2,454 matches
-
interes“ - a declarat Richard Bourke, avocat în Louisiana. Alții susțin că prizonierii de la Câmp Delta, cum mai e numită închisoarea, sunt supuși torturilor psihice, deși în primele șase luni la interogatorii se folosesc tehnici cunoscute sub numele de „stres și duritate“ pentru a-i intimida și îmblânzi pe deținuți. Astfel de tehnici includ privarea de somn, expunerea la condiții extreme și obligarea de a sta în poziții incomode. Dar avocații spun că prizonierii au de-a face cu o formă de
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
Tours. După doar doi ani este trecut la internatul unui colegiu din Vendôme. Viața din internat este, după cum va apărea mai apoi ilustrată în Louis Lambert, foarte severă folosindu-se pedepse ca bătaia cu vergi și închiderea la carceră. În contrast cu duritatea vieții din internat însă, acesta i-a dat ocazia tânărului Balzac de a citi mult, în special lucrări de știință și filozofie, scriind chiar un Traité de la volonté (Tratatul voinței), care a fost confiscat de către un supraveghetor. În afară de versurile pe
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
având formula chimică Cu[(OH)<nowiki>|</nowiki>CO] cu forme de agregate masive, formă de ciorchini, agregate cu dungi de nuanțe diferite, mai rar apare sub forme aciculare, sau cristale prismatice.Culoarea frecventă a mineralului este verde de nuanțe diferite.Duritatea malachitului este 3,5 - 4 pe scara de duritate Mohs, densitatea de 3,6 - 4,05 (g/cm³).Conținutul în cupru este de cca. 57%.Datorită durității reduse și desității mari malachitul se rupe ușor în bucăți.Ținut la soare
Malachit () [Corola-website/Science/306066_a_307395]
-
forme de agregate masive, formă de ciorchini, agregate cu dungi de nuanțe diferite, mai rar apare sub forme aciculare, sau cristale prismatice.Culoarea frecventă a mineralului este verde de nuanțe diferite.Duritatea malachitului este 3,5 - 4 pe scara de duritate Mohs, densitatea de 3,6 - 4,05 (g/cm³).Conținutul în cupru este de cca. 57%.Datorită durității reduse și desității mari malachitul se rupe ușor în bucăți.Ținut la soare devine de culoare pală, iar ținut în contact cu
Malachit () [Corola-website/Science/306066_a_307395]
-
aciculare, sau cristale prismatice.Culoarea frecventă a mineralului este verde de nuanțe diferite.Duritatea malachitului este 3,5 - 4 pe scara de duritate Mohs, densitatea de 3,6 - 4,05 (g/cm³).Conținutul în cupru este de cca. 57%.Datorită durității reduse și desității mari malachitul se rupe ușor în bucăți.Ținut la soare devine de culoare pală, iar ținut în contact cu apa pierde luciul, și își schimbă culoarea. Denumirea de "" provine din limba latină "molochitis" care provine la rândul
Malachit () [Corola-website/Science/306066_a_307395]
-
principală a malachitului este ca piatră semipretioase iar apoi întregi (stâlpi de susținere) din malachit, care provine din "Ural". Din cauză că la prelucrarea mineralului ia naștere un praf toxic, mineralul prelucrat are un preț ridicat. Din cauza prețului său ridicat și datorită durității reduse ca și clivajului mineralului, s-a căutat stabilizarea cu praful malachitului rezultat din prelucrare.Dar sunt și imitații de malachit din "azurit, achat (agat), jaspis, (varietate roșie) sau marmoră." In prezent se produce malachit pe cale artificială, aceasta a determinat
Malachit () [Corola-website/Science/306066_a_307395]
-
est culmile Grohanul Mare (1044 m.) - Leordiș (1160 m.) - Pleșiva (1144 m.) care se ramifică spre Nera. În afară de aceste două culmi principale aici se mai află nenumarate culmi secundare adaptate la structura geologică. Din pricina eroziunii diferențiale exercitată pe roci cu duritați diferite cât și a tectonicii au luat naștere depresiuni locale la Prolaz (în Cheile Carașului), Carașova, Lisava, Ciudanovița, Aninei și pe valea Minișului. Abrupturile stâncoase, pereții aproape verticali insoțiți la bază de o trenă de grohotișuri rezultate din dezagregările active
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
oxidul de fier cel mai rezistent față de acizi și baze, cristalizează în sistemul cubic, cu formula chimică FeO. Ionul de fier din mineral poate fi fier bivalent sau trivalent, de aceea magnetita este prezentată ca oxid de fier(II,III); duritatea mineralului pe scara lui Mohs este 5,5 - 6,5, culoarea neagră, urma neagră cu un luciu mat, metalic. a este unul dintre mineralele cu cele mai puternice caractere feromagnetice. La "temperatura Curie" ("formula 1" pragul de temperatură de la care dispar
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
