2,590 matches
-
a reușit să supraviețuiască masacrului. Mult mai târziu, romanii aveau să pretindă că sunt descendeții prințului Enea, frate al lui Paris, care, după căderea cetății, s-a întreptat către Italia împreună cu alți troieni supraviețuitori. Legenda este istorisită de Vergilius în epopeea Eneida. Grecii antici credeau că războiul troian chiar a existat, că a fost un eveniment istoric. Ei ziceau că a avut loc în secolul al XIII-lea i.Hr. sau al XII-lea i.Hr. și că Troia se afla în vecinătatea
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
rămas însă dovezi clare că Troia lui Homer chiar a existat, sau că oricare din evenimentele prezentate în poemele eroice a avut loc. Mulți savanți au căzut de acord că mitul războiului troian ar putea avea și un miez istoric, epopeile homerice fiind astfel o fuziune de relatări despre asedii și expediții ale grecilor din Epoca Bronzului sau perioada miceniană. Cei care cred că legenda războiului troian derivă dintr-un anumit conflict istoric, îl plasează de obicei între 1300 î.Hr. și
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
din război. Iliada acoperă o mică parte din ultimul an de asediu, iar Odiseea se concentrează asupra întoarcerii lui Ulise în Itaca. Alte episoade din războiul troian au fost dezvăluite în ciclul de poeme epice cunoscut și sub numele de epopeile ciclice: Kypria, Aithiopis, Iliada mică, Iliou persis, Nostoi și Telegoneia (Telegonia). Aceste texte au supraviețuit sub formă de fragmente, dar conținutul lor este cunoscut dintr-un rezumat inclus în Crestomatia lui Proclus. Autorul epopeilor ciclice și data când au fost
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
epice cunoscut și sub numele de epopeile ciclice: Kypria, Aithiopis, Iliada mică, Iliou persis, Nostoi și Telegoneia (Telegonia). Aceste texte au supraviețuit sub formă de fragmente, dar conținutul lor este cunoscut dintr-un rezumat inclus în Crestomatia lui Proclus. Autorul epopeilor ciclice și data când au fost scrise sunt necunoscute. Se crede că aceste poeme au fost compuse prin secolul al VII-lea i.Hr, sau al VI-lea i.Hr., după apariția poemelor homerice. Atât poemele homerice cât și poemele ciclice
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
prin secolul al VII-lea i.Hr, sau al VI-lea i.Hr., după apariția poemelor homerice. Atât poemele homerice cât și poemele ciclice își au originea în dezvoltarea tradiției orale a poveștilor despre războiul troian. Chiar și după scrierea acestor epopei, mitul despre războiul dintre troieni și ahei au continuat să circule pe cale orală, în diferite genuri de poezii sau povești. Evenimente și detalii ale legendei care sunt prezentate în opere literare abia mai târziu au fost probabil transmise oral și
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
și ahei au continuat să circule pe cale orală, în diferite genuri de poezii sau povești. Evenimente și detalii ale legendei care sunt prezentate în opere literare abia mai târziu au fost probabil transmise oral și poate sunt la fel de vechi ca epopeile lui Homer. Arta vizuală, cum ar fi pictura vaselor, a fost un alt mod prin care mitul războiului troian a circulat. Mai târziu dramaturgii, istoricii și alți intelectuali vor crea lucrări inspirate din acest război. Cei 4 mari autori de
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
Atenei: Eschil, Sofocle și Euripide, au creat multe piese de teatru care portretizează episoade din războiul troian. În cartea a II-a din Eneida sunt oferite câteva detalii despre mitul acestui război, detalii despre care se crede că provin din epopeea Iliou persis. Conform mitologiei grecești, Zeus a devenit stăpânul lumii și regele zeilor, după ce l-a detronat pe tatăl său, Cronos. Cronos la rândul său l-a detronat pe Uranus, pentru a fi zeu suprem. Zeus s-a căsătorit cu
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
savanți au susținut că relatarea lui Homer legată de organizarea flotei este un document original din Epoca Bronzului. Alții cred că totul este doar o invenție a poetului grec. Aliații troieni sunt de asemenea listați în a doua carte a epopeii. Forțele lor sunt compuse din troieni propriu-ziși (locuitorii cetății Troia) conduși de prințul Hector, dardanieni conduși de Enea, zeleieni, adrasteieni, percotieni, pelasgieni, traci, lăncieri ciconieni, arcași paionieni, halizonieni, misieni, frigieni, lidieni, miletieni, lycieni conduși Sarpedon și carieni. Nu este menționat
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
trimis o epidemie de ciumă în Creta. Cretanii l-au trimis pe Idomeneus în exil în Calabria (Italia), iar mai târziu în Colophon (Asia Mică), unde a și murit. Dintre aheii mai puțin cunoscuți, foarte puțini au ajuns acasă. Conform epopeii Odiseea, flota lui Menelaus a fost dusă de furtuni în Creta și Egipt, de unde nu au mai putut să navigheze deoarece vântul era prea calm. Doar cinci corăbii au supraviețuit din toată flota. Menelaus a trebuit să-l prindă pe
