3,224 matches
-
a fost o emancipare duplicitară, distorsionată, care nu le-a îmbunătățit autonomia personală și statutul social. Acest lucru a produs efecte pe termen lung, resimțite în epoca în care trăim. În România, strategiile de modernizare de tip comunist, centrate pe emanciparea și egalizarea de gen, au avut, în realitate, efecte contradictorii, în sensul că au condus la diminuarea unor diferențe considerate generatoare de inferioritate pentru femei și, în același timp, au consolidat inegalitățile de gen și au încălcat grav drepturile și
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
încă prezentă în mentalul colectiv și ghidează opțiuni de viață și practici sociale, ceea ce face necesar procesul de conștientizare prin continuarea cercetărilor în domeniu, atât din perspectiva macrosocialului, cât și din perspectiva istoriei orale și a vieții private. Politica de emancipare a femeii și egalitatea de gen de tip comunist a produs distorsiuni și efecte perverse, pe care le percepem și în postcomunism, prin faptul că: • a operat cu un sens restrâns și restrictiv al ideii de egalitate, acela de egalitarism
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
familiale au avut același caracter duplicitar, mai ales în anii de după 1966, măsurile de consolidare și suport fiind dublate de măsuri coercitive și abuzive (legislația antiavort, interzicerea mijloacelor contraceptive, îngreunarea divorțului); • a instituit politici protective pentru femei în detrimentul politicilor de emancipare și afirmare a acestora ca subiect; • a construit identitatea femeii în jurul maternității (adoptând perspectiva naturalistă), ignorând total rolul parental al bărbaților; a adoptat politici de tipul "mama și copilul", nu politici de responsabilizare parentală "părintele și copilul"3; • a definit
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
transgresarea granițelor artificial trasate. Egalitatea de gen devine, astfel, egalitatea în libertate, o libertate reală de alegere și de acces la resurse, ceea ce presupune implicarea, deopotrivă, a femeilor și bărbaților în acest proces profund de schimbare. Alina HURUBEAN Partea I EMANCIPAREA FEMEII ȘI EGALITATEA DE GEN ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ. DISTORSIUNI ȘI EFECTE PERVERSE Contextul de acțiune a egalității de gen înainte de 1989 Georgeta GHEBREA Abstract: We intend in this article to examine a series of questions on gender policies in the
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
fost interesate ideologic de statutul social al femeii. Egalitatea fiind considerată (conform ideologiei marxiste) o valoare centrală în ierarhia de valori a regimului, egalitatea dintre bărbați și femei era, de asemenea, avută în vedere. Marx și Engels erau favorabili unei emancipări a femeii, în scrieri precum Ideologia germană sau Originea familiei, a proprietății private și a statului. Nu avem, însă, informații că ar fi aplicat egalitatea de gen în propria viață familială. În Rusia Sovietică egalitatea de gen a fost recunoscută
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
obiectivele latente. Din acest punct de vedere, un interes deosebit îl reprezintă teoria legitimării a lui Jurgen Habermas 3. Astfel, putem afirma, cu titlul de ipoteză, că politicile de gen au avut ca principal obiectiv legitimarea regimului și nu o emancipare reală, autentică, a femeii. Deși formal similare cu evoluțiile occidentale, politicile de gen ale regimului comunist valorizau egalitatea de gen în principal ca armă ideologică și economică. Politicile nu urmăreau calitatea vieții femeilor ci utilizarea lor ca mijloace de afirmare
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
multe state occidentale. De asemenea, statisticile oficiale indicau, pentru femei, rate mai mari (decât în Occident) de participare economică, politică, educațională (inclusiv în învățamântul superior). Însă, dacă lucrurile stăteau așa de bine, de ce mergeau, de fapt, atât de rău? De ce emanciparea femeii în România, înainte de 1989, nu a fost una reală și efectivă? De ce această "emancipare" a avut atâtea efecte perverse și a fost privită ca o corvoadă de către femei, îndepărtându-le și mai mult de sfera publică? Ipoteza avansată de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Occident) de participare economică, politică, educațională (inclusiv în învățamântul superior). Însă, dacă lucrurile stăteau așa de bine, de ce mergeau, de fapt, atât de rău? De ce emanciparea femeii în România, înainte de 1989, nu a fost una reală și efectivă? De ce această "emancipare" a avut atâtea efecte perverse și a fost privită ca o corvoadă de către femei, îndepărtându-le și mai mult de sfera publică? Ipoteza avansată de noi a fost aceea că politicile de gen ale regimurilor comuniste (inclusiv în România) au
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
