7,503 matches
-
păcatelor, pentru că penitentul se simte mult mai implicat în viața și în activitatea comunității. Pocăința este o acțiune mântuitoare, dacă este făcută în unire cu jertfa lui Cristos pe cruce și cu Biserica. Fiind „un proces amplu, care nu se epuizează în mărturisire”, penitența cere și o implicare practică. Creștinul demonstrează practic că se angajează în lupta împotriva păcatului și împlinește o acțiune de îndestulare cu caracter medicinal. Prin acceptarea acțiunilor de îndestulare și de reparare a daunelor păcatului, se demonstrează
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de recomandat ca explicația să fie scurtă și clară. Practic, în această situație, penitentul este dezlegat în măsura în care, în realitate, are dispoziția necesară. b. Confesorul și lipsa dispoziției penitentului Dacă penitentul nu îndeplinește condiția necesară celebrării sacramentului reconcilierii, iar confesorul a epuizat „metodele” prin care a încercat să îl ajute, înseamnă că nu poate primi dezlegarea. Însă confesorul trebuie să se asigure că penitentul este conștient de ceea ce presupune atât primirea, cât și refuzul dezlegării. Totuși, prezența acestei stări a penitentului nu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care au ales să devină medici din cauza insistențelor părinților, au un nivel semnificativ mai ridicat de burnout decât cei care au ales această formare din altruism sau pentru respect. Exigențele sesiunilor și evaluărilor Facultății de Medicină au darul de a epuiza și cei mai motivați dintre studenți. Este ușor de înțeles că cei mai afectați vor fi studenții care fac efortul doar pentru a-și mulțumi părinții. Numeroase studii pun în legătură tipul de motivație pentru a urma cariera medicală cu
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
piață acel tip de acumulator, iar prețul său să fie rezonabil. Nu încercați să folosiți baterii obișnuite la camerele foto digitale ! Mai mult ca sigur că nici nu vor porni. Bateriile alcaline sunt mai indicate, dar și acestea se vor epuiza după scurt timp, transformându-vă din fotograf în spectator de nevoie. În plus, în timp veți vedea că oricât de “heavy-duty” sunt acestea, deși pe ele este clar marcat “1,5 V”, acest lucru este valabil doar pentru primele minute
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
de explozie dacă se încălzesc excesiv, iar la temperaturi scăzute funcționează defectuos. Este larg răspândita opinia că dacă nu sunt complet descărcați, la acumulatori apare “efectul de memorie” care constă din diminuarea treptată a capacității de încărcare, așa încât celulele se epuizează tot mai repede. Acest efect, deși de mica amploare, este atribuit cadmiului din structura celulelor. Elementele Li-Ion nu au efect de memorie, însă ele se depreciază constant în timp. Efectul de memorie se datorează producerii unor cristale, ceea ce face
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
aspră și nici egoistă; este înceată la mânie și nu născocește nici o răutate; ea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de dreptate. Dragostea apără totul, dragostea crede totul, dragostea speră totul, dragostea suportă totul și niciodată nu se epuizează; doar limbile vor înceta și cunoașterea va dispare. Pentru că avem adevărul în parte și avem dreptate în parte și greșim în parte. Dar când deplinătatea perfecțiunii va veni, tot ceea ce este parțial va deveni Totul. Când omul era copil, el
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
nostalgice asupra baștinei cu muncile, cu oamenii, cu păsările ei cântătoare: „Pământul era puhav și mustos/ Ca aluatul mamei din covată...” Puțini mai cântă astăzi viața rurală aflată într-o tranziție spre nicăieri, cu boii mici și gospodari bătrâni și epuizați de un sistem politic terorizant și umilitor, și, în ciuda realităților dezolante, visează la veșnicia satului cu tradiționalele lui elemente din secolul trecut: câini vrednici, oi, casă din chirpici, din bârne sau cărămidă. Gheorghe Târziu deconspiră prin versurile sale adesea fruste
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
trăită, care nu te dezonorează. Pasiunea pentru dreptate. Am priceput că există atâta nedreptate pe lumea asta încît cineva însetat de dreptate va avea totdeauna ceva de făcut. Niciodată nu va ajunge la capătul pasiunii sale. Niciodată nu-și va epuiza șansele. Va eșua, dar o va putea lua de la capăt, chiar dacă nu va lăsa în urma lui nici o dâră de dreptate, ci numai una de sânge. Așa a început să mă obsedeze din nou dreptatea, după ce renunțasem de mult la cariera