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
lui Agamemnon, Orestes a conspirat cu sora lui Electra să își răzbune tatăl. El i-a ucis pe Egist și Clitemnestra și a preluat tronul. Drumul de 10 ani al lui Ulise către casă a fost descris de Homer în epopeea Odiseea. Ulise și oamenii lui au fost împinși către pământuri necunoscute de ei. Acolo Ulise a avut multe aventuri, una din ele fiind întâlnirea cu ciclopul Polifem pe care l-a orbit pentru a-și salva oamenii, sau consultarea profetului
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
cetății Alba Longa, condusă de Eneas și fiul Laviniei, Silvius. 300 de ani mai târziu, conform mitologiei romane, descendenții acestora, Romulus și Remus au construit Roma. Detaliile privind călătoria lui Eneas, relația cu Didona și stabilirea în Italia sunt subiectul epopeii romane Eneida, de Vergilius. Tradiția întemeirii Cartaginei în 814 î.Hr. nu coincide cu data aproximativă a războiului troian, deci, dacă Eneas s-a aventurat într-adevăr în vest el nu avea să întâlnească decât niște țărani băștinași. Deoarece războiul troian
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
și un sâmbure de adevăr, descoperind ruinele Troiei și ale cetăților miceniene din Grecia. Mulți savanți vor fi de atunci de acord că războiul troian se bazează pe miezul istoric al unei expediții grecești contra Troiei, dar puțini cred că epopeile homerice prezintă evenimentele așa cum au fost. În secolul al XX-lea, oamenii de știință au încercat să afle informații despre posibila existență a Troiei, folosindu-se de texte egiptene și hitite, din perioada estimată a războiului troian. Arhivele hitite cum
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
înfrângere napoleoniană și creșterea încrederii în potențialul de război al Rusiei. La Berezina s-au spulberat ultimele visuri de cucerire ale lui Napoleon, determinând declinul rapid și ieșirea din istorie la Waterloo (1815). Generalul Kutuzov, unul dintre marii eroi ai epopeii de eliberare a Rusiei, comandantul armatelor rusești, își doarme somnul de veci în mausoleul aflat în Catedrala din Kazan, în stil neoclasic, opera arhitectului Voromkin. Câmpul istoric de la Borodino a fost inaugurat cu ocazia Centenarului acestei epocale bătălii care a
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
și semizeu (mai exact două treimi zeu și o treime om), comun principalelor mitologii din Mesopotamia, personajul central al unei capodopere de poezie mitografică, apărute în Sumer, reluate în Akkad, în Babilon, în Asiria ș.a., sub numele convențional modern de "Epopeea lui " (în versiunea akkadiană a magului Sinlikiunninni are titlul "Despre cel care a văzut totul"; mai completă însă versiunea asiriană, în 12 tăblițe sau cânturi, păstrată în Biblioteca lui Assurbanipal). După mitul originar, Ghilgameș a fost al cincilea rege din
Ghilgameș () [Corola-website/Science/303940_a_305269]
-
stolnicului Cantacuzino. Era vorba mai ales de literatură religioasă, chiar și de sorginte protestantă. În timpul studiilor tânărul Cantacuzino a întocmit un prim catalog al cărților achiziționate de el însuși, care au constituit baza bibliotecii sale. Printre acestea se aflau, pe lângă epopeile homerice, opere ale clasicilor greci și latini, scrierile filozofice și cosmografice ale lui Aristotel și comentariile la opera aristotelică de Alexandru din Afrodisia. Ulterior biblioteca a fost îmbogățită de numeroase lucrări istoriografice, calendare, almanahuri, precum și de cărți aduse de oștenii
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
mare acordată atmosferei, tipologiei și umorului. Ea afirmă că succesul unui film de acțiune se bazează pe existența unui curent de simpatie al publicului față de personaje, iar comisarul Moldovan se dovedește a fi un „«samurai» local”, „un convingător erou de epopee polițistă” și „o personalitate cuceritoare” care stârnește simpatie chiar și după moartea sa „poetic-spectaculoasă”. Jurnalista concluzionează că „Sergiu Nicolaescu cunoaște știința captării publicului de la primele imagini”. În articolul "„Un regizor a cărui nobilă ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
din scriitorii englezi care l-au influențat este Samuel Butler. Prin afinitate cu acest precursor, Ruyer a urmat obiceiul acestuia de a analiza diferitele structuri ale Iliadei și Odiseii. Ca și Butler, el era de părere că autorul celor două epopei era o femeie. Ruyer a elaborat o filozofie generală a biologiei. Studiul modului de dezvoltare a formelor de viață l-a condus spre crearea unei teorii a cauzalității biologice, care era în contradicție cu teoriile genetice. O concepție similară fusese
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