ca o corvoadă de către femei, îndepărtându-le și mai mult de sfera publică? Ipoteza avansată de noi a fost aceea că politicile de gen ale regimurilor comuniste (inclusiv în România) au avut ca principal obiectiv legitimarea regimului și nu o emancipare autentică a femeii. Politicile de gen din statele comuniste aveau fundamente ideologice și axiologice radical diferite de cele ale statelor occidentale și, de aceea, consecințele lor au fost foarte diferite. Deși formal similare cu evoluțiile occidentale, politicile de gen ale
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Legea nr.10/1972 - Codul Muncii, din 25.11.1972, emitent Marea Adunare Națională (publicată în Buletinul Oficial nr.140/1 decembrie 1972). *** http://eur-lex.europa.eu/legal-content, accesat 10 august 2014. Gen, revoluție și război. O analiză comparativă asupra emancipării femeii în Uniunea Sovietică și România comunistă Alina ILINCA & Liviu Marius BEJENARU Abstract: The purpose of this study is to follow the changes in the position of women in Soviet Union and Communist Romania. If in the Bolshevik regime women
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
regime represented a national tragedy with maternal and infant mortality very high. Perhaps, it was only one of the facets of the unhappy marriage of Marxism and feminism. Keywords: communism and emancipation of women; Bolshevik revolution; Communist Romania. 1. Introducere: Emanciparea femeilor și revoluțiile "De ce problemele femeilor sunt mai puțin importante? Această idee se întâlnește la fiecare dintre voi. De aceea femeia este considerată înapoiată. Dar nu puteți avea o revoluție fără femei. Femeia este totul. Bărbatul face ceea ce aceasta gândește
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în concepția marxistă femeia era considerată ca fiind victima unei duble represiuni, atât în sânul familiei, cât și în societate, a cărei origine era în mod istoric legată de diviziunea muncii, de dezvoltarea forțelor de producție și de apariția claselor. "Emanciparea femeii devine posibilă doar atunci când aceasta va putea lua parte la procesul de producție la scară socială și atunci când îndatoririle domestice vor ocupa doar o mică parte din timpul ei", scria Engels în Originea familiei, a proprietății private și a
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
o mică parte din timpul ei", scria Engels în Originea familiei, a proprietății private și a statului 2, în timp ce, pentru Marx, căsătoria burgheză era "incontestabil o formă de proprietate exclusivă", numai desființarea proprietății private sub toate formele ei putând reprezenta emanciparea completă a tuturor însușirilor și simțurilor omului, devenit cu adevărat uman3. După cum arăta Valentine Moghadam, modelul revoluționar al emancipării femeilor era o parte esențială a revoluției sau a proiectului de transformare socială. Modelul revoluționar concepea Femeia ca pe o parte
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pentru Marx, căsătoria burgheză era "incontestabil o formă de proprietate exclusivă", numai desființarea proprietății private sub toate formele ei putând reprezenta emanciparea completă a tuturor însușirilor și simțurilor omului, devenit cu adevărat uman3. După cum arăta Valentine Moghadam, modelul revoluționar al emancipării femeilor era o parte esențială a revoluției sau a proiectului de transformare socială. Modelul revoluționar concepea Femeia ca pe o parte a forțelor productive și a ansamblului cetățenesc, care putea fi mobilizată în scopuri economice și politice, femeia fiind astfel
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în primii ani, au formulat mai multe soluții îndrăznețe în privința abordării problemelor sexelor decât oricare altă revoluție anterioară sau ulterioară 4. 2. Condiția femeii în Uniunea Sovietică. De la "amorul liber" la "constructor al socialismului" și participantă la "Marele Război patriotic" Emanciparea deplină a femeii a fost, după răsturnarea autocrației, cauza cea mai sacră a revoluționarilor ruși. În acest sens, ei au respins ideile lui Proudhon, care fusese pentru o vreme la modă printre radicalii ruși, dar care, într-un pamflet, încerca
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
romanului din dorința de a oferi publicului o versiune rusificată, socialistă, a romanului scriitorului francez 6. Cel care a adaptat socialismul lui Cernîșevschi la lumea modernă a fost Vladimir Ilici Lenin. Conducătorul revoluției bolșevice nu a acordat prea mare atenție emancipării femeilor și relațiilor de gen, întrucât acceptarea altor tipuri de identități (naționale sau de sex, de exemplu), nu puteau duce decât la slăbirea luptei clasei muncitoare 7. Concepțiile sale despre revoluție, femei și egalitate au fost exprimate în termeni destul de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
sex, de exemplu), nu puteau duce decât la slăbirea luptei clasei muncitoare 7. Concepțiile sale despre revoluție, femei și egalitate au fost exprimate în termeni destul de duri în scrierile sale. Într-un articol publicat în Pravda, Lenin afirma că adevărata emancipare a femeii va avea loc prin intrarea acesteia în rândul forței de muncă a națiunii. "Femeia continuă să rămână sclava casei, cu toate legile care o eliberează, deoarece ea este înăbușită, strivită, îndobitocită și înjosită de mica gospodărie casnică, care
