4,405 matches
-
86/1, pp. 945-1152, însă edițiile critice ulterioare sînt preferabile. Epistola către patriarhi contra lui Origen: ACO III, pp. 189-214. E. Schwartz, Drei dogmatische Schriften Iustinians (AAM NF 18), Giuffrè, Milano 19732, conține Tratatul dogmatic contra monofiziților (incomplet în PG), Epistola contra celor Trei Capitole și Declarația de dreaptă credință. Textele teologice ale lui Iustinian sînt reunite în M. Amelotti, L. Migliardi Zingale, Scritti teologici ed ecclesiastici di Giustiniano, Giuffrè, Milano, 1977. 23. Ipatie de Efes Prima informație pe care o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Hypatius of Ephesus on the Cult of Images”, în Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults. Studies for Morton Smith at Sixty, ed. J. Neusner, II, Brill, Leiden, 1975, pp. 208-216. 24. Eustațiu Monahul Acest autor e cunoscut doar grație unei Epistole către Timotei scolasticul despre cele două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea secolului al VI-lea. El îi asimilează pe monofiziții extremiști, cum e Timotei Eluros, cu vechii docetiști și afirmă că toți cei care au declarat că Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
subiectele teologice fiind cu totul absente. E corespondența unui om echilibrat, afabil, care prețuiește prietenia și simțămintele omenești. Bibliografie. Ediții: Teofrast: PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli, 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli, 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad. it., intr., comentariu). Studii: M. Wacht, Aeneas von Gaza als Apologet. Seine Kosmologie im Verhältnis zum Platonismus, Hanstein, Bonn, 1969; A.M. Milazzo, „Dimensione retorica e destinatari nel Teofrasto di Enea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor cu vederi origeniste (cf. p. 000) - a lovit mai ales deșertul Nitria, dar pare să nu fi cruțat nici Sceti; și acest fapt a contribuit la slăbirea monahismului egiptean
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ce-i fuseseră atribuite, ci preot al Bisericii din Pelusium, exeget valoros și ortodox; Sever menționează trei discursuri ale acestuia împotriva gentililor și despre inexistența destinului, precum și peste trei mii de scrisori care circulau în culegeri rău întocmite, unde aceeași epistolă apărea de mai multe ori și unde unii, profitînd de această dezordine, introduseseră capitole false. De fapt, se știu puține lucruri despre el; dintre scrisorile ce pot fi datate, cele mai vechi sînt cele adresate lui Rufin, prefectul Pretoriului, destituit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
către Theodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au dus la reconcilierea dintre Chiril al Alexandriei și Ioan de Antiohia în 433 (I, 323 și 324, trimise lui Chiril; poate două părți din aceeași epistolă). Potrivit lui Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 228), Isidor era din Alexandria; caracterul mai degrabă antiohian al exegezei sale i-a făcut pe unii să se gîndească la Alexandria din Siria în locul metropolei din Egipt, însă argumentul e discutabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
V-lea în mănăstirea akimiților din Constantinopol, care cuprindea 2.000 de scrisori distribuite în mod egal în patru volume. Ediția care se folosește acum, publicată la Paris de Morel în 1638 și reprodusă în PG 78, conține 2.012 epistole repartizate în cinci cărți (numerotarea lor nu e lipsită de probleme). Starea actuală a epistolarului este rezultatul unei munci de editare prin care unele scrisori au fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în PG 78, conține 2.012 epistole repartizate în cinci cărți (numerotarea lor nu e lipsită de probleme). Starea actuală a epistolarului este rezultatul unei munci de editare prin care unele scrisori au fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au păstrat doar extrase. Unele nu sînt scrisori propriu-zise, ci doar exerciții de stil (de exemplu, II, 216, care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, scrisorile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propriu-zise, ci doar exerciții de stil (de exemplu, II, 216, care e o parafrază a unor părți dintr-o omilie a lui Ioan Hrisostomul). De altfel, scrisorile lui Isidor sînt destinate în general publicării, și el însuși spune că o epistolă nu trebuie să fie lipsită de eleganță, însă autorul trebuie să evite excesul de podoabe sau lipsa