otoman și transformarea Bulgariei și Serbiei în protectorate de facto ale Imperiului Țarist. Din 1875 până în 1877, criza balcanice a fost agravată neîncetat de răscoalele din Bosnia, Herțegovina și Bulgaria, pe care turcii otomani le-au înăbușit cu o asemenea duritate, încât Serbia a declarat război. Nicio națiune vest europeană nu a declarat război Imperiului Otoman. Imperiul Rus s-a alăturat efortului sârb de război, din solidaritate panslavă declarată. La începutul anului 1877, armatele ruse au intervenit pentru salvarea sârbilor aflați
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
un aliaj al niobiului cu fierul. Niobiul este folosit în special în aliaje, marea majoritate în oțel, cum ar fi cel utilizat în fabricarea conductelor de gaz. Deși aceste aliaje conțin un maxim de 0,1% niobiu, percentajul mic crește duritatea oțelului. Stabilitatea temperaturilor a superaliajelor ce conțin niobiu e importantă pentru utilizarea să în motoarele cu reacție și cele de rachete. Niobiul este folosit în varioase materiale suberconductibile. Aceste aliaje supraconductibile, care conțin și titan și staniu, sunt folosite pe
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
să fie folosit comercial, în filamentele lămpilor incandescente. Această utilizare a devenit rapid învechita odată cu înlocuirea niobiului cu tungstenul, care are o temperatură de topire mai ridicată fiind astfel preferabil pentru folosirea la lămpi incandescente. Descoperirea faptului că niobiul crește duritatea oțelului a fost făcută în anii 1920, iar această utilizare rămâne utilizarea principala. Anul 1905 - niobiul pur este obținut de Von Bolton, iar 2 ani mai tarziu reușește să izoleze elementul în formă compactă. În anul 1929, chimistul C.W
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
rulment(bearing) fiind acel element mecanic ce permite unei componente să o susțină ( suporte ) pe o alta. Cei mai simplii rulmenți sunt suprafețe de sprijin, tăiați sau formați dintr-o bucată, cu grad de control variat raportat la forma, dimensiune, duritate și locație a suprafeței. Alți rulmenți sunt dispozitive separate instalate pe o masinarie sau pe un element mecanic. Cei mai sofisticați rulmenți pentru cele mai solicitante aplicații sunt dispozitive foarte precise; manufactura lor necesită standarde dintre cele mai înalte ale
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
propriu-zis.De exemplu, bilele dintr-un rulment sunt că plasticul tare, iar sub încărcătură maximă se pot deformă de la forma rotundă la una ușor turtita. Cursa este de asemenea elastică și dezvolta o ușoară adâncitura can bilă presează pe ea. Duritatea rulmentului este modul în care distanță dintre părțile separate de rulment variază sub încărcătură aplicată. La rulmenți cu elemente rulante, acest factor se datoreaza tensiunii bilelor și cursei. Cu rulmenții cu fluid se datoreaza variației de presiune din breșă.( cu
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
joasă de 100 °C rutheniul este stabill în toți acizii anorganici, se dizolvă însă în baze ca NaO și NaClO . La temperaturi înalte este oxidat în prezența halogenilor (ca clor, iod). In amestec în cantități mici este folosit pentru creșterea durității platinei și paladiumului, iar în aliajele de titan o adăugare de 0,1 % rutheniu mărește considerabil rezistența față de coroziune.Galvanizarea cu rutheniu se poate realiza prin procedeele de electroliză, Un aliaj de rutheniu-molibden are proptietăți de supraconductor (conductor metalic cu
Ruteniu () [Corola-website/Science/304921_a_306250]
-
ul este un mineral, respectiv o variantă anhidră a carbonatului de calciu, fără ioni străini. El cristalizează în sistemul ortorombic. Formula sa chimică este: CaCO. Densitatea este de 2,95 g/cm. Duritatea pe scara lui Mohs variază între 3,5 - 4.5. Cristalele sale pot fi prismatice, cilindrice, dendritice sau oolitice, de culori diferite, cu un grad de transparență diferită, având proprietatea de luminiscență și fluorescență (în prezența razelor ultraviolete), fiind atacat
Aragonit () [Corola-website/Science/305670_a_306999]
-
din siderit (FeCO) și pirită.Regiunile unde s-a descoperit în cantități notabile sunt: Corocoro (Bolivia), Erzberg (Austria), Hořenec/Bílina și Karlovy Vary (Cehia), Aragon (Spania), Podrečany (Slovacia), Cianciano (Italia) și Tarnobrzeg (Polonia). Ca piatră prețioasă, dar datorită clivajului și durității reduse deține o stabilitate mai redusă. Din cauza instabilității mineralului (este ușor atacat de acizi și baze), cât și în scopul creerii unui luciu accentuat, aragonitul este stabilizat cu ajutorul "rășinilor artificiale" sau colorat după cum dictează moda.Aceste procedee au înlesnit activitatea
Aragonit () [Corola-website/Science/305670_a_306999]
-
Crizbav, Gîrbova, Vîrful Negru, Runcul Bogatei, Harhamul Unguresc. Ele apar, de asemenea, și în Defileul Oltului. Marnele, argilele și gresiile sînt răspîndite pe flancul vestic al Perșanilor și, fragmentar, pe cel estic. Marnele și argilele cu diverse intercalații, avînd o duritate mai mică, creează un relief monoton și domol, cu văi largi și frecvente alunecări de teren. Un astfel de peisaj se întîlnește în culoarul Vlădeni, pe văile Comana, Lupșa, Șinca, Ormeniș, precum și în diferite sectoare ale Defileului Oltului. Terasele și