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să nu începem să ne gândim la situația noastră și să ne punem întrebări. Trăiam ca în fața unui zid care nu ne îngăduia să privim dincolo de el și încercam să uităm asta. Dar era inevitabil ca într-o zi să epuizăm șansele de a face ceva. În ziua aceea, când a venit, arătam, cred, ca o mașinărie căreia i s-a rupt arcul. Mai țin minte trei lucruri din ea. Mai întîi că a zburat pe lângă mine o lăcustă lăsând în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au sperat după aceea să fie mântuiți. Nu, profesore. Nu sânt pentru mine lucrurile astea. Deși e trist când într-o viață nu alegi măcar între "a fi sau a nu fi", "a avea sau a nu avea", și te epuizezi în zadar. Am făcut odată o plimbare spre un munte. Era zăpadă mare. Și vânt. La un moment dat a trecut în jos o sanie ce ducea fân. A trecut repede, iar aerul a păstrat un puternic miros de fân
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe banca de pe peron, ascultând pufăitul locomotivei, strigătul "Poftiți în vagoane", dar n-am fi schițat nici o mișcare, n-am fi avut putere să ne urcăm în tren. L-am dorit prea mult. L-am așteptat prea mult. Ne-am epuizat în așteptare și nu ne-a rămas nici o picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului așteptat. Numai că ne-am fi simțit striviți de o mare tristețe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
suferit până acum! S-a uitat adânc în ochii mei, m-a mângâiat cu mâna pe păr și n-a scos un cuvânt. De obicei biografiile fostelor mele iubite se iroseau într-o oră, două... Biografia Mihaelei nu s-a epuizat în noaptea aceea, nici în lunile și chiar anii ce urmară. Mereu avea de povestit fapte noi, dar nu ineditul lor mă interesa, ci felul cum acele fapte se reflectaseră în sufletu-i plin de disponibilități și mai ales atitudinea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sinea ei: e un om de nimic, m-aș înjosi ocupîndu-mă de el două minute. La urma urmei, ar fi avut la îndemînă un pretext: putea să-mi ceară înapof lucrurile rămase la mine. Așa fac de regulă fetele când epuizează toate mijloacele de salvare a despărțirii (deși în fundul inimii ar voi să le lase amanților, drept amintire). Numai Mihaela singură procedă altfel. Tăcerea ei îndărătnică, disprețuitoare, mă obsedă mai mult decât m-aș fi așteptat, sau poate pentru că nu m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i valoarea pe care orbirea mi-o minimalizase, îmi împlînta cuțite în rană. Și astfel întărîtat de marele ei preț, îmi dublam și triplam eforturile de a o găsi. Dar unde s-o caut? Cum să dau de urma ei? Epuizasem toate mijloacele omenești și așteptam acum să-mi vină în ajutor o întîmplare cerească, o minune... Ciudat! De unde izvora încrederea asta oarbă în hazard? Și într-adevăr, se întîmplă ceva neașteptat... așa de neașteptat!... IV Menajera lui Coleșiu mă anunță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
teamă de infidelitate. Să ne înțelegem. Vă amintiți de mândria mea fără margini? Mă înnebunea de plăcere o laudă oricât de palidă, de oriunde ar fi venit. Când eram la școală, încercam să captez admirația colegilor și a profesorilor. Dacă epuizam mijloacele cinstite recurgeam la stratageme uneori destul de reprobabile. Ajunsesem până acolo încît umileam profesorii numai și numai să provoc vâlvă și admirație în jurul persoanei mele. Voiam să mă mențin necontenit la suprafață, în atenția tuturor. Amorul propriu îmi cerea eforturi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
valuri de investitori antreprenori-constructori, care țopăie drăcește pe superbul stil neoromânesc al lui Mincu, de la incendiatorii de profesie și avocatura bestială pentru care trecutul e una cu scleroza, iar cultura e mama prostiei păguboase?!? S-a spus tot, s-au epuizat revoltele și resursele bunului-simț, ale reveriilor fantast-mateine, dar și cu erudiție arhivistic documentată. S-au făcut campanii de presă, când savant ponderate, când virulent umorale, dinspre politică, religie, estetică, urbanism, ONG-ism, ecologism, naționalism și ecumenism, dinspre stânga și dreapta. Totul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sadică tăcere PUZ-urilor demolatoare, presa, scriitorimea, societatea civilă (de)plâng nostalgic sau urlă la lună. Asta în vreme ce arhitecții și afacerismul sferei private își proclamă cinic-arghirofil libertatea și zgârâie-norismul vanitos-pragmatic, acuzând belferismul utopic de cretinism reacționar. Tabăra paseist-conservatoare și-a epuizat toate argumentele prin care se cerea statu-quoul centrului istoric