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și le va scoate gata spălate și drese; aceasta va forma o grijă mai puțin pentru femeia lucrătoare. Pe de altă parte, atelierele speciale pentru repararea efectelor vor îngădui lucrătoarelor să petreacă serile cu lecturi instructive"11. Concepțiile bolșevicilor privind emanciparea femeii trebuiesc privite în raport cu proiectul de distrugere a modelului de "familie burgheză". În acest sens, Lenin afirma că "sentimentul proprietății private este un derivat al ideii de națiune și de familie. Deci, pentru a ucide acest sentiment - dușmanul neîmpăcat al
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
-le pe astfel de femei "heringi cu idei". Fiica sa, Svetlana Alilueva a caracterizat astfel situația nou apărută în cadrul condiției femeii: "Influența femeilor era legată și de puterea lor în societate la vremea respectivă. Generația bunicii s-a luptat pentru emancipare, generația mamei era deja emancipată. Ele erau printre tinerii revoluționari și au devenit imediat membre cu drepturi egale ale societății. Femeile ocupau posturi de bărbați, își păstrau numele și după căsătorie, și-și păstrau individualitatea. Apoi totul a început să
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
femeile au fost solicitate și în scopuri propagandistice, prin crearea în 1942 a Comitetului Antifascist al Femeilor, din care a făcut parte și reprezentanta Partidului Comunist din România, Ana Pauker și care, pentru o perioadă de timp, a constituit prototipul emancipării femeii în România comunistă 37. Femeia a fost reprezentată în perioada interbelică în cadrul discursului ideologic al partidelor comuniste într-o manieră pasivă, doar ca subiect al opresiunii capitaliste și nu ca un participant activ la transformarea societății 38. În acord
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
40. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în lipsa unei revoluții autentice în țările din Estul Europei, deși exista o reală dorință de schimbare în plan politic și social, s-a produs o "revoluție" care imita modelul sovietic 41. Emanciparea femeii în România comunistă a pornit de la principiul statutului social inferior al acesteia în raport cu bărbatul (similar din acest punct de vedere statutului clasei muncitoare în raport cu burghezia)42. Însă, spre deosebire de Rusia sovietică, paradoxul acestui feminism consta în faptul că el nu
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de a răspunde, uneori, cu violență fizică și verbală, ajungându-se astfel la situația paradoxală în care, în perioada comunistă, femeile au fost victime ale violenței masculine într-o măsură mai mare, comparativ cu perioada precomunistă. Cu alte cuvinte, începutul emancipării femeii a atras reacția violentă a bărbaților 52. Politica dusă de PCR privind emanciparea femeilor trebuie legată de la început de organizarea forței feminine în lupta pentru cauza socialismului. Emanciparea însemna de fapt orientarea organizată a femeilor spre obiectivele luptei comuniste
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
paradoxală în care, în perioada comunistă, femeile au fost victime ale violenței masculine într-o măsură mai mare, comparativ cu perioada precomunistă. Cu alte cuvinte, începutul emancipării femeii a atras reacția violentă a bărbaților 52. Politica dusă de PCR privind emanciparea femeilor trebuie legată de la început de organizarea forței feminine în lupta pentru cauza socialismului. Emanciparea însemna de fapt orientarea organizată a femeilor spre obiectivele luptei comuniste și a construcției noii societăți, femeile devenind luptători în carnavalul unei cauze deghizate 53
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
măsură mai mare, comparativ cu perioada precomunistă. Cu alte cuvinte, începutul emancipării femeii a atras reacția violentă a bărbaților 52. Politica dusă de PCR privind emanciparea femeilor trebuie legată de la început de organizarea forței feminine în lupta pentru cauza socialismului. Emanciparea însemna de fapt orientarea organizată a femeilor spre obiectivele luptei comuniste și a construcției noii societăți, femeile devenind luptători în carnavalul unei cauze deghizate 53. Fie că a fost vorba de participarea la mitinguri, la campaniile electorale, la creșterea producției
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
partidului unic la cea mai bună reprezentare în cursul anului 1989, prin asigurarea unei coerențe în promovarea și aplicarea măsurilor egalitare 55. Plenara CC al PCR din 18-19 iunie 1973 poate fi considerată un alt moment important în acțiunea de emancipare a femeii. La această plenară s-a discutat pe larg condiția femeii și s-au luat măsuri pentru sprijinirea acesteia, dintre care enumerăm: creșterea randamentului forței de muncă feminine, cuprinderea unui număr mai mare de femei în ramurile electronice, electrotehnice
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]