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
liniile structurale principale. Asa se explică masivitatea culmilor muntoase îndeosebi din extremitatea apuseană a Vrancei, cele de pe rama nordică și cele ce formează cumpăna apelor Zăbala - Mișîna. Dimpotrivă, acolo unde se impune “mozaicarea" litologică ori alternanța repetată a faciesurilor cu durități diferite și supuse intens forțelor tectonice (situație particulară ,semiferestrei Putna - Vrancea"), relieful este puternic fragmentat, atît în plan cît și în profil, “tînăr", cu creste proeminente și vîrfuri secundare semețe, cu turnuri, colți și multe alte microforme zvelte. Astfel se
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
2,0 și 4,0 mm/an. Ridicarea este “răspunzătoare" de adîncirea tuturor văilor (frecvent, cu 300-400 m), de formarea sistemelor de chei (caracteristica văilor din sectorul central-nordic), de ,încătușarea" meandrelor, impulsionînd totodată eroziunea fluviatilă, care a “selecționat" rocile după duritatea lor, creînd serii de cataracte, repezișuri, “săritori" și cascade. Sub raport altimetric, Munții Vrancei au înălțimi mai mari de 1100 m, culminînd la 1785 m în vîrful Goru. Nivelul altitudinal mediu de 1500 în poate fi generalizat la întreaga suprafață
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
carbon și de alte elemente de aliere. În funcție de conținutul în elemente de aliere, oțelurile se împart în: În condiții de echilibru, cei mai importanți constituenți ai oțelurilor nealiate sunt ferita, austenita, cementita și perlita. Pentru a îmbunătăți cât mai mult duritatea și rezistența oțelurilor, acestea se supun de regulă unor tratamente termice cum ar fi călirea sau nitrurarea. Scopul final al unor asemenea tratamente este de obicei obținerea martensitei. Prin tratamentele termice ale oțelului se pot modifica proprietățile acestuia. Tratamentele termice
Oțel () [Corola-website/Science/306430_a_307759]
-
sale. Și la sfîrșitul vieții sale, Speer a continuat să se întrebe în legătură cu acțiunile sale sub Hitler. În ultima sa carte Infiltrare el întreba „Ce s-ar fi întîmplat dacă Hitler mi-ar fi cerut să iau decizii de maximă duritate?... Cît de departe aș fi mers?... Dacă aș fi ocupat diferite funcții pînă la ce nivel aș fi ordonat atrocități dacă Hitler mi-ar fi spus să o fac”. Speer a lăsat întrebările fără răspuns. Puține lucrări arhitecturale ale operei
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
în literatură, ca ideologie oficială, are loc în ianuarie 1948 o dată cu ciclul celor trei articole publicate în Scînteia sub semnătura lui Sorin Toma, intitulate " Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", despre opera poetică a lui Tudor Arghezi. Limbajul este de o duritate extremă și marchează ruperea totală față de valorile trecutului: "„Cu un urît mirositor vocabular [...], Arghezi nu face în poezie decât ceea ce a făcut Picasso în pictură, introducând ca material artistic excrementele... Crâmpeie de frumusețe adevărată se mai întâlnesc pe ici-colo în
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
ul (din latină "rutilus" = roșu) este un mineral din grupa oxizilor, de culoare roșie-brună cu variante până la negru, care cristalizează în sistemul tetragonal, având duritatea de 6 - 6,5 pe scara Mohs.Urma are culoarea galben - brună.ul este cel mai important mineral dintre cele 3 variante de oxizi de titan, celelate două fiind anatazul și brookitul. Rutilul poate fi întâlnit frecvent și sub forme
Rutil () [Corola-website/Science/305961_a_307290]
-
căreia au fost arestați mulți preoți. Între ei și episcopii Alexandru Rusu al Maramureșului, ales mitropolit al Bisericii Române Unite, și Ioan Cherteș, episcop-auxiliar de Cluj-Gherla. Învinuit de instigare publică, Ioan Cherteș, arestat la 15 august 1956 și anchetat cu duritate la Securitatea din Cluj, a fost condamnat de Tribunalul Militar din aceeași localitate prin sentința nr. 1202/1957 la 10 ani temniță. După condamnare a fost purtat prin cele mai grele închisori și prin lagărele de muncă forțată. Astfel a
Ioan Cherteș () [Corola-website/Science/305257_a_306586]
-
limba greacă "rhodon" = roșu, pentru că multe săruri de rodiu au o culoare roșie intensă) este un element chimic cu simbolul Rh și numărul atomic 45. Este un metal de tranziție rar, din grupa platinei, de culoare alb-argintie și cu o duritate ridicată. El se găsește în minereurile de platină și se folosește ca element de aliere în aliajele de platină și drept catalizator. l a fost descoperit în anul 1803 de către chimistul britanic William Hyde Wollaston, în minereu de platină provenit
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]