2,823 matches
-
inspirația dar și fondul, realismul dar și fantezia. Textul eseistic se identifică cu rostirea care își asumă puterea de judecată, de prețuire, de observație, de definire concisă asupra altui text ce constituie cartea în sine, epică, lirică, dramatică etc. Și eseistul se mișcă în Bibliopolis pentru a surprinde mișcarea ideilor pe străzile de spirit ale Cetății, este cronicarul care se plimbă ca un turist discret dar atent la frumusețea și pitorescul piramidelor de cărți pentru a le cuprinde în sfera cuvântului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mi-a adus cartea lui! M-am bucurat tare mult! Mai ales că e o carte bună, dincolo de sentimentalismele-i provincioase. Citesc, asta fac! După "Refiugii"-le lui Buzura (excelentă carte!), "Candidații la fericire" Ileana Vulpescu, Nicolae Iliescu, Mircea Malița, "Eseiști spanioli" etc., acum încerc să citesc " Drumul la zid" al lui Breban dacă nu voi renunța în favoarea "Franciscăi". Radu (Florescu n. red.) mai vine pe acasă. Un frate de-al lui face nuntă duminică. Venirile lui mă bucură. T. este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
redactor, publicist și cercetător. Manifestă o grijă permanentă pentru mama lui de la Costișa, pe care o vizitează destul de des. De asemenea, sora lui, căsătorită în sat, se bucură ori de câte ori, fratele ei, se întoarce să-i revadă. Pentru mine, profesorul, scriitorul, eseistul, redactorul, publicistul, cercetătorul, folcloristul, doctorul în filologie, Filipciuc Ion, nu este altul decât Ionică, fostul elev-model, de la Școala elementară, din Costișa. N-aș putea să mă pronunț în privința aptitudinilor sale-de mic copil pentru literatură, dar i-am descoperit în schimb
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
făceam parte de Filiala București al Uniunii Scriitorilor din România. Mircea Zaciu sau aici Wolf von Aichelburg și mulți care spre rușinea mea nu-mi vin momentan în minte. Nu pot uita prietenia de trei decenii cu poetul, dramaturgul, scriitorul, eseistul Valeriu Anania (fost mitropolit al Transilvaniei) care ne-a părăsit la începutul anului 2011 lăsând un gol imens... "Am închis ochii atâtor prieteni, dar n-am învățat a ni-i deschide nouă..." A.B.Iată-ne după atâta vreme, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai făceam parte de Filiala București al Uniunii Scriitorilor din România. Mircea Zaciu sau aici Wolf vonAichelburg și mulți care spre rușinea mea nu-mi vin momentan în minte. Nu pot uita prietenia de trei decenii cu poetul, dramaturgul, scriitorul, eseistul Valeriu Anania (fost mitropolit al Transilvaniei) care ne-a părăsit la începutul anului 2011 lăsând un gol imens. A.B.De cine ați fost "descoperit", cum ați debutat? Care au fost marile prietenii literare, cunoștințe trecute și prezente? Am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Sandu). Mai mult de atât, la Cluj-Napoca a apărut o mișcare transmodernistă a grupului de tineri scriitori din jurul revistei Aisberg, care, tot din păcate, și-a întrerupt apariția din lipsă de fonduri. Aș remarca din grup pe Adrian Lesenciuc, un eseist strălucit, deja afirmat prin cărți. În context, de primă importanță sunt și cărțile acad. Basarab Nicolescu, promotorul transdisciplinarității în plan mondial. Dinspre America, sunt de salutat cercetările savantului și scriitorului Constantin Virgil Negoiță, creatorul logicii fuzzy, și el promotor al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
secol douăzeci și începutului de secol douăzeci și unu, cu atmosfera unui sanatoriu, cu personaje care sunt învinse într-o bătălie cu viața și cu neprevăzutul, cu incursiuni în realitățile românești de azi. A.B.Sunteți cunoscut în mediile literare ca poet, eseist, prozator. Unii v-ar încadra în Generația "nouăzecistă" ; pentru cei ce nu vă cunosc încă biografia, când ați debutat literar? Am publicat primele poeme în 1983, la 17 ani, aproape simultan în revista școlii (Liceul Sanitar din Bacău pe atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
asupra evenimentelor principale de la Pitești, întrucât autorul realizează un 'bildungsroman' impresionant, un mozaic, un puzzle și o tapiserie a abominabilului (care i-ar fi folosit cu siguranță lui Michel Foucault, pentru celebra sa lucrare A supraveghea și a pedepsi, dacă eseistul francez ar fi avut cunoștință de oroarea Piteștiului între 1949 și 1951). Voi spune, ca o curiozitate, că autorul constată și fixează cinci etape ale acțiunii de la Pitești (spre deosebire de antecesorii săi în analiza fenomenului, care stabiliseră patru sau doar trei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cercetărilor de sociologie a religiei și etnologie care, de la Durkheim și Mauss la Joachim Wach și Claude Lévi-Strauss, au contribuit la explicitarea religiilor primitive ca structuri articulate, coerente - vezi Nostalgia originilor, pp. 36-37. 2. Raymond Queneau (1903-1976): poet, romancier și eseist, prolific autor al Editurii Gallimard, publicând în medie cel puțin un titlu anual. Începând cu 1941, devine secretar general al prestigioasei edituri, funcție care-i va facilita întâlnirea cu Eliade. „Amintiri: emoția cu care am acceptat să scriu studiul introductiv
