2,623 matches
-
României. Potrivit surselor istorice, toate sunt incluse în teritoriul Daciei antice, până la perioada daco-romană (regatele lui Burebista și Decebal). România nu are nici-o revendicare teritorială asupra părților din regiunile istorice, aparținând statelor vecine. Regiunile istorice populate din punct de vedere etnografic de Români sunt adesea desemnate și istoriografic, în limba română, prin expresia "Țările române", folosită mai ales pentru voievodatele numite de istorici "Principatele Române", iar uneori și pentru cele două state românești actuale în care limba română este oficială și
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
s-o inițieze înflorise deja din chiar clipa în care măiastra sa mână apucase penelul. S-a născut în Oltenia, la Dobriceni, la 17 iunie 1932. Tatăl său, preot, și mama sa, învățătoare, își transformaseră casa în muzeu arheologic și etnografic, cu peste 3000 de piese. A fost școlit la Craiova și apoi la București. A fost legat spiritual de Italia pe care a vizitat-o de mai multe ori, pentru a primi diferite premii, dar și pentru a picta, în
Sabin Bălașa () [Corola-website/Science/303328_a_304657]
-
apreciază W.Hirschberg de la Völkerkunde Museum din Viena, ""este, fără îndoială, cea mai veche colecție închisă din regiunea superioară a Nilului pe care o cunoaștem azi"" . Colecția donată de el era compusă din plante, animale împăiate, roci și numeroase obiecte etnografice. Franz Binder a încetat din viață în anul 1875, din cauza unei pneumonii, fiind înmormântat într-un cavou foarte frumos pe un deal din spatele casei și grădinilor sale minunate din satul Vurpăr, în care cultivase o serie de flori și pomi
Franz Binder () [Corola-website/Science/303346_a_304675]
-
astfel cronica lui Ureche; e) elogiul scriiturii și al lecturii: „... căci nu este alta și mai frumoasă și mai cu folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte capitole: I. Prezentarea geografică și etnografică à Italiei; II. Formarea Imperiului Roman; III. Înfățișarea Daciei; IV. Cucerirea și colonizarea Daciei de către Traian; V. Mărturii arheologice despre originea poporului român; VI. Mărturii filologice și etnografice; VII. Încercarea de a completa răstimpul dintre colonizarea Daciei și întemeierea Moldovei
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte capitole: I. Prezentarea geografică și etnografică à Italiei; II. Formarea Imperiului Roman; III. Înfățișarea Daciei; IV. Cucerirea și colonizarea Daciei de către Traian; V. Mărturii arheologice despre originea poporului român; VI. Mărturii filologice și etnografice; VII. Încercarea de a completa răstimpul dintre colonizarea Daciei și întemeierea Moldovei. Erudit, cunoscător de limbi străine și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă istorică, documentară
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
patrimoniu de pește 50.000 de piese de port popular și mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupațiile populației transilvănene. Acestea sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine completă a obiceiurilor din Transilvania. Sunt expuse peste 43.000 de obiecte etnografice, organizate în 8 secții: Ceramică, Textile, Ocupații, Port, Locuință-alimentație, Obiceiuri, Secția în aer liber și Secția internațională. Există 50.000 de fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate. Se află pe str. Memorandumului nr. 21, în clădirea
Muzeul Etnografic al Transilvaniei () [Corola-website/Science/303683_a_305012]
-
Clădirea "Reduta" a adăpostit în perioada 1848-1865 Dietă Transilvaniei. Tot aici a avut loc procesul memorandiștilor în 1894-1895, eveniment cu largi ecouri internaționale la acea vreme și în 1923 s-a organizat aici Congresul general al sindicatelor din România. Parcul Etnografic Romulus Vuia, este o secție în aer liber a Muzeului de Etnografie (un muzeu al satului), fiind primul muzeu în aer liber din România, aflat în zona Hoia din Cluj-Napoca. Acesta a luat ființă în 12 aprilie 1929, cele mai
Muzeul Etnografic al Transilvaniei () [Corola-website/Science/303683_a_305012]
-
str. Constantin Daicoviciu nr. 2, în clădirea cunoscută și drept Casă Petrechevich-Horvath este continuatorul primei asociații muzeale din Transilvania, Societatea Muzeului Ardelean, înființată la 23 noiembrie 1859, dispunând de colecții bogate de de antichități, mineralogie, botanica, o pinacoteca, o colecție etnografica și zoologie. Societatea Muzeului Ardelean a reușit să constituie o colecție de pește 24.000 de piese arheologice, numismatice și alte piese din diverse domenii cum ar fi botanica, zoologie sau mineralogie. Aceste colecții au fost preluate de universitatea clujeana
