2,798 matches
-
suna în fiecare zi la serviciu. Ajunsesem să depind de telefonul lui ca să pot să fac o pauză în timpul operațiunii de încurcare a rezervărilor de la motelul Barbados și să mă plâng cuiva care să mă susțină. —Păpușo, spune-i lui Eric, ăla, să fie atent, amenința Luke zilnic. Dacă-mi supără femeia atunci o să aibă de-a face cu mine. Și, după o zi de muncă istovitoare, era minunat să mă împleticesc către apartamentul lui și odată ajunsă acolo să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
folosisem deja refrenul ăsta: ăla e fratele meu geamăn. Spune-mi ce s-a întâmplat. Dădu sec din cap. I-am întins o hârtie de douăzeci, dar n-am mai vrut să-mi spună nimic. — Eu sunt John - el e Eric, i-am explicat eu. — Tu? Frate geamăn? a exclamat el, după care a pornit spre celălalt capăt al barului. Amice, tu nu exiști decât într-un exemplar. Unul ca tine e, oricum, de-ajuns. Am simțit-o pe Martina foindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cel mai important eveniment expozițional din România, după expoziția Art Nouveau organizată de pictorul Iser la București în 1910. După cîteva cuvinte introductive ale lui Marcel Iancu despre arhitectura și plastica modernă, vocalista Martha Serdaru a interpretat piese muzicale de Eric Satie, Darius Milhaud, Auric și Poulenc. Pianista Corina Sfetea a interpretat, la rîndul ei, compoziții jazz de Cyril Scott și Darius Milhaud. Tragediana Dida Solomon a „performat” poezii de Ion Barbu. O altă actriță de succes, Lily Popovici, a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al revistei conține un eseu semnificativ al lui Fondane despre capodopera Entr’Acte a lui Rene Clair („Entr’acte ou le cinema autonome”) - film „miraculos”, anticonvențional, prezentat la teatrul din Champs-Elysées, în cadrul baletului Relache de Francis Picabia, pe muzica lui Eric Satie. Autorul pledează pentru filmul pur, în răspăr atît cu filmul american comercial, cît și cu „filmul artistic” european, impurificat de ingredientele tradiționale (literaturizarea, trucajul, falsul ecleraj), militînd pentru o artă impersonală a „privirii pure”, a „ochiului-intuiție directă”, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
actrițe de la „Comedia franceză”) sau prin piesele bufe ale lui Jean Cocteau, jucate în colaborare cu clovnii Fratellini și cu muzicianul „primitivist” Darius Milhaud (fără a uita nici spectacolul cu Parade, parodie neagră a lumii moderne, realizat în colaborare cu Eric Satie și Picasso...), este identificat[ și în cadrul manifestărilor avangardiste din România: „Și la noi, la un festival dat de «Societatea Analelor Române» (...) după conferința dlui Marcel Iancu asupra artei nouă - dna Lilly Popovici a frazat cîteva piese de d. Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cu scriitorii prin veac, Editura pentru Literratură, București, 1967 Fondane, B., Écrits pour le cinéma: le muet et le parlant, texte strînse și prezentate de Michel Carassou, Paris, Plama, 1984 Fondane, B., Le Féstin de Balthazar, autosacramenta, text stabilit de Eric Freedman, Saint-Nazare, Arcane, 17, 1985 Fundoianu, B., Iudaism și elenism, ediție îngrijită, note și prefață de Leon Volovici și Remus Zăstroiu, Editura Hasefer, București, 1999 Fundoianu, B., Strigăt întru eternitate, investigație documentară, alcătuire și îngrijire editorială de Geo Șerban, Caiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bine făcut cu forța e vorba? Nu cumva oamenii - specia umană, cum le plăcea subteranilor să spună - sunt atrași obscur, dar irezistibil (ca să nu spun implacabil), de această religie politică, așa cum o numea, pe la finele deceniului patru al secolului trecut, Eric Voegelin, ori religie seculară, cum nuanța Raymond Aron, treizeci de ani mai târziu, singura care promite tot - egalitate, dreptate, bunăstare, siguranță socială, progres, solidaritate, fericire - fără să ceară nimic În schimb? Nu cumva mitologia socialism-comunismului reprezintă