de energie (V, 133, către gramaticul Ofelius). Fotie îl considera pe Isidor un model (kanôn) nu numai de viață ascetică și sacerdotală, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mauges, 19852. Cf. L. Regnault, Isaïe de Scéte ore de Gaza, DSp VII/2, 1971, col. 2083-2095. b) Varsanufie și Ioan din Gaza Un compilator necunoscut - în orice caz, un călugăr din mănăstirea de care aparțineau cei doi autori de epistole, contemporan cu ei; poate Dorotei? - a realizat o culegere de scrisori compuse de doi asceți care au trăit la începutul secolului al VI-lea într-o mănăstire de orientare calcedoniană situată la Thavata, la sud de Gaza: Varsanufie (mort probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de călugărul Serid și devenise maestrul spiritual al acestuia și al monahilor de-acolo; închis în chilia sa, păstra legătura cu lumea numai prin intermediul lui Serid. într-o scrisoare, Varsanufie declară că și-a impus interdicția de a scrie direct epistolele, pe care i le dictează lui Serid; și cu călugării din propria sa mănăstire el comunică tot numai în scris. între 252 și 257, Varsanufie s-a mutat într-o altă chilie, iar în locul său a venit Ioan, care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
general călugări, uneori episcopi sau preoți, în cîteva cazuri laici; extrase din scrisorile acestora sînt așezate înaintea răspunsurilor. Epistolarul se deschide cu 54 de scrisori ale lui Varsanufie și cu una a lui Ioan, adresate unui călugăr, Ioan din Bersabeea; epistolele vorbesc despre mutarea acestuia de la Bersabeea la Thavata și despre progresele pe care le face în viața de sihastru. Citind cele aproximativ o sută de scrisori trimise de cei doi asceți lui Dorotei - asupra căruia vom reveni mai jos - putem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
activitatea sa ca responsabil al spitalului. Circa cincizeci de scrisori ale celor doi asceți îi sînt adresate lui Andrei, un călugăr bătrîn și bolnav, care nu reușește întotdeauna să se înțeleagă cu monahul însărcinat cu îngrijirea lui. Varsanufie corespondează (13 epistole) și cu un anume Eftimie, pasionat de interpretarea alegorică a Scripturilor. Interesante pentru cunoașterea controverselor origeniste din secolul al VI-lea sînt unele scrisori (600-607) în care Varsanufie și Ioan îi răspund unui călugăr care a citit scrieri ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ioan îl obligă să devină stareț la moartea lui Serid; la puțin timp după aceea moare Ioan, în timp ce Varsanufie, încă în viață, încetează în această perioadă să mai ofere răspunsuri. Și patriarhul Petru de Ierusalim (524-552) are un schimb de epistole cu Varsanufie, în care îi cere sfaturi pentru a rezolva problemele apărute din necesitatea catehizării și botezării unui mare număr de păgîni, în urma legilor lui Iustinian din 529. Laicii pun întrebări extrem de variate privind raportul dintre credința religioasă și circumstanțele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
devină călugăr în mănăstirea condusă de Serid. Unele dintre scrisorile lui Varsanufie și Ioan conțin răspunsuri la întrebările sale privitoare la bunurile lui, cei doi asceți îngăduindu-i să păstreze o vreme biblioteca pe care o adusese cu el. Alte epistole ne permit să urmărim încercările și ispitele cu care se confruntă în primii ani. La sfatul celor doi bătrîni, Serid i-a încredințat lui Dorotei sarcina de portar și de primire a oaspeților, apoi organizarea și gestiunea infirmeriei mănăstirii; ulterior
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe Nilus pe Sinai și a influențat și viața lui Nilus din Sinaxarul din Constantinopol, este considerată o legendă ulterioară. Culegerea de scrisori compuse de Nilus, editată în 1668 de L. Allacci (reprodusă în PG 79, 81-581), conține 1.061 epistole, distribuite în trei cărți alcătuite, fiecare, din 333 scrisori, plus o a patra formată din 62; în realitate, ediția originară, așa cum a arătat J. Gribomont pornind de la codexul Ottobonian grec 250 (secolul al XI-lea; inscripția pe care o conține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care o conține, „ale lui Nilus, ascet din Ancira, în Galatia”, confirmă datele din text privitoare la persoana lui Nilus pe care le-am semnalat mai sus), cuprindea 1.027 de scrisori repartizate în trei cărți, din care prima (329 epistole) s-a pierdut. în marea lor majoritate de scrisorile sînt foarte scurte, uneori fiind compuse dintr-un verset biblic cu un scurt comentariu, și deseori același material apare în mai multe epistole (lunga misivă către călugărul Taumasios, III, 33, conține
