în după-amiaza aceea, după ce crescusem ca un necredincios, am fost botezat. Schneiderhahn era întotdeauna clar în instrucțiuni. Acestea erau simple, ușor de înțeles. Atunci, de ce mi-a luat atît de mult să înțeleg o mișcare nu doar cu mintea, ci și cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
putea, mai devreme sau mai tîrziu, să fie recompensat de către acest peisaj. De obicei, ne întorceam înainte de podul celui mai apropiat sat, un kilometru sau doi după borna de margine a orașului, și la puțin după acel punct, în acea după-amiază, ceva păru să se schimbe. Era încă cald. Dar aerul era și umed. Mirosuri care deveneau mai puternice și condimentate. O ușoară adiere, o vălurire de moment. Imediat după aceea, apa a rămas nemișcată. Fără să fi spus nimic, am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Într-un loc liniștit după ultima cafenea îmi făceam exercițiile pentru întărirea brațelor și a umerilor. După care mă întorceam și alergam înapoi spre oraș. Totul era minunat, puteam simți asta, dar, de asemenea, infinit de trist. Melancolia de la sfîrșitul după-amiezii lăsa acum loc durerii. Aș fi putut să-mi simt inima bătînd regulat și plămînii pompînd aerul. Dar eram copleșit de cît de singur eram în vara aceea, cît de fără speranță singur, sentimentul acesta cîntărea mult mai greu. Mă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acesta era capabil să întoarcă orice situație cu ușurință în favoarea sa, nu putea să reziste determinării Doctorului Alfred Schneiderhahn. Planurile acelea de pe hîrtie trebuiau îndeplinite. Nu puteau rămîne doar planuri și idealuri. Idealuri? Da, cumva devenise clar pentru noi, în după-amiaza aceea, că Schneiderhahn nu devenise antrenor ca să se relaxeze, ca să tragă în piept aer sănătos și proaspăt, în fiecare zi, după ce a trecut de vîrsta la care ar fi putut fi chiar el, pe apă, dacă fusese vreodată lucru de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
recîștigăm ritmul firesc. Iar intensitatea a revenit treptat. Zile mai lungi, bătăi mai scurte. Ori ne înșelam și nu exercițiile se schimbaseră, ci noi înșine? Dobîndiserăm o soliditate de-a lungul acelor luni de iarnă, cu seri sub greutăți, cu după-amieze de sîmbătă și dimineți de duminică pe apă, pe care nu o avuseserăm înainte? Nu mai devreme de o săptămînă înaintea primei noastre competiții, Schneiderhahn ne-a explicat cum să luăm startul. Lamele în apă, muchiile abia la suprafață, barca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
grupul vîslașilor, ci, mai degrabă, confirma statutul nostru de excepții. Lucrul acesta nu-l deranja pe David, a glumit cu acei membri ai clubului pe care îi cunoștea, și dacă a fost cazul, cu străinii, așa cum făcuse mai devreme în după-amiaza aceea. Dacă am fi pierdut mizerabil, s-ar fi purtat exact în același fel. L-am căutat cu privirea pe Doctor Schneiderhahn prin camera aglomerată. Stătea chiar în spate, în apropierea uneia dintre vitrinele cu trofee, cu un pahar de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
adresau cu respect și care răsplăteau această adorație tratîndu-i uneori ca pe niște egali. Spuneau o glumă, acceptau rolul care li se oferea. Întrebau care era atmosfera în clubul studenților în acele zile și în camerele de lectură. La sfîrșitul după-amiezii, gulerele erau slăbite. Doi domni îndesați cu părul alb ca zăpada își scoseseră jachetele. Tați în vacanță. Dar jovialitatea exista numai grație profundei seriozități cu care fusese organizat totul și cu care se lua aminte la reguli. În felul acesta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
glorios" și nu s-a ostenit să privească înspre obiect, care era așezat printre celelalte premii pe o masă acoperită cu o carpetă persană, în restaurant. Eu, totuși, mi-am lăsat mîna să alunece pe materialul răcoros și în cursul după-amiezii am trecut de mai multe ori prin dreptul său astfel încît să mă pot bucura de el cu coada ochiului. Știu că secretul succesului consistă adesea din a face ca inevitabilul să pară natural. Dar atunci nu puteam face asta