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei () [Corola-website/Science/303686_a_305015]
-
1872. Din 1929 colecția de antichități a trecut la Institutul de Studii Clasice, insă deoarece lipsea un spațiu adecvat, colecția a suferit mai multe mutări, în final ea stabilindu-se definitiv în 1937 în incinta actuala din str. Daicoviciu. Colecția etnografica și pinacoteca vor sta la baza înființării altor două muzee clujene, Muzeul de Artă și Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Din 1948 colecțiile au trecut în subordinea filialei Academiei Române din Cluj. Începând cu 1 ianuarie 1963 Muzeul de Istorie a început
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei () [Corola-website/Science/303686_a_305015]
-
spațiu adecvat, colecția a suferit mai multe mutări, în final ea stabilindu-se definitiv în 1937 în incinta actuala din str. Daicoviciu. Colecția etnografica și pinacoteca vor sta la baza înființării altor două muzee clujene, Muzeul de Artă și Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Din 1948 colecțiile au trecut în subordinea filialei Academiei Române din Cluj. Începând cu 1 ianuarie 1963 Muzeul de Istorie a început să funcționeze drept instituție de sine stătătoare, iar din din 1994 este clasificat ca fiind de importanță
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei () [Corola-website/Science/303686_a_305015]
-
Palatul „Reduta” din Cluj, situat în municipiul Cluj-Napoca pe str. Memorandumului la nr. 21, adăpostește în prezent Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj, datată din secolul al XVI-lea. În secolele XVIII-XIX, în clădire a existat cel mai important han al Clujului, ”"Calul Bălan"”. În perioada 1810-1812 clădirea a fost refăcută în
Palatul Reduta din Cluj () [Corola-website/Science/303684_a_305013]
-
se discută, se afirmă!"". Odată cu sfârșitul secolului al XIX-lea, în Cluj sunt construite noi edificii culturale și administrative, iar importanța clădirii scade. Pentru o perioadă a funcționat aici Muzeul de Artă, iar apoi (cu începere din anul 1959) Muzeul Etnografic al Transilvaniei, care este adăpostit aici și astăzi.
Palatul Reduta din Cluj () [Corola-website/Science/303684_a_305013]
-
stația Pescărețul Mic. Becicherecu Mic se învecinează la nord cu Hodoni, la est cu Dudeștii Noi, la sud-est cu Săcălaz, la sud cu Beregsău Mare, la vest cu Iecea Mică și Iecea Mare iar la nord-vest cu Biled. În spațiul etnografic s-a derulat un proces istoric complex. Primele date istorice referitoare la comuna Becicherecu Mic sunt menționate documentar în 1232 denumită "Terra Potkerequ". O sută de ani mai târziu, în 1332 este atestată documentar. În 1462 este dăruită familiei Hagymasy
Comuna Becicherecu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/304298_a_305627]
-
a fost scrisă de Cantemir la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea a fost tradusă în limbile germană, rusă, greacă și desigur română. Lucrarea are un caracter enciclopedic, conținând descrieri pertinente și complete de natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică, etnografică ale Moldovei. "" cuprinde trei părți: Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și
Descriptio Moldaviae () [Corola-website/Science/304324_a_305653]
-
Lucrarea are un caracter enciclopedic, conținând descrieri pertinente și complete de natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică, etnografică ale Moldovei. "" cuprinde trei părți: Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul. Pentru istorici, "Descrierea Moldovei" este cea mai prețioasă dintre lucrările lui Dimitrie Cantemir, fiind singura descriere a societății și a statului
Descriptio Moldaviae () [Corola-website/Science/304324_a_305653]
-
România, la sate. A călătorit pe jos până la Romă pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independență al României. „Muzeul Etnografic și Memorial ” din Cărțișoara deține obiecte care i-au aparținut. Badea Cârțan a fost un țăran originar din Cărțișoara (Sibiu), unde s-a născut în anul 1849. Acest cioban simplu a rămas în istoria românilor că un luptător pentru unirea
Badea Cârțan () [Corola-website/Science/304421_a_305750]
-
fost lăsate în paragină, găsindu-se astăzi într-un stadiu avansat de ruină. Cu inițiativă neîntârziată și cu expertiză de la muzeele din Zalău sau Cluj casa muzeu și teascul se pot salva. O alternativă ar fi mutarea ei în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”, din cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, alături de Biserica de lemn din Cizer.