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
repartizate în trei cărți, din care prima (329 epistole) s-a pierdut. în marea lor majoritate de scrisorile sînt foarte scurte, uneori fiind compuse dintr-un verset biblic cu un scurt comentariu, și deseori același material apare în mai multe epistole (lunga misivă către călugărul Taumasios, III, 33, conține elemente ce se regăsesc în alte 14 scrisori!). De asemenea, există serii de scrisori cu destinatari diverși constituite din extrase (folosite în ordinea în care figurează în operele de origine) din scrieri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
munca manuală; sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sînt ispitiți să trîndăvească, lăsînd sufletul să se deschidă către patimi; este atitudinea pe care o condamna Pavel (1 Tes. 3, 6-12) atunci cînd îi îndemna pe destinatarii epistolei sale să muncească, urmînd exemplul său. Avem aici accente polemice, împotriva mesalienilor și acemeților, partizani ai lipsei totale de activitate (cap. 21-27); în cap. 21 sînt menționați în mod explicit Adelfios și Alexandru, liderii celor două orientări. De condamnat este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 530 la Scitopolis, a afirmat: „De acum înainte, acest copil este învățăcelul meu și fiul Părinților din pustie”; și după aceea Sava îl numea învățăcelul său și îi îndemna pe părinți să-l învețe Psalmii și să-i explice epistolele Apostolului Pavel. în acest fel, soarta lui Chiril era pecetluită. în noiembrie 543, s-a dus la Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut un sfat lui Ioan Isihastul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Antiohia. După ce Petru a fost alungat în 478, Ioan a plecat în Palestina, unde i-a cunoscut pe Isaia și pe Petru Ibericul, episcop monofizit de Maiuma, aproape de Gaza. în 485, cînd Petru Fulon, reînscăunat la Antiohia, i-a trimis epistola sinodală lui Martirios, Ioan era la Ierusalim. După moartea lui Petru Ibericul la 1 decembrie 488, Ioan a devenit episcop de Maiuma. Opera sa, Pleroforiile, a fost scrisă în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, adică între 512 și 518, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai departe; Preceptele și învățăturile erau așadar destinate Panirului. Vedem aici în mod clar felul în care „omul sfînt” reglementa viața unui sat sau a unui ținut, protejîndu-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriacă, adresată lui Ioan de Antiohia și scrisă cu puțin înainte de conciliul de la Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemîndu-l totodată pe Nestorie. Evagrie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les moines de la région de Constantinople, Cerf, Paris, 1961, pp. 87-171. 5. Filosofia și teologia: Dionisie Areopagitul Faptele Apostolilor (cap. 17) îl prezintă pe Apostolul Pavel în timp ce ține o predică la Atena. Epistolele sale nu ne permit să afirmăm că el a fost într-adevăr acolo, însă episodul se potrivește cu cadrul teologic creat de Luca. Acesta, povestind drumul evangheliei de la Ierusalim la Roma, a vrut să creeze o scenă prin care să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu le menționase și, în consecință, le-a declat neautentice. într-adevăr, primele citate din Dionisie se găsesc în scrierile lui Sever de Antiohia Contra apologiei lui Iulian și Contra adăugirilor, compuse între 518 și 528, și în a treia epistolă către egumenul Ioan, din 532 (sau, potrivit altora, din 510). Să ne oprim asupra acestor opere. Prin 137 de manuscrise grecești, copiate între 827 și secolul al XVII-lea, ni s-a transmis un corpus format din patru tratate și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratatului, nu e nici sensibilă și nici inteligibilă, iar orice afirmație și orice negație rămîn inevitabil dincoace de ea. Tratatul despre Ierarhia cerească, alcătuit din 15 capitole, reia diversele categorii de îngeri menționate fără nici o ordine în Vechiul Testament și în epistolele Apostolului Pavel, și le dispune într-un sistem ierarhic riguros. Scripturile ne revelă inteligențele cerești numai în mod simbolic, ascunzînd acele entități imateriale sub forme materiale pentru ca, prin intermediul unor asemenea semne, să ne putem ridica pînă la realitățile spirituale a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]