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încărcătură, mai plină, mai bogată și deci mai adevărată. Nu era ca și cum o altă lumină ar fi fost aruncată asupra lucrurilor, era ca și cum chiar lucrurile ar fi început să radieze, ca și cum lumina venea dinăuntrul lor, revelîndu-le adevărata natură. Într-o după-amiază după antrenament stăteam așezat pe una din băncile din vestiar, cu capul în mîini, cu hainele ude aruncate într-un colț, cu fesele pe lemnul rugos. Prea obosit chiar și să văd plăcile dintre picioarele mele. Auzeam numai graba jetului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
parcă eliberat, ca după o decizie dificilă, neplăcută. Ne-a vorbit, nu după ci înainte de antrenament. Pleca din nou. Unde, nu a spus, nici măcar direcția nu ne-a fost dezvăluită. Mă așteptam să ne dea alte hîrtii, așa cum făcuse în după-amiaza aceea, cu un an în urmă, dar avea mîinile goale, servieta lipsea. Nici nu ne-a spus prea multe. Ne-a cerut imperativ să nu uităm nimic și cred că am înțeles pe dată că nu vorbea numai despre grafice
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
împreună eram fantastici. Barca zbura înainte, fiecare vîslă părea trasă de un singur vîslaș posedat. Reușiserăm. N-am fi putut vîsli mai bine împreună. O amintire, mai mult o simțire, m-a străfulgerat și m-a dus înapoi, în acea după-amiază în care am vîslit în ploaie. Nu era la fel de lipsit de efort, acum, dar curgea la fel de natural și mult, mult mai repede. Chiar înainte de a ajunge la tribună, am văzut tricourile bleumarin din nou, în dreptul nostru. Atsma și Van Groningen
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din martie 2561. Accidentul lui Gilbert Gosseyn trebuia să aibă loc la 9 și 28. 8 și 43 - pe astroportul de pe muntele care domina orașul, Președintele Hardie, cu destinația Venus, pluti până la punctul de plecare, prevăzută pentru ora 1 a după-amiezii. Trecuseră două săptămâni de când Discipolul și omul său priveau orașul din înaltul lumii înecate în umbră. Două săptămâni și o zi de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
când Nirena bătu ușor la ușă, se pricopsise nu numai cu tihna echivalentă unui ceas de somn, dar și cu o orientare psihanalitică pe care împrejurările nu i-ar fi înlesnit-o altcumva. Se simțea primenit, în stare să înfrunte după-amiaza și noaptea. Zilele treceau; se punea întrebarea: cum să afle ce era cu Venus? Se arătau mai multe posibilități. Dar era nevoie ca ei să dezvăluie ceea ce dorea să afle. Iar Enro putea să conceapă semnificația acestor dezvăluiri la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta aduse prînzul, îl refuză. în după-amiaza aceea, fereastra arăta o ceață perlată și un soare mic, dur și alb. își dădu seama că Rima nu dormea. încercă s-o îmbrățișeze, dar ea îl respinse. Știi că dacă o să mănînc această mîncare, mă vei învinge într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
între timp, Thaw n-a fost luat în excursie de tatăl lui. într-o zi de vară, Thaw s-a apucat să meargă iute pe drumul de coastă pînă cînd căminul a rămas ascuns de un promontoriu verde. Era o după-amiază însorită. Cîțiva nori stăteau agățați pe cer ca niște cămăși risipite pe o podea albastră. A părăsit drumul și a coborît în goană cărarea spre mare, mai să-și zdrobească picioarele printre pietriș și scoici. Se simțea încrezător și hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ecouri spre văile din depărtare. — Da, zise pastorul. Fac teste la fabrica de muniții de-acolo. Țara trebuie ocrotită cu tot Iadul pe care-l putem strînge la un loc. Thaw simțea o furie contrariată. Mușcase din fructul superb al după-amiezii și găsise sîmbure tare de cuvinte anoste. Murmură că vrea să se întoarcă acasă. Mda, zise pastorul. E tîrziu pentru un băiețaș ca tine. Ești prea departe de pătuțul tău. Se ridică și-l conduse pe Thaw pe niște blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celebrități din diverse rase, nații și perioade istorice. Simplitatea camerelor lui spațioase îi uluia datorită modului său de viață liniștit și prietenos, mult mai civilizat decît al lor, și învățau despre adevăratele îndatoriri ale unui conducător văzîndu-l cum petrece o după-amiază întreagă proiectînd un nou rezervor sau o nouă universitate. Doamnele se îndrăgosteau de obicei de el, deși unele mai necivilizate ajungeau să-l urască pentru prietenia