Muzeul din Cizer () [Corola-website/Science/312484_a_313813]
-
-se astăzi într-un stadiu avansat de ruină. Cu inițiativă neîntârziată și cu expertiză de la muzeele din Zalău sau Cluj casa muzeu și teascul se pot salva. O alternativă ar fi mutarea ei în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”, din cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, alături de Biserica de lemn din Cizer.
Muzeul din Cizer () [Corola-website/Science/312484_a_313813]
-
la acțiunile culturale organizate de Societatea junimii studioase care îl avea ca președinte pe Ioan Pamfilie. În 1868, Adunarea Generală a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), desfășurată în clădirea „Reduta” din Cluj - în prezent Muzeul Etnografic al Transilvaniei - l-a ales pe Vasile Pop, în unanimitate, în funcția de președinte al Asociațiunii. A îndrumat, a prezidat, și-a mărturisit încrederea în viitorul neamului său, lansând deviza: „Prin noi înșine! Prin forța și răbdarea noastră, înainte!” S-
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
80 de ani, Muzeul de artă populară din Viena l-a numit membru de onoare. La 1 iulie 1997, în cadrul Complexului Național Muzeal “ASTRA”, a fost înființat Muzeul de etnografie și artă populară săsească „Emil Sigerus”, care valorifică bogatul patrimoniu etnografic săsesc, și pe cel al landlerilor.
Emil Sigerus () [Corola-website/Science/312683_a_314012]
-
al barbizoniștilor cât și de cel al impresioniștilor. În 1877, Grigorescu este prezent pe front ca reporter unde realizează o compoziție istorică („Atacul de la Smârdan”) punând în valoare mișcarea unui personaj din câteva linii. Ca peisagist Grigorescu nu urmărește specificul etnografic ci sugestiile plastice. Peisajul realizat de acesta are o tentă lirică înfățișând seninătatea verilor toride de pe meleagurile românești luminate puternic, determinând un univers ireal. Importanța luminii în peisajele grigoresciene este deosebită subordonând componența limbajului plastic și anume forma, culoarea și
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
aproape utopică pentru vremurile de atunci. În "Gura satului" creionează psihologia stereotipă a colectivității în jurul unor banale discordii și împăcări în legătura cu căsătoria unei fete de țară. "Gura satului", "Scormon", "La crucea din sat", "Vecinii" alcătuiesc împreună un tablou etnografic al satului în momentele lui rituale, cu povești care ar trebui să fie dramatice, fiind generate de drame pasionale, dar conflictele sunt privite cu seninătate și subordonate deznodământului, care este, în toate cazurile, fericit. "Moara cu noroc" s-a născut
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
actuala stradă Traian Moșoiu), ridicată de vechea familie Stinghe. În Muzeul Junilor din Șchei se păstrează cel mai vechi costum de roșior, dăruit de cunoscutul organizator și conducător al Junilor Roșiori, Gheorghe Gal. Tot de la el se păstrează diverse obiecte etnografice, legate de acest obicei. Numiți din vechime „ăi albi”, deoarece costumul lor era alcătuit din veșminte albe, Junii Albiori (Junii Naționali Albi) s-au construit în anul 1860 în contextul înființării Asociațiunii Transilvănene pentru Cultura și Literatura Poporului Român (ASTRA
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
cei 1 230 km. au fost străbătuți cu 65km./ zi) și demonstrând că nu există nici un canal între Țara (peninsula) Peary și insula Groenlanda. În anii 1916-1918 explorează marile fiorduri de pe coasta nordică a Groenlandei, iar în 1919 face cercetări etnografice pe insula Angmagssalik de pe coasta de Sud-Est a marii insule. În perioada 1921-1924 Rasmussen organizează și conduce cea de-a cincea "expeditie Thule" , considerată ca cea mai mare călătorie din istoria Arcticii în sănii trase de câini, prilej cu care
Knud Rasmussen () [Corola-website/Science/311147_a_312476]
-
lemn prin înălțimea pereților, care sporește amploarea spațiului interior. Biserica din Plopiș reprezintă un exemplu tipic pentru bisericile de lemn din zonă, rezultat al interferenței între tipul de biserici de lemn maramureșene și tipurile de biserici de lemn din zonele etnografice învecinate. Construită din lemn de stejar, biserica din Plopiș are numeroase particularități ce îi dau o notă de unicitate și realizare tehnică. Remarcabila compoziție volumetrică este subliniată de accente decorative sculpturale, ca brâul de forma unui tor sau friza de
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]