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
redeschiderea discuției asupra orogonilor și formarea popoarelor pe bază arheologică. După apariția cărții mele, doamna Gimbutas și-a modificat ipotezele și, dacă în anumite privințe trebuie ținut cont de ceea ce zice, în alte probleme deraiază”. 3. Alexandru Busuioceanu (1896-1961): poet, eseist, istoric al artei, elev al lui Pârvan, căruia i-a dedicat și o micromonografie: Pârvan gânditorul, București. Vezi și colecția de eseuri Ethos, Cugetarea, București, 1940. În nota comemorativă „Amintiri despre Alexandru Busuioceanu”, cf. Împotriva deznădejdii, Humanitas, București, 1992, pp.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Cassian Maria Spiridon / VIEȚI CONTROLATE SPIRIDON, Cassian Maria (9.IV.1950, Iași), poet și eseist. Este fiul Mariei Spiridon, învățătoare. A urmat liceul la NegreștiVaslui (19651969), apoi, între 1969 și 1975, Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din București. A lucrat pînă în decembrie 1989 ca inginer mecanic și cercetător științific în diverse întreprinderi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu m-am scandalizat prea tare de faptul, printre altele, că la primul congres al scriitorilor români liberi de după revoluție, romancierul care eram nu a fost „ales” În biroul de conducere al Uniunii și În schimb au fost „aleși” unii eseiști sau vag-filosofi; am Înțeles că cei rămași În țară Își cultivau În continuare relațiile de grup și de solidaritate și, apoi, eu eram obișnuit cu singurătatea. Cea dublă, În cazul meu: cea din țară, acel exil interior pe care l-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
temă pe care filosofia vremurilor noastre o ignoră sau o tratează Într-un limbaj și după o anume grilă - de fapt, feluritele interpretări ale ultimelor curente filosofice! - care o face inaccesibilă cercurilor largi de intelectualiă, ne revine nouă, romancierilor și eseiștilor, dreptul și, poate, datoria de a ataca această temă altfel decât o fac Biserica sau diversele, mari, religii ale globului. Și Îi vom aplica „lui” această temă, folosind sumarul „material practic, intuitiv” pe care ni-l oferă destinul politic al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
redactorilor ei salariați, totul dirijat de noi Într-o cămăruță de la etajul unu. Când am coborât În ateliere și m-am referit la ministru, inginerul șef și maeștrii din jur au izbucnit În hohote de râs, acoperindu-l pe distinsul eseist cu un cortegiu de Înjurături pitorești. Dar, după ce, a doua zi, i-am adus „șefului” unul dintre romanele mele cu dedicație, respectul față de cultură s-a restabilit și eu am putut decide data și condițiile apariției și tirajului. Tot În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și Închipuie că ei, „ În locul nostru” ar fi fost mai viteji, mai intratabili. Sau de unii frustrați care nu au făcut cariera pe care o doreau și pe care, poate pe bună dreptate, o meritau, cum e cazul criticului și eseistului Gh. Grigurcu. Dânsul Îl acuză cu o anume vehemență pe Nichita Stănescu de a fi „colaborat”! Dar, D-Sa, În toate aceste decenii de activitate literară În care a publicat În reviste sau cărți, nu a „colaborat”?!... De fapt, toți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am dedicat toate forțele și speranțele noastre, să facem astfel ca totul să fi fost o eroare! Vina, anume, vina pentru acest sfârșit să o aruncăm dincolo, Lui, nenumitului, sau Lor, deoarece noi, pare și o și spune Unamuno - acest eseist, dramaturg și prozator care nu rareori se comportă și clamează cu vigoarea, nestăpânirea și flama unui poet -, noi nu ne putem resemna să trăim ca și cum „acesta” sau „aceasta” ar fi totul! Pe noi, o spune eseistul și eu Îl Întăresc