Federației Ruse. Activiștii naționaliști ai micării Fennoman considerau ca leagăn antic al culturii finlandeze, „necontaminat” de scandinavi sau slavi. În regiunile împădurite din Carelia Răsăriteană, în special în Carelia Vienană, Elias Lönnrot a coletat poveștile populare care avea să devină epopeea națională finlandeză - Kalevala. Ideea anexării Careliei Răsăritene la Finlanda pentru a forma Finlanda Mare a fost sprijinită de numeroși politicieni din Finlanda după proclamarea independenței țării. Realizarea acestui deziderat a părea posibilă în timpul războiului de continuare, în principal datorită sprijinului
Carelia Răsăriteană () [Corola-website/Science/312801_a_314130]
-
și versiuni alternative ale scenelor cheie. "Ediția specială" a romanului "" (lansată în 1999) conține o introducere scrisă de Clarke, în care prezintă detalii legate de evenimentele care au condus la lansarea romanului și a filmului. În 1982, Clarke a continuat epopeea "2001" cu "". Și acest roman a fost ecranizat, cu titlul "2010", în regia lui Peter Hyams, difuzarea fiind programată pentru 1984. Din cauza climatului politic din America anilor '80, filmul prezintă tema Războiului Rece, profilarea tensiunilor războiului nuclear fiind absentă din
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
aglomerare de personaje, de parcă se aud strigătele negustorilor ambulanți sicilieni. Renato Guttuso este unul dintre cei mai tipici artiști italieni interesați de problematica socială. Cu scene și portrete realizate în Sicilia, la Napoli, Milano sau Roma, el creează o amplă epopee a omului ce luptă să-și afirme valorile morale și spirituale, dreptul de a duce o viață demnă. Mijloacele de exprimare aparțin modelului expresionist, culorile contrastante, desenul energic, volumele puternice, adeseori agitate de forțe ce izvorăsc deopotrivă din interiorul lor
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
(n. 20 august 1827 - d. 7 mai 1879) este un poet, romancier și scriitor belgian, autorul cărții „Thyl Ulenspiegel” (în , "Istoria lui Tyll Ulenspiegel și Lamme Goedzak"), un poem epic renumit, scris în stilul epopeei și al tragediei, a cărei primă ediție a apărut în 1867. Charles-Theodore-Henri De Coster s-a născut în München, la 20 august 1827, ca fiu al lui Augustin De Coster, un belgian nativ al orașului , care fusese un cleric al
Charles De Coster () [Corola-website/Science/311677_a_313006]
-
anului 2007. O cronică la acest volum a apărut în revista "Axioma", II, nr. 1 (10), 2001, semnată de Stelian Stan). - Conexiuni și confluențe, Ploiești, Editura Premier, 2002. [Cuprinde studii de literatură comparată, cu teme ca: Nichita Stănescu fața cu "Epopeea lui Ghilgameș", Machiavelli dinspre Caragiale, Vasile Voiculescu și "Sonetele" lui Shakespeare, poeți romantici la Veneția și poeme ale Veneției, traduceri caragialiene din opera lui Edgar Allan Poe, Paul Zarifopol despre Marcel Proust, corespondența lui Marcel Proust în lectura lui Mihail
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
ar avea loc, potrivit rânduielilor noi, în Postul Mare, dar nuntașii îi răspund că ei resping îndreptarea calendarului și îl obligă pe preot să țină sărbătorile după calendarul iulian. "Baltagul" a fost considerat de unii critici literari ca fiind o epopee românească, ce poate fi comparabilă prin tema călătoriei anevoioase pentru realizarea unei datorii morale cu "Odiseea" lui Homer, "Eneida" lui Vergilius, "Divina Comedie" a lui Dante Alighieri sau cu expediția lui Siegfried din "Cântecul Nibelungilor". Personajul principal este stăpânit de
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
la înnoiri, ci asimilează acele modificări care nu contravin valorilor ancestrale ale comunității. „Prin puterea lui de cuprindere și sintetizare a vieții unei întregi colectivități, cu îndeletnicirile, credințele, folclorul și etnografia ei, "Baltagul" este o capodoperă și un fragment de epopee a poporului român, un excepțional poem al naturii”, sintetiza aceste opinii criticul Ion Dodu Bălan. Romanul "Baltagul" a fost tradus în mai multe limbi străine: germană ("Die Axt", Editura Albert Langen/Georg Müller, München, 1936; traducere de Harald Krasser; traducerea
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
dominantă de negru brun și fondul are o pensulație sigură pe o compoziție unitară. Constantin Lecca a realizat mai multe compoziții istorice care-l înfățișează pe Mihai Viteazul, majoritatea lor fiind făcute în perioada în care Nicolae Bălcescu a scris epopeea "". Un portret al voievodului făcut de Lecca a existat în sala mare a Colegiului Național „Andrei Șaguna”. După cum spune Barbu Theodorescu, această lucrare a fost diferită ca abordare de desenul din "Biblioteca românească", voievodul fiind înfățișat cu celebra sa căciulă
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]