lui indiferentă, o indiferență care înveșmînta o mare timiditate. El se simțea aproape de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o clipă controlul, fiara care-l sufoca s-ar putea repezi asupra pieptului său, așa că încercă să se odihnească fără să adoarmă, de fapt. Era dificil. Se ridică în picioare, își strînse lucrurile și se duse încet la culcare. în după-amiaza aceea orice amintire a sentimentului de a fi sănătos se evaporă și, odată cu ea, speranța de a se face bine. Singurul viitor imaginabil era o repetiție a prezentului care se strînsese într-un mic gest dureros, o răsuflare dureroasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se prăbuși la loc. Thaw se prăbuși pe un scaun, cu capul în mîini, plîngînd tare. Peste zece minute, alerga spre școală pe porvîrnișul însorit al parcului, intonînd cu voce tare versete din Cîntarea Cîntărilor. Cînd se întoarse acasă în după-amiaza aceea, doamna Thaw era mai liniștită și mai nemișcată ca oricînd, respirînd cu un ușor horcăit. își apropie buzele de urechea ei și șopti insistent: — Mami, mami, am trecut la engleză. Am luat calificativul cel mai bun. Gura ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru hîrtia de ambalat. Asta s-ar putea să nu-ți satisfacă sufletul de boem, dar ar fi un început. Dacă i-aș scrie lui Archie Tulloch, probabil c-o să vrea să vadă ce-ai lucrat. Thaw își luă o după-amiază liberă de la școală și merse la Bridgeton, îmbrăcat într-un palton proaspăt curățat și cu o mapă sub braț. Fabrica era aproape de fluviu și el coborî pe niște străduțe înguste, unde erau multe făbricuțe printre locuințe și depozite de deșeuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ușurare. Domnul Thaw își bătu fiul cu afecțiune sub bărbie cu pumnul încleștat. — înveselește-te! zise el. Și dacă n-o să ajungi un alt Picasso, o să-ți... o să-ți... o să-ți zbor scăfîrlia, așa o să-ți fac. într-o după-amiază caniculară, Thaw și Coulter coborau pe o cărare din pădure brăzdată de rădăcinile copacilor și pistruiată de soare. Păsările cîntau în desișurile verzi de deasupra. Coulter vorbea despre slujbă. — La început, nu părea așa de rău, din pricina noutății. Era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
robot. Se întîmplă accidente, și astea te pun din nou pe gînduri. își amintești de vizita regală de săptămîna trecută? — Mda. — Ei bine, sînt niște șine de tren în spatele uzinei, iar trenul regal urma să treacă pe-acolo la trei după-amiază, și toți muncitorii au primit liber să-l vadă. Așa că atunci cînd a trecut, trenul eram cam patru sau cinci sute la margineacăii ferate, în salopetele noastre unsuroase. Regina era în primul vagon și se uita rece și grațioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umbrele, afară, în piețe. Mi-ar plăcea să umblu și să explorez toate lucrurile astea cu o fată, nu neapărat cu aceea cu care o să mă însor. Ia gîndește-te! La lăsatul serii aerul e la fel de cald cum este într-o după-amiază frumoasă de aici... Dar nu-mi pot lăsa mama singură prea mult timp. Atunci cînd o voi părăsi, o voi face pentru a mă însura cu Judy, care - în ce privește libertatea - o să-l lase pe dracu’ și-o să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aș umbla cu o prostituată și nu m-aș îmbrăca decît în piele de leopard, Judy și maică-mea m-ar vizita de patru ori pe săptămînă și mi-ar aduce coșuri cu mîncare. Te invidiez. — Nu-i cazul. în după-amiaza aceea, trupul lui Thaw ajunse la un compromis incomod cu banca de lemn și reuși să ațipească. Mai tîrziu, îl auzi pe profesor spunînd: — ... un fel de bătăuș. De fapt, i-a spart nasul lui Michelangelo odată, într-o încăierare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
enorme cu clădiri și copaci morți. Atunci cînd isprăvea o pictură, o lăsa să se confrunte cu realitatea pe care o descria. Și vremea murise. Nu mai ploua, nu mai bătea vîntul, iar cerul era mereu cenușiu și cald la mijlocul după-amiezii. Stătu în curtea palatului Holyrood din Edinburgh și pictă o priveliște cu Scaunul lui Arthur. Un cioc aspru îi șopti croncănitor în urechea stîngă: „Asta-i tot ce-și amintea regina Mary“. O pată albă apăru sus, pe țancuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]