și împingerea clădirilor cu peste două, trei etaje către centura Bucureștilor. Nimeni nu este, principial, împotriva clădirilor înalte și-a (post)modernismului, cu condiția ca acestora să le fie rezervate exteriorul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe Mariana Marin la 47, pe Mircea Nedelciu la 49, pe Mircea Scarlat la 36, care i-a sufocat în renăscut avânt pe Gheorghe Crăciun și Augustin Frățilă la 57 de ani, ori pe Ioan Lăcustă la 60, și a epuizat prematur virtuale capitole generoase de istorie literară, de la Maria Mailat, Adina Kenereș, Dan Arsenie, Eugen Suciu, la Vasile Popovici, Smaranda Cosmin, Emil Paraschivoiu, Hanibal Stănciulescu, Elena Ștefoi și câți alții, trecuți dinspre creația pur literară înspre diplomație, administrație, afaceri ș.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și s-a oprit la locul cu pricina. Nu mică i-a fost mirarea când a descoperit că partenerul de joacă al lui Manuche era un iepuraș. Un iepuraș roșcat, nu mai mare decât un pumn de copil, disperat și epuizat de hachițele pisicii jucăușe. - Manuche, lasă iepurașul în pace! a somat-o Adina pe strechieta pisică, care numai de pozne se ținea. Pisica s-a făcut că nu înțelege comanda și continua să rostogolească ca pe o minge ghemotocul roșcat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
făcu 219 în spatele fetei o strâmbătură, așa ca s-o vadă Elena, dar neobservată de ceilalți. Elena râse indulgentă. Tachina pe Nory, pentru antipatia ei fără grațiere față de lăcustă. Cum Nory nu avea motive proaspete și cum cele vechi erau epuizate, declară că nu poate suferi pe Mika-Le îmbrăcată cu rochiile Elenei, ce stau pe ea ca pe o mătură și că e furioasă că i-a furat numele. - Auzi! "Norica"! Avea destul de bun nume înainte, și nu avea nume destul de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
al atâtor alte cărți, toate scrise cu exigența omului de știință și cu talentul literatului care debutase din copilărie cu poezii, Iașiul fiind onorat cu volumul Evocări, apărut la Ed. Agora-Iași, în colecția “ În duhul adevărului. Crez și mărturii”, volum epuizat în librării. „Evocările” captivează prin căldura sincerității, a informației culturale trăite -(și cât de bogată!)-, a stilului vorbit, cât și prin conștiința că se adresează posterității: “Acum trebuie să depun mărturie posterității”. Unele mărturii au fost rostite la Radio București
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
seamănă cu una de la valț. Totuși, gândi Zâna, în străfunduri,în profunzime, e o diferență, o diferență colosală. În mai mare măsură, tehnologia de azi, performantă, duce la tâmpinizare, decât cea din trecut. Oamenii au intrat,în timpul actual, gata îmbătrâniți; epuizați, dea gata: istoria, doar, să-i înghită, pe cei mai mulți trecându-și-i, prin masticație, pe de-a-ntregul. Cu pene, cu tulee cu tot! Greu blestem, blestemul modernizării societății umane! Cumplit de greu! Și, ireversibil, conchise ea, părăsind acea sală, mare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sociale. I-o dăruiseră țăranii care, pentru a-i capta bunăvoința, îi făceau cinste la fiecare acțiune. Se lățise în spate iar grumajii i se îngroșau. Încă mai păstra o expresie tinerească și jovială deoarece munca de lămurire nu-i epuiza resursele sufletești. Dimpotrivă. După ce s-a terminat cu colectivizarea, serviciile lui Neculai au început să nu mai fie atât de căutate. Cum tânărul nu mai avea și alte îndemânări, situația sa deveni precară. Totuși cunoscuse mulți, prea mulți șefi. Pentru că
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ziceam, am trecut, vreau să vă aduc la cunoștință că s-a hotărât în consiliul de conducere, să faceți doar o oră de pregătire suplimentară pe săptămână, nu trei, cum faceți acum, că i-ați năucit pe bieții elevi, îi epuizați, nu altceva, mai ales că această clasă a dumneavoastră e, oricum destul de slabă. Și măcar de-ați lucra ceva ca lumea acolo, la pregătire. Dar am auzit că le vorbiți elevilor de fleacuri, de jocuri, mă mir că nu jucați
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-Crezi că ești urmărit? -Nicidecum. Sau sunt cumva? -Nu știu, mă întrebam doar... Îmi întinse mâna. Dacă nu poți veni, lasă- mi un mesaj la restaurant, la Giannis. -Și nu uita! Destinul !.. Îmi venea să zâmbesc. Parcă i-aș fi epuizat brusc răbdarea. Nu voia să-mi facă nicio concesie. L-am salutat pentru despărțire și apoi am întors privirea. I-am făcut semn din mână. Indiferent ce se va întâmpla, mi-am zis atunci, nu-i voi putea oferi un
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]