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și spune Unamuno - acest eseist, dramaturg și prozator care nu rareori se comportă și clamează cu vigoarea, nestăpânirea și flama unui poet -, noi nu ne putem resemna să trăim ca și cum „acesta” sau „aceasta” ar fi totul! Pe noi, o spune eseistul și eu Îl Întăresc În această opinie, pe noi nu ne mulțumește și refuzăm de plano această „rezolvare” a existentului, această „Înghesuire”, limitare a sa În limitele vizibilului, posibililului, raționalului! Și, adaug eu, chiar și faptul că această „idee fantasmagorică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Culturale Române, București, 1999; Valsul pe Eșafod (30 de pretexte literare și un Jurnal la Praga), Editura Cartier, Chișinău, 2001; Anatomia unui faliment geopolitic: Republica Moldova. Editura Polirom, Iași, 2005. Prezent în antologiile Momentul adevărului, o culegere de texte ale unor eseiști români contemporani, Cluj, Editura Dacia, 1996; în Literatura din Basarabia. Secolul XX (volumele de proză scurtă și de eseu), Editurile Știința și Arc, Chișinău 2004; și în „Europaexpress. Ein literarisches Reisebuch”. Eichborn, Berlin, 2001. Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un scenariu de legitimare. Primarul, Andris Argalis, nu ține speech-uri, ci preferă să dea mâna cu oaspeții. E îmbrăcat elegant și are prinsă la piept o broșă cu stema orașului. Ne întâlnim aici cu Leons Briedis, un excepțional poet, eseist și traducător leton, și cu soția sa, poeta Maria MacoveiBriedis (vezi pag. 140), originară din Basarabia. Cu Leons nu mai contactasem până atunci. Pe Maria o știam din vizitele sale la Editura Hyperion de la Chișinău, unde a publicat un volum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vârf l-am trăit la Paris, în Marché de la poésie, după întâlnirea cu Dinu Flămând (la Radio France Internationale) și Vicențiu Iluțiu, cu colega noastră de scris Ioana Crăciunescu, în Piața Saint-Sulpice, cu dna Sanda Stolojan și cu editorul și eseistul Dominique Daguet de la Cahiers Bleus. La Lisabona și la Vilnius m-am simțit într-un spațiu benefic, fast, cum spui. Momente dificile am avut, într-o noapte, la Madrid, încercând cu Nicolae Prelipceanu să ajungem la Colmenar, la vreo 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
putem să ne cărăm, trebuie să... da, trebuie să alegem o carieră, o specialitate în care „ei” nu vor putea „promova” iute specialiști, dar de care vor avea nevoie, de exemplu în cultură, istorici și critici literari, îngrijitori de ediții, eseiști. Iar eu... da-da, eu mă voi orienta spre această zonă, acolo... „ei” nu mă vor putea da ușor la o parte! Zis și făcut, Matei fiind un bun anglist și hispanist, după doi-trei ani de mici joburi oarecari, a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tout compte fait, nici n-aș fi amintit de ușoara „invizibilitate” a vechiului meu prieten după ’89, dacă el n-ar fi publicat, cu vreo zece ani în urmă, o carte de dialoguri cu vechiul, „eternul” său prieten, doctorul și eseistul Ionel Vianu, fiul marelui comparatist. O carte extrem de interesantă, de originală, un epistolar unde ambii, din unghiuri ușor diferite, își analizează tinerețea și avatarurile ei, ale părinților și ale societății românești după ocuparea României de către Rușii bolșevici. O analiză fină
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sportului și cea a locului consacrat a atras atenția lui Johan Huizinga, care nu acceptă explicația trasării apotropaice a teritoriului privilegiat. Considerând că limitele vizibile ale spațiului sacru sunt atributul jocului „serios” și acestea îl protejează de invazia lumii exterioare, eseistul pierde din vedere faptul că universul din afara tărâmului încărcat de sacralitate este expus hazardului, degradării, trecerii. Ceea ce se întâmplă în profan „nu angajează decât persoana superficială” și invazia perisabilului în inima pulsatilă a creației i-ar anula forța fecundă. Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
introduce în țară cărți sau articole de sau despre autorii interziși de regimul comunist, am luat cu mine și încă păstrez aceste două pagini care cuprind un interviu al lui Cioran, acordat scriitoarei italiene, Benedetta Craveri și o tabletă a eseistului Miguel Espejo, intitulată Inclasificabilul. Nu cunosc dacă acel interviu realizat de autoarea volumului Amante și Regine a mai fost publicat și în alte reviste, dar unele aprecieri și citate din acest interviu le voi evoca totuși. În câteva fraze introductive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mă simt la fel de bine și ca poet dar și atunci când spun povești. Când poetul își ia pauză de-o țigară, sare prozatorul și-i preia gândurile așezându-le într-un alt tipar, iar când cei doi stau la un șpriț, eseistul este cel ce ia tolba cu păcate și-o duce mai departe. E ca-ntr-un joc de-a v-ați ascunselea cu propriul tău eu, de cele mai multe ori simți că ești la cheremul lui, el e cel care-ți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]