aspirația vitală a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sunt sincere. Doresc, de asemenea, să mulțumesc editorului meu din New York, Jonathan Burnham, pentru lectura sa atentă, rând cu rând, fără de care cartea nu ar fi fost la fel de lizibilă. Lui Juliet Annan de la Penguin U.K., multe mulțumiri. Agentului meu, Eric Simonoff de la Janklow Nesbit, Îi sunt Îndatorată pentru minunata muncă depusă. Lui Luke Janklow Îi mulțumesc pentru sprijinul acordat. Celor de la Miramax Books, Harvey Weinstein, Rob Weisbach, Kristin Powers și Judy Mottensen, care au fost echipa nemaipomenită cu care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ale lui reci și netede, alcătuite doar din lumină colorată, răsfrântă în sticlă. Am tras mâna înapoi și-am strigat imaginea din oglindă pe nume. Iar ea a răspuns cu aceleași cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
reci și netede, alcătuite doar din lumină colorată, răsfrântă în sticlă. Am tras mâna înapoi și-am strigat imaginea din oglindă pe nume. Iar ea a răspuns cu aceleași cuvinte, numai că pe tăcute, mișcându-și doar buzele: Eric Sanderson. Eric Sanderson. Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o epavă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o epavă. O relicvă a unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să spui. Era greu să spui orice. În pofida fricii și-a golurilor de memorie, sentimentele care mă copleșeau erau cele de stânjeneală și de neputință; stupiditatea mea și-a situației în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bine e să afli ce am de spus chiar acum, la început. Eu n-am zis nimic. Am continuat doar să-mi frământ mâinile reci și transpirate în poală, așteptând ceea ce-mi hărăzise viața. — A avut loc un accident, Eric. Îmi pare rău să-ți spun că partenera ta a fost ucisă. Am stat nemișcat, fără nici o expresie. — Asta s-a întâmplat în Grecia. Un accident pe mare. Inexpresiv. — E ceva care îți sună cunoscut? Nimic. — Nu. Toate astea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ieri. Am rămas încremenit. — De ce nu-mi amintesc nimic? — O să ajungem și la asta. Când? — Ei bine, vrei să discutăm despre asta acum? Nu, voiam să spun când l-am organizat? — Clio a murit acum mai bine de trei ani, Eric. Toate elementele de care mă agățam, de curând adunate și puse cap la cap, ale vieții mele se desfăcură, se frânseră și se prăbușiră sub greutatea mea. — De trei ani mă trezesc cu mintea goală? — Nu, nu. Doctorița Randle se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-MĂ. De unul din cârligele cuierului era agățată o jachetă de piele maro, cam ponosită. Am deschis plicul și-am găsit două foi de hârtie - o scrisoare bătută la mașină și o hartă desenată de mână. Iată ce spunea scrisoarea: Eric, Întâi și-ntâi, păstrează-ți calmul. Dacă citești rândurile de față înseamnă că eu nu mai sunt. Ia telefonul și formează comanda rapidă 1. Spune-i femeii care va răspunde că ești Eric Sanderson. Femeia e doctor Randle. Ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
desenată de mână. Iată ce spunea scrisoarea: Eric, Întâi și-ntâi, păstrează-ți calmul. Dacă citești rândurile de față înseamnă că eu nu mai sunt. Ia telefonul și formează comanda rapidă 1. Spune-i femeii care va răspunde că ești Eric Sanderson. Femeia e doctor Randle. Ea va înțelege ce s-a întâmplat și vei putea s-o vizitezi numaidecât. Ia cheile de la jeepul galben și du-te acasă la doctorița Randle. Dacă n-ai descoperit-o încă, e o hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu trece pe lângă ea. Nu te apuca de explorat. Nu ridica cele două sute de lire sterline. Cheile de la casă sunt agățate într-un cui, pe balustradă, la baza scărilor. Să nu le uiți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am mai citit scrisoarea de câteva ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine eram? Am luat jacheta din cuier și-am pescuit harta. Cheile de la casă erau agățate exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ridica cele două sute de lire sterline. Cheile de la casă sunt agățate într-un cui, pe balustradă, la baza scărilor. Să nu le uiți. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am mai citit scrisoarea de câteva ori. Primul Eric Sanderson. Atunci eu cine eram? Am luat jacheta din cuier și-am pescuit harta. Cheile de la casă erau agățate exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cine eram? Am luat jacheta din cuier și-am pescuit harta. Cheile de la casă erau agățate exact acolo unde se spunea în scrisoare. Am format numărul. — Randle, zise o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin capul, adulmecă somnoros, aprobativ aerul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de nedumerire și dezarmare. Nebuloasa Randle se foi, se strânse, se întinse și se replie în sine până când o mână mare și cărnoasă care ținea un șervețel de hârtie îmi mângâie genunchiul. — Primele câteva ore sunt întotdeauna dificile pentru tine Eric. Ce înseamnă asta? — Păi, după cum am spus, starea ta... nu-mi place să folosesc termenul „unică“, însă e cât se poate de deosebită din mai multe... — De câte ori am trecut prin asta, doctore? Nici măcar nu se opri să calculeze. — Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cerc vag cu mâna. — ... mai generală, dar asta se întâmplă foarte rar. O singură recidivă a uneia dintre aceste amnezii este foarte, foarte neobișnuită. — Iar unsprezece depășesc orice închipuire. — Da. Lucrurile de genul ăsta sunt rareori clare, albe sau negre, Eric, dar chiar și așa, trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stă cu un pahar de tărie la... — Când ai văzut ultima oară Casablanca? Am deschis gura și din gât mi-a ieșit un sunet slab, abia auzit. Dar nu știam ce să-i răspund. — Vezi? Tot ce pare să lipsească, Eric, ești tu. Iar asta-i o condiție tipică fugii, mă tem. Randle medită preț de o clipă. — Adevărul e că ezit să dau un diagnostic final stării tale. Cazul tău e neobișnuit în foarte multe privințe. De pildă, amnezia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă tem. Cu fiecare recidivă, îți aminteai tot mai puțin. Simțeam golul din mine; din craniul meu, din măruntaiele mele. Iar acum n-am mai rămas cu nimic. Știu că în momentul ăsta lucrurile par să stea cu totul altfel, Eric, dar trebuie să te gândești neîncetat că nici una din amintirile tale nu e pierdută cu adevărat. Oricare ar fi ciudățeniile cazului tău, suferi de o afecțiune psihologică pură. E un fel de suprimare a memoriei. Nu e vorba de traume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pleci... Încă un lucru. M-am oprit. — Bine, am zis pentru a mia oară. — În trecut, ai scris și ți-ai lăsat scrisori pe care să le citești după recurențe. Trebuie să-ți cer - iar asta e foarte important acum, Eric - în nici un caz să nu scrii și să nu citești nimic de genul ăsta. Ar putea avea un efect destabilizator asupra ta, poate chiar ar duce la o altă... Ceva din expresia vieții mă trădă. Ea se opri la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Păi, am zis, lângă ușa de intrare era un bilet în care scria să te sun și mi se spunea cum să ajung aici. Doar atât. O jumătate de adevăr. Mai puțin de-o jumătate: Baftă și iartă-mă. Primul Eric Sanderson. — Desigur, zise ea. Ar trebui să-l lași acolo, în caz că vei mai avea vreodată nevoie de el. Dar, te rog... dacă mai dai peste altele, adu-le direct la mine. Nu le citi. Știu că e greu ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din față, intrând cu pungile de cumpărături în mâini sau cu o valijoară în care erau îngrămădite cele trebuincioase unei nopți petrecute altundeva, oprindu-se în prag, uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii o sută de ani întins pe canapea, așteptând încordat să aud sunetul unei chei răsucite în broască, nu avea să vină absolut nimeni. M-am convins că singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]